Naşterea mea în poezie
Imensitatea aceea albastra, prinsa
în plasma paianjenului rosu,
topita-n pasari grele, curgea, vuind, în mine.
Termitele secundelor îmi circulau prin vertebre
cladindu-si zorii albi în furnicare.
Rechinii orelor ma purtau spre poezie
prin marile vorbirii,
tot timpul lovindu-ma de sunete
ca de niste stânci dureroase.