Cuptoare în interiorul locuinŃelor
1
Bratei – Aş ezarea nr.
3
sec. VI-VII
nr. 28
1, Sibiu
2
Bratei – Aş ezarea nr.
2
sec. VI-VII
nr. 29
2, Sibiu
3
Cefa – La Pă dure,
1 - ?
sec. VIII-IX
nr. 40/c2
Bihor
4
Cicir
–
Balastiera
1
sec. IX-X
nr. 45
Cicir, Arad
5
Gornea – ZomoniŃ e,
1
sec. VIII-X
nr. 70
Caraş-Severin
6
OcniŃa – La Ş tefă lucu,
1
sec.
VII-
nr. 104
BistriŃa Năsăud
VIII/IX
7
Şieu
Măgheruş
–
?
sec.
VII-
nr. 137
Podirei,
VIII/IX - ?
BistriŃa-Năsăud
8
Şieu-Odorhei
–
1
sec. VIII-IX
nr. 138
Somostană,
BistriŃa-Năsăud
Cuptoare în aer liber
9
Gornea – ZomoniŃ e,
1 - ?
sec. VIII-X
nr. 70
Caraş-Severin
Tabelul nr. 9 – InstalaŃii pentru foc ale căror tip nu este cunoscut.
În câteva cazuri, pe baza celor descoperite în timpul săpăturilor arheologice, se pot face doar presupuneri în sensul tipului căruia îi aparŃinea respectiva instalaŃie pentru foc. În legătură cu instalaŃiile pentru foc din locuinŃa 112
nr. 47 de la Bratei – aş ezarea nr. 1 428, din L7/1964 de la Bratei – aş ezarea nr.
2 429, din aşezarea de la Cicir430 şi din locuinŃa L8-1992 de la OcniŃa431 se menŃionează descoperirea, sub formă de grămezi sau împrăştiate, a unor pietre, care pot să sugereze fie vetre cu gardină din pietre, fie cuptoare construite din pietre.
În ce priveşte o groapa nr. 1 din aşezarea de la Gornea – ZomoniŃ e se precizează că din inventarul ei făceau parte şi câteva fragmente de la o vatră
portativă432 . Este posibil să fie vorba despre partea superioară, capacul, unui cuptor, însă nu se cunoaşte nimic în acest sens.
Chiar dacă în subcapitolele intitulate Vetre, Cuptoare, respectiv în cel de acum, sunt destul de multe instalaŃii pentru foc despre care se cunosc puŃine date, cert este că cel mai uzitat a fost cuptorul construit din pietre, urmat, la mare distanŃă, de vetrele cu gardină din pietre, foarte probabil ca urmare a unei influenŃe culturale.
II.5. LocuinŃe cu caracter special
Înainte de toate ar trebui precizat ce înseamnă o locuinŃă cu destinaŃ ie specială, deoarece fiecare cercetător poate considera ca şi specială o anumită
caracteristică a unui complex, care îl face oarecum diferit de marea majoritate a construcŃiilor pentru locuit. Însă, eu cred că ar trebui să avem în vedere locuinŃe care să fie deosebite şi în cadrul societăŃii acelei perioade şi nu numai în ochii cercetătorilor de azi. Adică, un complex de locuit în care au apărut şi urme ale unei activităŃi precum Ńesutul, arderea ceramicii sau reducerea şi prelucrarea metalelor nu cred că pentru populaŃia din acea vreme reprezenta ceva ieşit din comun, deoarece, în mediul rural, activităŃile amintite au fost realizate de meşteri în propriile case sau gospodării până în secolul XX.
Un element care scoate în evidenŃă mai multe dintre locuinŃele aşezărilor medievale timpurii din Transilvania este existenŃa a două sau chiar trei instalaŃii pentru foc în acelaşi complex. Am identificat 16 locuinŃe cu două şi 4 locuinŃe cu trei instalaŃii pentru foc. În cele mai multe cazuri acestea au funcŃionat simultan, însă sunt şi situaŃii în care acest lucru nu este sigur. În unele case erau, fie câte două cuptoare, de obicei de tipuri diferite, unul din pietre şi unul săpat în bloc de lut cruŃat sau în perete (ex. în L4 de la Badon- Doaş te – Sălaj, sec. VIII, rep. nr. 17; în L6 de la Biharia- Gră dina S.A.-Baraj – Bihor, sec. VII/VIII-IX, rep. nr. 23/c2; în L2 de la Cernat – Covasna, sec. VIII, rep. nr. 42; în L26 de la Comana de Jos- Gruiul Vă carului – Braşov, sec. VIII, rep. nr. 50; în L11 şi C18
de la Lazuri- Lubi Tag – Satu Mare, sec. VI-VII, rep. nr. 81/c1; LB4/1980 de la 428 Bârzu 1994-1995, p. 266.
