1. PEŞTERA BOIULUI, Lorău, com. Bratca, jud. Bihor.
Peştera se află pe Valea Crişului Negru, în MunŃii Bihorului, carstul din Valea Bulzului, versantul stâng. Aici a fost identificat un nivel de cultură din care au fost recuperate, în urma unui sondaj arheologic (M. Roska – 1930), fragmente ceramice datate cu probabilitate în sec. IX – X/XI.
Bibl. Roska 1941, p. 141; Rep. Bihor 1974, p. 42-43, nr. 234; BoroneanŃ 2000, p.
11; Cosma 2002, p. 198, nr. 111; Criş an 2006, p. 158.
2. PEŞTERA CALULUI, com. Mereşti, jud. Harghita.
Este situată la 60 m de Peş tera Mare de la Mereş ti, în versantul opus al Cheilor Vârghişului, pe malul drept. Sunt menŃionate urme de locuire din paleolitic şi până în evul mediu, astfel că este posibilă şi existenŃa unor urme medievale timpurii.
Bibl. Cocean 1995, p. 236; Criş an et Alii 2004, p. 196-198, nr. 122.
3. PEŞTERA CĂLĂłEA, CălăŃea, com. Aştileu, jud. Bihor.
Mai este cunoscută şi sub numele de Peş tera Ponorul de la Că lăŃ ea. Se găseşte în MunŃii Pădurea Craiului, defileul Crişului Repede. Peştera a fost locuită încă din Preistorie.
Descoperirile care ne interesează aici au fost datate în sec. VIII/IX – X.
Au avut loc cercetări de suprafaŃă (M. Roska şi I. Emödi), în urma cărora au fost descoperite fragmente ceramice de la vase modelate la roata cu turaŃie medie, din pastă
degresată cu microprundiş şi având aspect zgrunŃuros. Au culoare brun-negricioasă sau brun-cărămizie şi sunt ornamentate cu benzi de linii orizontale intercalate cu benzi de linii în val, striuri în val, striuri orizontale, striuri peste care s-a trasat o bandă de linii în val. Uneori ornamentul merge până spre baza vasului. Unele fragmente au pereŃii foarte subŃiri, ceea ce le apropie de ceramica modelată la roata rapidă. Un vas avea înălŃimea de 9 cm şi diametrul de 13,5 cm.
Bibl. Rep. Bihor 1974, p. 53; Dumitraş cu 1978, p. 61, nr. 4, fig. 3; Dumitraş cu 1986, p. 708; BoroneanŃ 2000, p. 6; Stanciu 2000, p.153; Cosma 2002, p. 182. nr. 54; Criş an 2006, p. 179.
4. PEŞTERA COASTA VACII, Federi, com. Pui, jud. Hunedoara.
O altă denumire a sa este Peş tera nr. 1 de la Coasta Vacii de la Federi. Este situată
în MunŃii Sebeşului, bazinul Ohaba, sub înălŃimea Fruntea Mare. Pe lângă urme paleolitice (cercetările au avut în vedere aceste descoperiri), au fost descoperite şi fragmente ceramice medievale timpurii (până la -30 cm), despre care se crede că ar fi de factură slavă şi s-ar data în sec. IX – X ( M. Roska 1924, p. 299).
Bibl. Roska 1924, p. 299; Horedt 1951, p. 198, nr. 20; Horedt 1956, p. 109; BoroneanŃ 2000, p. 77.
5. PEŞTERA CURATĂ, Nandru, com. Peştişul Mic, jud. Hunedoara.
Se găseşte în MunŃii Poiana Ruscă, carstul din Valea Mureşului, pe Valea Roatei, versantul drept, la vest de sat. În legătură cu Peş tera Curată sunt menŃionate urme de locuire 335
din neolitic şi până în evul mediu. Nu este exclus ca în peşteră să existe şi urme medievale timpurii.
Bibl. Popescu, Dumitrescu 1957, p. 354, nr. 1; BoroneanŃ 2000, p. 79.
6. PEŞTERA DEVENłULUI, com. Vadu Crişului, jud. Bihor.
Se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din Valea Crişului Repede, versantul stâng, pe Dealul Ceretului. În urma unui sondaj arheologic, alături de material arheologic din neolitic au fost găsite fragmente ceramice lucrate la roată, de culoare negricioasă, ornamentate cu benzi de linii în val şi datate în sec. VIII.
Bibl. Dumitraş cu 1978, p. 67, nr. 24; BoroneanŃ 2000, p. 15; Cosma 2002, p. 235, nr. 208; Criş an 2006, p. 213.
7. PEŞTERA GAURA CHINDIEI II, Pescari, jud. Caraş-Severin.
Se deschide în versantul stâng al Dunării, la circa 6 km de localitatea Pescari.
