1
2
3
4
5
1. sec. VI/VII 2. sec. VII-VII/VIII 3. sec.
VIII-VIII/IX 4. sec. IX-IX/X 5. datari
largi (sec. VI-VIII, VII-IX, VIII-X etc)
Grafic nr. 7: Aşezările sigure după dispunerea pe văi şi datare.
În graficul nr. 7 se poate observa dispunerea aşezărilor pe văi, în conformitate şi cu încadrarea lor cronologică. În realizarea acestei statistici am avut în vedere fiecare etapă de locuire din siturile în care a fost constatată existenŃa mai multor nivele, deoarece acestea pot fi considerate ca şi aşezări noi, neexistând pentru majoritatea cazurilor o continuitate clară între etape (spre exemplu: 130
Lazuri- Lubi tag – rep. nr. 81 sau Zalău- La blocuri – rep. nr. 157). Rezultă foarte clar din grafic că în secolele VII – VIII/IX s-a preferat locuirea pe văile râurilor sau pâraielor mai retrase, însă nu foarte departe de principalele căi de comunicaŃie, reprezentate de marile râuri. Acest fapt poate a fost influenŃat şi de schimbarea conducerii în zonă, puterea gepidă fiind înlocuită de cea avară.
Din punctul de vedere al reliefului, am împărŃit aşezările în 3 categorii, şi anume:
-
aş eză ri de câmpie (pânâ la altitudinea de 300 m),
-
aş eză ri de deal (între 300 şi 1000 m),
-
aş eză ri de munte (cele aflate la peste 1000 m altitudine).
Am repertoriat numai locuiri care se încadrează primelor două grupe, deocamdată cea de-a treia nefiind reprezentată prin exemple. Acest lucru, evident, nu înseamnă că nu s-a locuit şi la peste 1000 m, însă probabil erau locuiri de scurtă durată, cu colibe din material uşor, care nu au lăsat urme până la noi. Dar, pentru anumite perioade de timp, trebuie să Ńinem cont şi de posibilitatea ca formele de relief înalte să nu fi fost locuite, mai ales când existau atâtea zone de deal şi câmpie, mult mai fertile şi uşor de exploatat. Poate fi avută în vedere şi opinia lui C. Daicoviciu, care considera ca şi posibilă supravieŃuirea populaŃiei latinofone din aceste zone chiar prin faptul că s-au retras spre munte, ferindu-se astfel de migratori şi de cei ce s-au stabilit, vremelnic sau nu, în Transilvania3, însă, deocamdată, datele care ar putea sprijini această idee lipsesc.
Pentru spaŃiul geografic avut în vedere de mine, şi luând în calcul atât aşezările sigure, cât şi pe cele posibile, am constatat că circa 38% dintre aşezări se aflau în zonă de câmpie şi 62% în zonă de deal, la peste 300 m altitudine.
Acest rezultat cred că este dat de faptul că zona de deal are o întindere mai mare pe teritoiul Transilvaniei, Banatului şi vest/nord-vestului României luate împreună. Părerea mea este că s-a locuit în egală măsură la deal, cât şi la câmpie, depinde de locul în care o anumită comunitate a găsit cele necesare traiului şi unei anumite siguranŃe în faŃa pericolelor de tot felul, diferenŃa venind numai din întinderea fiecăreia dintre aceste forme de relief. Am reprezentat în graficul nr. 8
aşezările sigure de la deal şi de la câmpie, în funcŃie de încadrarea cronologică, luând în calcul şi diferitele nivele de locuire sigure şi catalogabile ca aşezări noi din siturile repertoriate, astfel că în grafic apar mai mult de 161 de puncte, câte există în repertoriul de la capitolul VI.
3 Daicoviciu 1968, p. 89.
131
40
35
30
25