429 Zaharia 1994-1995, p. 305.
430 Pă dureanu 1979, p. 153.
431 Gaiu 1994, p. 49.
432 Uzum 1983, p. 253.
113
Sighişoara- Dealul Viilor – Mureş, sec. VI-VII, rep. nr. 131/c1; în L9/13 de la Zalău- La Blocuri – Sîlaj, sec. VI-VII, rep. nr. 157/c1), fie un cuptor şi o vatră
(ex. în L3 de la Bobota – Sălaj, sec. VIII-IX, rep. nr. 26; în L10 de la Cefa- La Pă dure – Bihor, sec. IX-X, rep. nr. 40/c3; în C54 de la Pericei – Sălaj, sec. VII-VIII, rep. nr. 108; în L19, L24 şi L28 de la Poian – Covasna, sec. VI-VII, rep. nr.
110/c1, ultimele două locuinŃe fiind datate în sec. VII-VIII, rep. nr. 110/c2a; în LB1/1878 de la Sighişoara- Dealul Viilor, sec. VII-VIII, rep. nr. 131/c2). În ce priveşte locuinŃele cu trei instalaŃii pentru foc, acestea au avut numai cuptoare (ex. în L6 de la Gornea- Că uniŃ a de Sus – Caraş-Severin, sec. VII-VIII, rep. nr.
67; în L21 de la Lazuri- Lubi Tag, sec. VI-VII, rep. nr. 81/c1; în L1 de la Nuşfalău – Sălaj, sec. VII-VIII, rep. nr. 102 şi în B1/1980 de la Sighişoara-Dealul Viilor, sec. VII-VIII, rep. nr. 131/c2).
Sunt şi alte complexe în care au apărut două instalaŃii pentru foc, însă în aceste cazuri este clar că locuinŃa avut mai multe faze, astfel că cele două
instalaŃii nu au funcŃionat în paralel (ex. în L35 de la Comana de Jos- Gruiul Vă carului).
LocuinŃele cu două instalaŃii pentru foc apar pe tot parcursul secolelor VI/VII – IX/X, iar cele cu trei instalaŃii în secolele VI-VIII, dar mai ales VII-VIII. În cazul primelor complexe nu există o anumită perioadă în care apar mai frecvent, fapt care ar putea poate să ajute şi în stabilirea motivului pentru care se făceau mai multe instalaŃii pentru foc, însă locuinŃele cu trei cuptoare par să fie specifice în primul rând secolelor VII-VIII. Este dificil de determinat dacă în aceste construcŃii se desfăşurau anumite activităŃi care necesitau una sau două
instalaŃii pentru foc în plus sau dacă este vorba de o influenŃă culturală.
Un alt lucru care face anumite locuinŃe să fie deosebite de marea majoritate este existenŃa unei a doua încăperi, în condiŃiile în care construcŃiile medievale timpurii erau monocelulare433. Din nefericire sunt doar trei astfel de locuinŃe, şi anume una din aşezarea de la Albeşti- La cetate, L9/1980 de la Biharia- Gră dina S.A.-Baraj şi L3 de la Gornea- Că uniŃ a de Sus 434 . De aceea este greu de determinat dacă chiar este vorba de două încăperi sau numai de o prelungire a celei de bază. Iar dacă erau două încăperi, puŃinătatea descoperirilor dovedeşte că nu avem de-a face cu o regulă, ci numai cu timide încercări de mărire şi poate sistematizare a unui spaŃiu de locuit în care se desfăşoară
activităŃi multiple.