Pe pereŃii peşterii sunt sute de motive picturale, reprezentând păsări, flori, simboluri şi inscripŃii latine şi cu caractere chirilice, ce acoperă cronologic o perioadă foarte lungă, şi anume din Paleolitic până în Evul Mediu. Pe peretele din dreapta intrării se află un text cu caractere slavone, datat la sfârşitul sec. X şi prima jumătate a sec. XI.
Bibl. Cocean 1995, p. 171-172; BoroneanŃ 2000, p. 35-37; Petrescu 2004, p. 22, nr. 27.
8. PEŞTERA GAURA PÂRŞULUI, Cuptoare, municipiul ReşiŃa, jud. Caraş-
Severin.
Denumită şi Peş tera Sudol IV, se găseşte în MunŃii Domanului, carstul din bazinul Râul Mare, pe Valea Sudol, Dealul Cârşiei, cu 30-50 m deasupra Peşterii Gaura Turcului, care se află la altitudinea de 438 m. De la suprafaŃa solului (R. Petrovszky, O. Popescu, P.
Rogozea: 1980-1981) au fost adunate fragmente ceramice de culoare neagră sau cenuşiu-negricioase, lucrate dintr-o pastă semifină degresată cu nisip şi arsă bine, fiind datate în sec.
VIII – IX.
Bibl. Bleahu et Alii 1976, p. 174; Petrovszky, Popescu, Rogozea 1981, p. 437, nr.
19; Rogozea 1987, tabel Bazinul Râul Mare nr.1, p. 354, şi p. 361; BoroneanŃ 2000, p. 20; Petrescu 2004, p. 23, nr. 30.
9. PEŞTERA HOłILOR, Pecinişca, oraş Băile Herculane, jud. Caraş-Severin.
Cunoscută şi ca Gaura HoŃ ilor sau Gaura Tâlharului, peştera se află în MunŃii Cernei, carstul Văii Cernei, versantul drept, la circa 600 m de statuia lui Hercules de la Băile Herculane.
Aici au apărut vestigii de locuire încă din paleolotic; a fost cunoscută şi de romani, când a fost şi obiectiv turistic. Sunt fost menŃionate şi urme (material ceramic) medievale timpurii ( prefeudale).
Bibl. Popescu 1967, p. 537-538, nr. 109/9; Bleahu et Alii 1976, p. 266-268, nr. 84; Orghidan et Alii1984, p. 267-270; Rogozea 1987, tabel Valea Cernei nr.1, p. 352, şi p. 359; Cocean 1995, p. 178-179; BoroneanŃ 2000, p. 19; Petrescu 2004, p. 25, nr. 38.
10. PEŞTERA IGRIłA, Peştera, oraş Aleşd, jud. Bihor.
Este situată în MunŃii pădurea Craiului, pe cursul Crişului Repede, versantul stâng, la 1 km de localitatea Peştera. Mai este cunoscută şi ca Peş tera IgriŃ sau Peş tera IgreŃ u. În urma unor descoperiri întâmplătore şi săpături arheologice (?), în faŃa peşterii şi în interiorul ei au fost descoperite fragmente ceramice lucrate la roată, atribuite secolelor VIII – IX şi IX – X.
336
Este plasată aproape de axele de circulaŃie importante ale Depresiunii Vadului şi de aşezările zonei ( Cocean 1995, p. 84).
Bibl. Roska 1941, p. 140; Rep. Bihor 1974, p. 53; Orghidan et Alii 1984, p. 31-34; Cocean 1995, p. 83-84; BoroneanŃ 2000, p. 6-7; Cosma 2002, p. 213, nr. 143; Criş an 2006, p. 179.
11. PEŞTERA LESIANA, com. Şuncuiuş, jud. Bihor.
Alte nume ale peşterii sunt Peş tera Napiş tileu1 şi Peş tera Mică din Gura Miş idului.
Este situată în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din bazinul Crişului Negru, versantul stâng, la 75 m în aval de Peş tera Ungurului.
A fost efectut un sondaj arheologic, fiind descoperită o locuinŃă uşor adâncită în sol, ce avea un cuptor din pietre de râu în unul din colŃuri. Inventarul ei consta din câteva fragmente ceramice de la vase modelate la roata cu turaŃie medie, din pastă degresată cu microprundiş, de culoare brun-cărămizie, fiind ornamentate cu benzi de linii orizontale şi în val şi cu striuri. A fost datată cu probabilitate în sec. VIII – IX.
Bibl. BoroneanŃ 2000, p. 8; Cosma 2002, p. 233, nr. 200; Criş an 2006, p. 208.
