Perpetuul ospăţ
În pocalul zborului cenusiu
fierbe în miros crud de seminte si radacini
laptele muncii.
În el bolborosesc toate lucrurile
si urla toate ideile
pâna dincolo de obiectiv.
Supt de prunci odata cu viata,
baut în taina seara de îndragostiti,
sorbit de adulti împreuna cu pasii,
mestecat de batrâni în unghiul lor de istorie.
În cercul umanitatii
luam parte la un perpetuu ospat.
*
* *
Fiecare cuvânt rostit,
fiecare zâmbet,
fiecare sunet scos
ne smulge un eu.
Altfel cuvântul rostit
zâmbetul
sunetul
ar fi o epava.
La masa conversatiei
muscam cu urechile
din semenii nostri.