Un al treilea element desosebit cred că este forma câtorva dintre complexele medievale timpurii din Transilvania. Au fost descoperite locuinŃe cu plan pentagonal (L3 de la Comana de Jos- Gruiul Vă carului, rep. nr. 50), cu formă de pară (L8 de la Gornea- ZomoniŃ e, rep. nr. 70), triunghiular-neregulată
(complexul nr. 15 de la Lazuri- Lubi tag, rep. nr. 81/c3) sau în forma literei L (L1
433 Baltag 2004, p. 146.
434 SituaŃia celor trei complexe a fost discutată în subcapitolul A.III, capitolul I.
114
de la Lăpuşel- Ciurgă u, rep. nr. 83)435. Ca şi în privinŃa complexelor cu două
încăperi, în acest caz situaŃia este similară, în sensul că numărul mic de descoperiri face ca o concluzie să fie greu de exprimat. Nu se ştie dacă s-a urmărit obŃinerea acestor forme la construcŃiile respective sau este fie un rezultat al conformaŃiei terenului, fie o reparaŃie a locuinŃelor care a dus la deformarea planului lor iniŃial.
În cele din urmă vreau să amintesc şi acele platforme din pietre descoperite în aşezările de la Gornea- Că uniŃ a de Sus – Caraş-Severin (rep. nr.
67), Iernut- Pe Ş es – Mureş (rep. nr. 74) şi Uioara de Jos- Grui – Alba (rep. nr.
149). Nu este sigură utilitatea acestora, însă în aşezarea de la Berlin-Mahlsdorf (Germania) au apărut mai multe astfel de platforme din pietre, care au fost considerate ca resturi ale unor locuinŃe436. Nu exclud posibilitatea ca şi complexele de piatră de la noi să reprezinte urme ale unor locuinŃe sau altfel de construcŃii de suprafaŃă. Dacă au fost complexe de locuit, atunci avem de-a face cu podine realizate din pietre, amenajare rar întâlnită pe teritoriul României în perioada medievală timpurie, cu excepŃia aşezării de la Jucu de Sus – Cluj.
Ceea ce este sigur referitor la complexele de locuit prezentate în rândurile de mai sus, este că aceste construcŃii au avut anumite elemente care le deosebeau faŃă de celelalte, ramânând pe seama unor cercetări viitoare să se confirme dacă este vorba de simple devieri de la regula generală sau sunt noi obişnuinŃe care încep să se înfiripe în plan arhitectural.
II.6. Tipurile de locuinŃe şi problema relaŃionărilor etnice DiscuŃia referitoare la legătura care există între tipurile de construcŃii pentru locuit şi etnicul populaŃiei care le-a folosit este una pe cât de importantă, pe atât de greu dus la un sfârşit satisfăcător, cel puŃin începând cu secolul VII.
Am în vedere aici faptul că de la cumpăna secolelor VI-VII se constată o uniformizare culturală în toată Europa Centrală când, pe lângă buzele de vase decorate cu alveole şi crestâturi şi tipsii, se generalizează şi locuinŃa adâncită în pământ (sau parŃial adâncită) cu cuptor construit din pietre437, tip de complex care are un rol esenŃial în această discuŃie.
Astfel, până în prima jumătate a secolului VII se mai poate face distincŃie între etnicul unor populaŃii care utilizează un anumit tip de locuinŃă. Spre exemplu, construcŃiile pentru locuit mai mult sau mai puŃin adâncite în sol (şi de suprafaŃă), având plan pătrat (dar şi dreptunghiular sau oval) şi cuptor din pietre (sau cuptor de lut, vatră deschisă), sunt considerate ca modele de locuinŃă
folosite pe scară largă, de la Nipru şi pînă la Elba, de către slavi438. Un alt 435 Problema acestor locuinŃe a fost prezentată mai pe larg la subcapitolul A.III, capitolul I.
436 Donat 1980, p. 52.
437 Curta 2006, p. 268.
438 Donat 1980, p. 46; Dolukhanov 1996, p. 161-163; Stanciu 1998, p. 135; Barford 2001, p.
120; Šalkovsky 2001, p. 128; Kerman 2002, p. 23.
115
element care sprijină această afirmaŃie pentru teritoriul Europei Centrale este asocierea acestui tip de construcŃie pentru locuit cu ceramica de tip Praga439. Pe teritoriul supus investigaŃiei au apărut locuinŃe adâncite în pământ şi cu plan pătrat în aşezările de la Bratei 1 – Sibiu (rep. nr. 28) şi Lazuri- Lubi Tag – Satu Mare (rep. nr. 81/c1), iar cu plan dreptunghiular la Bratei 1, Lazuri, Badon-Doaş te – Sălaj (rep. nr. 17), Sighişoara- Dealul Viilor – Mureş (rep. nr. 131/c1), Poian – Covasna (rep. nr. 110/c1) şi Zalău- Panic (rep. nr. 157/c1). Toate aceste aşezări au fost datate în secolele VI-VII. Se observă că aşezările în cauză se află
fie în nord-vestul României, fie în sud-estul şi sudul Transilvaniei. Cele din nord-vest se pare că au aparŃinut unor populaŃii slave, grupuri ale acestora pătrun-zând în această zonă pe valea Crasnei, spre PorŃile Meseşene şi Transilvania440.