12. PEŞTERA LILIECILOR, com. Caraşova, jud. Caraş-Severin.
Denumită şi Pod Peciom, peştera se deschide în coasta Dealului Fac (Cârşa), care formează versantul drept al Cheilor Caraşului, la aproximativ 1 km de localitate. Urmele de locuire atestate aici (cercetări de suprafaŃă efectuate de Şt. Cădariu şi R. Petrovszky în 1974) se întind din paleolitic şi până în perioada medievală târzie. Sunt menŃionate şi descoperiri ceramice medievale timpurii, fără a se oferi o încadrare cronologică a acestora.
Bibl. Că dariu, Petrovszky 1975, p. 148-153; Petrovszky 1975, p. 368, nr. 2; Bleahu et Alii 1976, p. 196-197, nr. 56; Orghidan et Alii 1984, p. 155-158; Rogozea 1987, tabel Valea Caraş ului nr. 10, p. 350 şi p. 358-359; Cocean 1995, p. 152-154; BoroneanŃ 2000, p.
26-27; Petrescu 2004, p. 26, nr. 41.
13. PEŞTERA MARE DE LA MEREŞTI, com. Mereşti, jud. Harghita.
În lucrările de specialitate este cunoscută şi ca Peş tera nr. 14 din Cheile Vârghiş ului sau Peş tera de la Homorod-Almaş, etc. Se găseşte în MunŃii Perşani, Valea Oltului Superior, carstul din Cheile Vârghişului, versantul stâng, la circa 150 m de aşezarea dacică de la Mereşti.
Sunt menŃionate urme de locuire din paleolitic şi până în evul mediu, astfel că nu putem exclude posibilitatea existenŃei şi a unor urme medievale timpurii.
Bibl. Orghidan et Alii 1984, p. 416-421; Cocean 1995, p. 235-236; BoroneanŃ
2000, p. 63-64; Criş an et Alii 2004, p. 196-198, nr. 122.
14. PEŞTERA MARE DE LA ŞORONIŞTE, Pecinişca, oraş Băile Herculane, jud. Caraş-Severin.
Cunoscută şi ca Gaura Dracului, Peş tera din Domogled etc, peştera este situată la baza unui abrupt din Masivul Domogled, peretele drept, pe malul stâng al Cernei.
În timpul unui sondaj (1978) realizat în partea dreaptă a intrării (până la -80 cm) au fost descoperite circa 5 vetre suprapuse şi un fragment ceramic medieval timpuriu ( prefeudal); nu se precizează dacă vetrele sunt contemporane cu fragmentul ceramic.
1 Se pare că Peştera Napiştileu nu este un alt nume al Peşterii Lesiana, ci o altă peşteră
aflată în apropiere, cunoscută şi ca Peştera Mişidului – informaŃii Dr. S. Dumitraşcu (Referat de doctorat privind teza „Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec. VI/VII –
IX/X în Transilvania”, de V. V. Vizauer, prezentat în data de 12 decembrie 2008).
337
Bibl. Cocean 1995, p. 175-176; BoroneanŃ 2000, p. 24; Petrescu 2004, p. 27, nr. 46.
15. PEŞTERA MEZIAD, Meziad, com. Remetea, jud. Bihor.
Se află la extremitatea sud-estică a MunŃilor Pădurea Craiului, carstul din bazinl Crişului Negru, pe Valea Meziad, la circa 2,5 km spre nord-est de localitatea cu acelaşi nume.
Din Sala gururilor (o galerie suspendată, de mici dimensiuni, inaccesibilă fără
echipament adecvat), în urma unor cercetări de suprafaŃă (C. Ghemiş – 2002), provine un vas întreg, considerat a fi de la începutul Evului Mediu.
Bibl. Cocean 1995, p. 94-95; BoroneanŃ 2000, p. 11-12; Ghemiş 2003, p. 251-252, nr. 158.
16. PEŞTERA NR. 2, com. Vadu Crişului (sau Şuncuiuş), jud. Bihor.
La fel ca şi Peş tera DevenŃ ului (nr. 6), se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din Valea Crişului Repede, versantul stâng, pe Dealul Ceretului. Peştera a fost locuită încă din Neolitic.
Ca urmare a unui sondaj arheologic au fost descoperite fragmente ceramice, datate în sec. VIII – IX:
- Ceramica lucrată la roata rapidă (redusă cantitativ) are pasta compactă, degresată
cu nisip fin, culoare cenuşiu-negricioasă şi este ornamentată cu bandă de linii în val trasată
imediat sub buză.
- Ceramica modelată la roata cu turaŃie medie (majoritară) este tot dintr-o pastă
compactă, însă degresată cu microprundiş; culoarea este brun-negricioasă sau brun-cărămizie, fiind ornamentată cu benzi de linii în val intercalate cu benzi de linii drepte orizontale.
