1
2
3
4
5
1. sec. VI/VII 2. sec. VII-VII/VIII 3. sec.
VIII-VIII/IX 4. IX-IX/X 5. datari largi
Grafic nr. 8: Aşezările sigure din punctul de vedere al formelor de relief şi al datării.
Alegerea locului pentru întemeierea unui sat medieval timpuriu cred că
era influenŃată şi de profilul economic al comunităŃii şi de resursele sau facilită-
Ńile pe care le oferea zona. Cum am arătat mai sus, prezenŃa unei surse de apă în apropiere era obligatorie. Pe lângă aceasta existau şi alte necesităŃi. Satele ale căror populaŃie se baza în special pe cultivarea cerealelor şi a plantelor de grădi-nă aveau nevoie de terasele însorite ale râurilor, cu pământuri cât mai produc-tive. ComunităŃile specializate în creşterea animalelor se orientau după păşuni întinse, în zone de câmpie sau deal şi munte. Este posibil ca şi tipul animalului prioritar în economia unei aşezări influenŃa alegerea zonei de locuire (sau poate se întâmpla chiar invers!). Spre exemplu, la Bratei – Sibiu pare să fi dominat creşterea bovinelor4, pe când la Lazuri – Satu Mare, într-o zonă de câmpie, au fost preferate ovicaprinele5. Nu cred că este vorba de o regulă, însă trebuie să se tină cont şi de această probabilitate. Mai sunt apoi şi aşezările în care s-a constatat prelucrarea metalelor. În cazul lor cred că locuitorii au urmărit să se stabilească în apropierea unei surse de fier sau alt metal necesar obiectelor pe care le produceau.
Interesant este faptul că nu s-a constatat în mod clar exploatarea zăcă-
mintelor de aur cunoscute încă din vremea stăpânirii romane. M. Rusu crede că
acest metal preŃios era extras din nisipul râurilor (ex. Arieş). S-a observat şi 4 Bârzu 1994-1995, p. 270-275.
5 Stanciu 1998-1999, p. 158-159.
132
faptul că în perioada secolelor IV-IX o parte dintre aşezări s-au aflat în apropierea unor mine de sare (ex. Ocna Sibiului, Ocna Mureş, Noşlac, Someşeni, Sovata, Ocna de Sus etc.) sau a unor izvoare cu apă sărată (ex. Bezid, Filiaş, Band etc.)6. Referitor la exploatarea sării de către avari, prin preluarea salinelor de la Ocnişoara, Ocna Mureşului, Ocna Dejului, Sic sau Turda de la populaŃia locală, s-a arătat nevoia acestora pentru mineralul menŃionat în creşterea vitelor, îndeletnicire pe care o practicau pe scară largă7. SituaŃia de neexploatare a zăcămintelor poate fi constatată şi pe teritoriul Maramureşului, unde este cunosc faptul că există atât metale preŃioase, cât şi sare, însă în acelaşi timp şi descoperirile de locuire medievală timpurie sunt foarte puŃine. Este posibilă şi o exploatare a minereurilor de fier cunoscute de la BăiŃa Bihorului, Ghelari şi Teliuc, Ocna de Fier, Rodna sau Baia de Fier8.
Mediul înconjurător, relieful, apele şi mlaştinile, puteau să ofere aşeză-
rilor şi implicit locuitorilor acestora apărare şi, posibil în unele cazuri, control asupra unei regiuni. O parte dintre satele medivale timpurii s-au aflat pe dealuri dominante sau promontorii (spre exemplu Cladova – rep. nr. 46; Râpa – rep. nr.
110; Turulung Vii – rep. nr. 148), grinduri înalte sau dune de nisip înconjurate de mlaştini9 (Aliza – rep. nr. 10; Biharia – rep. nr. 23) sau alte puncte apărate natural prin pante abrupte (Albeşti – rep. nr. 8; Lăpuşel – rep. nr. 83). Aceste poziŃionări din punct de vedere geografic, având în vedere că toate aşezările repertoriate erau nefortificate, ofereau locuitorilor o anumită siguranŃă şi un control vizual al împrejurimilor, care erau de folos în cazul unor atacuri.
Din rândurile de mai sus rezultă faptul că, la fel ca în alte perioade istorice şi chiar până în zilele noastre, la întemeierea unei aşezări s-a Ńinut cont de mediul natural în care respectiva comunitate urma să trăiască şi să-şi desfăşoare activităŃile specifice, precum şi de resursele pe care se puteau baza.