La fel, pentru partea sud-estică a Transilvaniei se vorbeşte de o infiltraŃie de populaŃie slavă începând cu mijlocul secolului VI441, fapt credibil având în vedere apropiarea de pasul carpatin de la Oituz.
O oarecare problemă apare însă, în privinŃa aşezărilor de la Bratei şi Sighişoara, aflate mai departe de cele două teritorii cu sigure prezenŃe slave. În cazul locuirii de la Bratei nu se face o referire directă la etnicul populaŃiei sale, dar despre aşezarea nr. 2 din acelaşi sit se spune că ar fi aparŃinut autohtonilor442.
Trei dintre cele 4 cimitire de la Bratei (cele din sec. IV-VI şi VII-VIII) sunt atribuite daco-romanilor, respectiv populaŃiei vechi româneşti, în timp ce necropola nr.3, din secolele VI-VII, ar aparŃine gepizilor443, plus că a fost descoperită şi ceramică specifică acestor germanici444. Astfel se pare că aşezarea datată în secolele VI-VII ar putea să fi fost locuită, cel puŃin o perioadă, de către gepizi târzii, rămaşi în continuare pe teritoriul Transilvaniei şi după cucerirea avară, sau de către autohtonii amestecaŃi cu aceştia. Şi în privinŃa sitului de la Sighişoara se face referire la populaŃia băştinşă445, în cimitirul din acelaşi punct, Dealul Viilor, înmormântările având loc din secolul III şi până în secolul VIII şi apoi în secolul XII446. łinând cont de acestea, nu este exclus ca în aşezare să fi vieŃuit populaŃia autohtonă, romanică. Ceea ce mă face să afirm acest lucru este şi faptul că pe unele vase recuperate din inventarul complexelor de locuit au fost incizate cruci447 care, cred eu, indică apartenenŃa la creştinism a locuitorilor. După cum bine se ştie, la acea dată, singurele populaŃii creştinate de pe teritoiul Transilvaniei puteau să fie romanicii sau gepizii târzii.
439 Donat 1980, p. 57.
440 Matei, Stanciu 1999, p. 122; Stanciu 1999, p. 133.
441 Székely1971, p. 129.
442 Zaharia 1983, p. 449.
443 Zaharia 1977, p. 5.
444 Bârzu 1994-1995, p. 244.
445 Baltag 1982, p. 44.
446 Harhoiu et Alii 2005, p. 347-348, nr. 205.
447 Baltag 1979, p. 83.
116
Pe lângă cele două tipuri de locuinŃe considerate ca şi dominante între preferinŃele constructive ale slavilor timpurii, adică adâncite în pământ şi având plan pătrat sau dreptunghiular, pentru secolele VI-VII au apărut şi complexe de formă trapezoidală (la Bratei 1 – rep. nr. 28 şi Lazuri – rep. nr. 81/c1) şi ovală (la Sighişoara – rep. nr. 131). ÎnclinaŃia constructorilor spre planul trapezoidal a fost observat în special în partea sud-estică a Europei448. O observaŃie care poate fi făcută este că în nord-vestul României aceste construcŃii au fost realizate, de obicei, fără stâlpi de susŃinere (pe tâlpi), iar în interiorul arcului carpatic cu ajutorul acestui sistem de sprijin.
Mai problematică este determinarea complexelor care ar putea să indice o locuire avară în zona la care mă refer. Doar două locuinŃe par să se încadreze unui profil de locuire al unei populaŃii nomade, situaŃie în care se aflau avarii până probabil în prima jumătate a secolului VII. Este vorba de construcŃiile cu plan circular, posibil de suprafaŃă, descoperite la Sângeorgiu de Mureş449. Nu se menŃionează dacă au avut stâlpi de susŃinere sau nu. ExistenŃa unui stâlp central, caracteristic construcŃiilor de tip iurtă450, ar rezolva această dilemă. PreponderenŃa locuinŃelor populaŃiei sedentare (circa 80 % din totalul de complexe) pe teritoriul Rep. Moldova, unde este cunoscut faptul că pe o zonă întinsă (Buceag, Prutul mijlociu, Nistrul mijlociu şi inferior) au vieŃuit nomazi451, mă face să cred că aceştia nu au lipsit de pe teritoriul Transilvaniei, ci probabil că locuinŃele lor, construite din materiale mai puŃin durabile şi poate mai des la suprafaŃa solului, nu au lăsat urme până la noi.