- Ceramica realizată cu mâna, reprezentată doar de câteva fragmente, are pasta relativ compactă, amestecată cu microprundiş; are culoare brun-negricioasă şi este neornamentată.
Bibl. Dumitraş cu 1978, p. 67, nr. 24; BoroneanŃ 2000, p. 15-16; Cosma 2002, p.
234-235, nr. 207; Criş an 2006, p. 213.
17. PEŞTERA OMULUI, Iabalcea, com. Caraşova, jud. Craş-Severin.
Se deschide în versantul drept, carstul din Cheile Caraşului, MunŃii Domanului.
Printre altele s-a găsit şi un fragment de vârf de săgeată cu peduncul, datat larg în sec. X – XII.
Bibl. BoroneanŃ 2000, p. 32; Petrescu 2004, p. 29, nr. 52, p. 37.
18. PEŞTERA CU PUł, Iabalcea, com. Caraşova, jud. Caraş-Severin.
Situată în MunŃii Domanului, versantul drept al Cheilor Caraşului, în sectorul Comarnic-łolosu, la aproximativ 40 m în aval de Peş tera cu Oase. La 1,5 m de la intrare, spre interior, s-a afectuat un sondaj până la - 20 cm adâncime, fiind descoperite câteva fragmente ceramice atipice, lucrate la roată, din pastă semifină, de culoare brun-închis, relativ bine arse, cu pereŃii groşi. Este posibil ca fragmentele ceramice să fie medievale timpurii (sec. VIII).
Bibl. Bleahu et Alii 1976, p. 180; Petrovszky 1979, p. 237, nr. 6; Rogozea 1987, tabel Valea Caraş ului nr. 15, p. 351 şi p. 359; BoroneanŃ 2000, p. 31; Petrescu 2004, p. 31, nr. 57.
19. PEŞTERA DE LA SCHWARTZ, jud. Caraş-Severin.
În faŃa intrării în peşteră a fost descoperit (1995) un vârf de săgeată cu peduncul, datat larg în sec. X – XII.
Bibl. Petrescu 2004, p. 32, nr. 61, p. 37.
338
20. PEŞTERA UNGURULUI2, Bălnaca, com. Şuncuiuş, jud. Bihor.
Apărând în lucrările de specialitate şi ca Peş tera de la Bolhac sau Peş tera de la Bă lnaca, aceasta se află în MunŃii Pădurea Craiului, carstul din bazinul Crişului Repede, pe malul stâng al pârâului Ungurului, în amonte de confluenŃa cu Valea Mişidului.
Descoperirile întâmplătoare şi un sondaj arheologic, iar mai târziu cercetări de suprafaŃă şi săpături (S. Dumitraşcu: 1988-1990), au adus la lumină fragmente ceramice încadrate cronologic secolelor IX – X/XI:
- Ceramica lucrată la roata rapidă are pasta amestecată cu nisip fin, culoare cenuşie şi este ornamentată cu striuri deasupra cărora s-au executat mici alveole în formă de semicerc, dispuse sub forma unei linii orizontale.
- Ceramica lucrată la roata cu turaŃie medie are pasta degresată cu microprundiş, având aspect zgrunŃuros şi culoare brun-cărămizie, fiind ornamentată cu striuri orizontale peste care s-au trasat benzi de linii în val.
A fost dezvelită şi o locuinŃă mai târzie (sec. XI - XIII), ce a avut un cuptor din piatră; s-au găsit fragmente ceramice şi mici fragmente de la piepteni de tipul cu dinŃi bilaterali.
Bibl. Rep. Bihor 1974, p. 74; Dumitraş cu 1978, p. 65, nr. 19; Cocean 1995, p. 75-76; BoroneanŃ 2000, p. 9; Cosma 2002, p. 233, nr. 199; Criş an 2006, p. 113.
21. * * * , Cheile Turzii, jud. Cluj.
S-au efectuat cercetări în trei peşteri (dintre care două nu au mai fost cercetate până
în acel moment), fiind surprinsă o continuitate de locuire din Paleolitic şi până în Evul Mediu.
Există şi un nivel medieval timpuriu datat larg în sec. IX – XI.
Bibl. Popescu 1967, p. 523, nr. 9.
2 Dr. S. Dumitraşcu afirmă că nu există o Peşteră a Ungurului, ci Peştera Lesiana a fost numită astfel de către unii cercetători, denumirea venind de la numele proprietarilor terenului pe care se află peştera şi anume Ungur. (Referat de doctorat privind teza
„Aşezări şi locuinŃe medievale timpurii (sec. VI/VII – IX/X în Transilvania”, de V. V.
Vizauer, prezentat în data de 12 decembrie 2008).
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
349
350
351
352
353
354
355
356
357
358
359
360
361
362
363
364
365