IV.2. Structura internă a aşezărilor
Unul dintre subiectele interesante şi, în acelaşi timp, puŃin cunoscute cu privire la aşezările medievale timpurii îl reprezintă modul în care construcŃiile au fost dispuse în interiorul acestora, care era structura internă a lor. Determinarea acestui lucru ar oferi o imagine asupra evoluŃiei aşezărilor simple, cu caracter sătesc, spre micile târguri şi oraşe al perioadei medievale, şi nu doar din perspec-6 Rusu 1975, p. 145 – pentru exploatarea aurului vezi lista nr. 8, p. 144, iar pentru fier lista nr.
9, p. 146; Ist. Rom. III 2001, p. 54.
7 Ist. Rom. III 2001, p. 39.
8 Ist. Rom. III 2001, p. 51-54.
9 Aşezările plasate pe grinduri înconjurate de mlaştini se găsesc în vestul şi nord-vestul României, unde până în secolul XVIII teritoriul avea aspectul unui „şir de delte”, dovadă
fiind şi azi mlaştinile Ecédului (zona Someş-Crasna) sau Sáretului (în zona de confluenŃă a Crişurilor cu Tisa) ( Dumitraş cu 2001, p. 281).
133
tiva intenŃiilor de sistematizare, ci şi ca reflex al unor organizări economice şi sociale din interiorul comunităŃilor. Există însă impedimente care îngreunează
mult încercarea de determinare a structurii interne a aşezărilor, în primul rând stadiul cercetării arheologice, urmată de publicarea defectuoasă sau parŃială a rezultatelor acestor cercetări.
Modul în care o comunitate îşi organizază spaŃiul pe care îl locuieşte depinde, se pare, de relaŃiile sociale şi economice din cadrul ei. Este mult mai probabil ca o aşezare a unei comunităŃi stabile, sedentare, să aibă reguli fixe şi în dispunerea construcŃiilor, în comparaŃie cu o comunitate alcătuită din vânători sau oameni încă nesedentarizaŃi total10.
Se crede că o dispunere regulată a construcŃiilor poate fi constatată la începuturile unei aşezări, când mai multe locuinŃe şi anexe sunt ridicate simultan. Însă când intervine deja abandonarea vechilor case şi construcŃia altora noi este mai greu să se respecte veche formulă, mai ales că numai în puŃine cazuri se constată o suprapunere perfectă a două locuinŃe, iar după circa două generaŃii menŃinerea dispunerii iniŃiale devine imposibilă11.
Încă din Epoca Fierului unitatea social-economică de bază pare să fi fost, cel puŃin în Europa de Vest şi de Nord, gospodăria/ferma individuală, lucru evidenŃiat de faptul că fiecare construcŃie de locuit avea propriile anexe pentru depozitat şi erau împrejmuite12. Dar şi referitor la lumea slavă s-a constatat că
acea familie extinsă, zadruga, este întâlnită numai în cadrul anumitor comunităŃi, în special la cele din sudul european şi din zonele muntoase13. Astfel, o aşezare este compusă din 4 elemente:
- unităŃ ile/gospodă riile/fermele, care cuprind locuinŃa, gropile de provizii şi alte anexe gospodăreşti;
- că ile/că ră rile/drumurile, care leagă gospodăriile sau grupurile de gospodării între ele;
- hotarele, care închid, delimitează şi separă gospodăriile sau grupurile de gospodării unele de altele;
- spaŃiile libere din aşezare, pe care nu s-a construit nimic – poate mici pieŃ e/locuri de adunare.
Forma de bază a unei aşezări rezulta din modul în care aceste elemente se leagă între ele, o diferenŃă venind din numărul unităŃilor care compun aşezarea14.
Referitor la poziŃionarea locuinŃelor una faŃă de alta într-o aşezare s-au formulat şi două legi care ar guverna acest lucru:
10 Hamerow 2002, p. 52.
11 Kuna, Profantová 2005, p. 335.
12 Hamerow 2002, p. 52-53.
13 Barford 2001, p. 119.
14 Hamerow 2002, p. 53.
134
- legea dispunerii/asocierii diagonale, care spune că locuinŃele din aceeaşi fază de locuire sau din faze imediat succesive cronologic ar fi construite astfel încât prelungirea diagonalei ce uneşte colŃul cuptorului cu colŃul opus dintr-un complex ar tăia unul dintre colŃurile altei locuinŃe contemporane sau mai timpurii;
- legea dispunerii/asocierii lineare, conform căreia colŃurile a cel puŃin 3
locuinŃe contemporane se află pe aceeaşi linie imaginară.