Începând aproximativ cu prima jumătate – mijlocul secolului VII răspândirea pe un spaŃiu larg, atât pe teritoriul României452, cât şi în restul Europei Centrale (şi nu numai)453, a locuinŃelor adâncite în pământ sau de suprafaŃă, cu plan pătrat sau dreptunghiular (dar şi trapezoidale sau ovale), cu cuptoare din piatră în principal, dar şi săpate în peretele locuinŃei, în bloc de lut cruŃat sau construite din lut direct pe podea, precum şi a vetrelor simple sau cu gardină din 448 Šalkovsky 2001, p. 129.
449 V. Lazăr consideră complexele ca fiind circulare ( Lază r 1996, p. 100-101, nr. 233), iar în repertoriul judeŃului Mureş apar ca având plan dreptunghiular ( Rep. Mureş 1995, p. 211-212, nr. LXXI.1.A).
450 Šalkovsky 2001, p. 56 (scheletul conic al construcŃiilor indicând existenŃa unui stâlp central).
451 Postică 2007, p. 140.
452 Comş a M. 1959, p. 82, 90-91; Comş a E. 1959, p. 102-103; Zaharia 1967, p. 13; Teodor 1978, p. 72-73, 104; Corbu 2006, p. 21-24. Chiar şi în secolul XIV se întâlnesc principalele tipuri de locuinŃe, şi anume cele adâncite în pământ, cu plan pătrat sau dreptunghiular, construite pe 4 sau 6 stâlpi de susŃinere şi având câte un cuptor din lut (direct pe podea sau săpat în perete) sau vatră simplă ( Constantinescu 1972, p. 36; Paragină 2002, p. 35-36).
453 Bóna 1973; Pleinerová 1979; Stoumann 1980; Wolf 1996, p. 60; Vida 2003; Szöke 2003a; Szöke 2003b; MusteaŃă 1997, p. 136-137; Postică 2007, p. 130.
117
pietre, nu mai face posibilă indentificarea unei anumite populaŃii prin intermediul complexelor de locuit sau a instalaŃiilor pentru foc pe care le utiliza. Având în vedere că şi formele ceramice împreună cu decorul lor se generalizează, devine aproape imposibilă deosebirea slavilor de populaŃia romanică sau de posibili avara stabiliŃi de mai mult timp pe Valea Mureşului. Doar ritul şi ritualul de înmormântare, precum şi inventarul mormintelor ar putea să facă o oarecare diferenŃă, cel puŃin între creştini şi necreştini. În legătură cu cimitirele tumulare de la Someşeni – Cluj şi Nuşfalău – Sălaj s-a stabilit că au aparŃinut unor grupuri slave venite în zonă probabil dinspre vest, undeva la cumpăna secolelor VIII-IX454. Tot în judeŃul Cluj, la Soporul de Câmpie, au apărut morminte de incineraŃie datate în secolele VIII-IX şi atribuite tot unor slavi, pe baza tipului urnelor de incineraŃie455. În necropola nr. 2 din secolele VII-VIII de la Bratei456 au apărut atât morminte de înhumaŃie, cât şi de incineraŃie, de asemenea şi două
morminte atribuite avarilor (primul conŃinând un om cu cal, iar celălalt doar cal).
Faptul că cele mai multe morminte de înhumaŃie aveau orientare aproximativă
spre est, arată că acestea au aparŃinut unei populaŃii creştine. Însă este interesant faptul că o cruce apare şi pe fundul unei urne de incineraŃie. Este posibilă o convieŃuire a romanicilor creştini cu slavii încă necreştinaŃi şi probabil ceva avari, păgâni, constatându-se şi o amestecare a diferitelor rituri şi ritualuri de înmormântare în urma influenŃelor reciproce, fapt ce îngreunează şi pe acest plan identificarea din punct de vedere etnic a grupurilor ce conlocuiau într-o anumită
parte a teritoriului Transilvaniei.
Totuşi, informaŃiile furnizate de necropolele satelor medievale timpurii, din nefericire majoritatea nedescoperite încă, combinate cu cunoştinŃele din aşezări, cred că vor aduce o oarecare lumină şi asupra apartenenŃei etnice, nu neapărat al tipurilor de complexe, dar cel puŃin al aşezărilor descoperite până în acest moment şi care vor mai fi identificate pe viitor. Şi mai cred că coroborarea acestor informaŃii va completa şi lacunele existente în ceea ce priveşte convie-
Ńuirea în aceleaşi sate sau în aşezări apropiate a diferitelor populaŃii vieŃuitoare în acest spaŃiu geografic.
454 Stanciu 1998, p. 301-306.
455 Protase, ł igă ra 1959, p. 393.
456 Zaharia 1977.
118
III. CONSTRUCłII (ANEXE) GOSPODĂREŞTI
III.1. Gropi de provizii şi menajere
În cadrul aşezărilor medievale timpurii din Transilvania, repertoriate în lucrarea de faŃă, au fost descoperite mai multe gropi, destinate a servi ca şi anexe în interiorul gospodăriilor. Acestea sunt gropile de provizii şi cele menajere.
Însă, poate un fapt curios, în comparaŃie cu numărul de aşezări cercetate în acestă zonă, în primul rând numărul gropilor de provizii este foarte mic, circa 13.
Pe lângă acestea, au fost identificate şi aproximativ 26 de gropi menajere (poate iniŃial tot gropi pentru provizii) şi 18 complexe despre care se precizează doar că
sunt gropi. În ce priveşte gropile menajere ar fi interesant de ştiut dacă în vechime oamenii săpau gropi direct cu această destinaŃie sau erau iniŃial gropi de provizii, care au devenit mai târziu gropi pentru colectarea diferitelor resturi din gospodărie, cum s-a întâmplat şi în aşezarea de la Gărvan.1
Referitor la gropile de provizii informaŃiile sunt destul de puŃine pentru a ne face o idee clară despre acest tip de complex arheologic. În legătură cu o groapă din apropierea locuinŃei Lx-2005 din aşezarea de la Hărman – Braşov (sec. VII-IX; rep. nr. 72) s-a determinat numai diametrul (120 cm) şi adâncimea (-135 cm) acesteia.2 Dimensiunile gropii, precum şi faptul că se afla în preajma unei locuinŃe, m-au determinat să o consider ca groapă de provizii. Aceeaşi situaŃie se constată şi în cazul gropii nr. 233 din aşezarea nr. 2 de la Lazuri –
Satu Mare (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 81/c2). Aceasta a avut diametrul de 140
cm, îngustându-se spre fund cu 20 cm. Este posibil să fie vorba de o groapă de provizii, care ulterior a devenit groapă menajeră.3 Despre două gropi de la Popeni – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 111) se spune doar că au aparŃinut locuinŃei nr. 2-1979 şi că au fost asemănătoare gropii nr. 1-1978 din aceeaşi aşezare; astfel, ele puteau să aibă plan dreptunghiular, cu colŃurile rotunjite, pereŃii înclinaŃi spre interior şi fund albiat lutuit; adâncimea gropii nr 1-1978 era de -35
cm.4 Însă dacă şi cele două gropi în discuŃie au avut o adâncime aşa de mică, probabilitatea de a considera cele două complexe ca şi gropi de provizii scade drastic, mai mare fiind posibilitatea identificării lor cu gropi de lucru. O ultimă
groapă de provizii despre care sunt câteva informaŃii este groapa A/1998 din aşezarea a doua de la Zalău- La blocuri-Panic (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 157/c2).
Complexul a vut formă circular-ovală, cu fundul alveolat şi adâncimea de circa 1 Comş a E. 1959, p. 111.
2 Niculescu et Alii 2006, p. 172-173, nr. 88.
3 Stanciu et Alii 2003, p. 177-182, nr. 110 .
4 Stanciu, Matei 1994, p. 136.
119
50 cm; autorul cercetărilor vorbeşte de o groapă de provizii transformată mai târziu în groapă menajeră.5 Despre celelalte câteva gropi se menŃionează doar că
erau gropi de provizii, fără alte precizări.
Privitor la categoria gropilor menajere, acestea fiind şi mai multe în descoperiri, datele sunt mai consistente. Spre exemplu, groapa nr. 25-1995 din a doua aşezare de la Lazuri- Lubi Tag a avut plan oval, cu dimensiunile pe axe de 128 x 104 cm şi adâncimea de circa -54 cm, pereŃii ei fiind aproape verticali, iar fundul albiat. Un alt