Concret, o astfel de dispunere a fost sesizată în aşezarea slavă de la Roztoky – Cehia, unde linia imaginară trecea prin unul dintre colŃurile a 3 sau 4
locuinŃe, însă, de regulă, nu prin colŃul cu instalaŃia pentru foc15.
Chiar dacă aceste legi sunt aplicabile (nu am întâlnit încă o altă menŃiune a lor cu privire la alte aşezări), este greu să se facă acest lucru pentru aşeză-
rile din Transilvania, deoarece lipsesc publicările de planuri ale majorităŃilor siturilor acestei zone.
Rămânând în spaŃiul
transilvan, numai în ceea ce
priveşte câteva localităŃi,
dintre care două fiind etape
a aceleiaşi aşezări, a fost
precizat clar cum erau dispu-
se construcŃiile în interiorul
lor. Este vorba de fazele
aşezării de la Albeşti- La
cetate – Mureş (sec. VII-
VIII şi IX-X; rep. nr. 8/c1 şi
c2) şi de siturile de la
Badon- Doaş te (sec. VI-VII;
rep. nr. 17) şi Cuceu- Valea
Bochii (sec. VIII-IX; rep. nr.
55), ambele din judeŃul
Sălaj, Lazuri- Lubi Tag –
Satu Mare (sec. VI-VII; rep.
nr. 81/c1), Sighişoara- Aurel
Vlaicu – Mureş (sec. VII-
VIII/IX; rep. nr. 130),
Fig.1. Albeşti- La Cetate (MS): cele două
Sighişoara- Dealul Viilor (sec.
grupuri de locuinŃe dispuse în cerc (după
VII-VIII; rep. nr. 131/c2),
Baltag 2004).
Stupini- FânaŃ ele Archiudului
– BistriŃa-Năsăud (sec. IX-X; rep. nr. 134/c2) şi, posibil, Popeni- Pe pogor –
Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 111). În etapa mai timpurie de la Albeşti au fost 15 Kuna, Profantová 2005, p. 335.
135
identificate 35 de construcŃii, cuprinzând locuinŃe şi anexe gospodăreşti, care alcătuiau două grupuri în interiorul aşezării. Primului grup îi reveneau 20 de construcŃii, iar celui de-al doilea 15. Ambele aveau complexele dispuse în formă
de elipsă, având fiecare câte un spaŃiu liber, de 40 x 25 m, respectiv 45 x 25 m. În faza a doua, 6-7 construcŃii alcătuiau două şiruri cu un culoar de 8-10 m între ele16.
În semicerc erau rânduite cele 5-6 locuinŃe din aşezarea de la Sighişoara-Aurel Vlaicu, aflate pe malul drept al pârâului Hundsbach. Aici, spaŃiul central rămas liber era de circa 15 m²17. Şi în faza a doua de la Sighişoara- Dealul Viilor au fost identificate un grup de locuinŃe şi anexe gospodăreşti ce erau amplasate în formă elipsoidală, cu un spaŃiu central de circa 20 x 10 m18. Oarecum asemănătoare se prezenta situaŃia şi la Lazuri, unde vreo 5 complexe delimitau un spaŃiu oval de circa 15 x 11 m19. În cazul locuirii de la Badon cele 4 locuinŃe au fost construite în jurul unui spaŃiu liber circular sau semicircular (?), cu diametrul de circa 19 m, complexele având intrarea spre acest spaŃiu deschis20, o situaŃie asemănătoare fiind vizibilă (figura 3/C) şi la Zalău- Bul. Mihai Viteazul.
Din fig. 3/A şi fig. 4 reiese o dispunere în jurul unui spaŃiu liber şi a complexelor (sau cel puŃin a unora dintre ele) cercetate la Bratei 1 şi la Comana de Jos- Gruiul Vă carului; însă unele construcŃii par a alcătui mici grupuri (ex. complexele nr.
19, 20 şi 21 de la Comana).
B
Fig. 2. Sighişoara- Dealul Viilor (MS): grup de complexe dipuse în formă
elipsoidală (după Baltag 2004).
16 Baltag 1994; Baltag 2004, p. 144; fig. 4, p. 191.
17 Baltag 2004, p. 143-144.
18 Baltag 2004, p. 143.
19 Stanciu 1998, p. 127.
20 Stanciu 1998, p. 127.
136
N
Partea de est a sitului