25
Fig. 3. A – Bratei-aşez. 1, sec. VI-VII (după Bă rzu 1994-1995); B – Lazuri- Lubi tag, sec. VI-VII şi C - Zalău- Bul. Mihai Viteazul 104-106, sec. VI-VII (după Stanciu 2004).
137
O altă modalitate de ordonare a construcŃiilor în aşezare s-a observat la Cuceu21 şi Popeni22, unde locuinŃele, probabil împreună cu anexele lor, erau dispuse în cuiburi (grupuri). În legătură cu complexele de locuit ale fazei a doua a aşezării de la Stupini se spune doar că s-a observat o grupare a acestora sub forma unor gospodării23, alături de ele fiind probabil şi anexele lor.
34
29
1
12
N
18
15
7
9
16
5
14
2
33
19
32
3
22
20
21
28
0 15m
35
38
36
25
37
23
26
27
24
Fig. 4. Comana de Jos- Gruiul Vă carului, sec. VIII (după Glodariu, Costea, Ciupea 1980).
Se pare că pe lângă aşezările cu o dispunere ordonată a complexelor identificate de mine, mai sunt semnalate cîteva (Biharia, Cristuru Secuiesc, Eliseni, Poian, Simoneşti), în care locuinŃele au fost construite în ş iruri 24, aceeaşi fiind situaŃia şi la Iernut, unde complexele pentru locuit cu fost înşirate de-a lungul unei uliŃ e 25 .
Pe lângă tipurile de ordonare a construcŃiilor prezentate până acum, mai sunt şi aşezările cu locuinŃele şi anexele dispersate26. Este posibil ca o parte dintre aşezările medievale timpurii din Transilvania să fi fost de acest fel.
Mai multe aşezări, în special din vest – nord-vestul României, unde până
în Evul Mediu zona semăna cu o mlaştină imensă pigmentată cu grinduri şi dune 21 Bă cueŃ -Criş an 2006, p. 59.
22 Stanciu, Matei 1994, p. 135.
23 Gaiu 2007, p. 349-351, nr. 178.
24 Cosma 1996, p. 263-264.
25 InformaŃie inedită primită de la dr. C. Cosma, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca.
26 Baltag 2004, p. 143.
138
de nisip mai mari sau mai mici27, au avut complexele construite pe astfel de mici pete de pământ, astfel că mărimea aşezării trebuia să Ńină cont de întinderea acestor insuliŃ e, mai ales că acele comunităŃi care practicau şi agricultura erau nevoite să rezerve teren şi pentru această activitate. Este vorba despre aşezările de la Biharia- Gră dina S.A.-Baraj – Bihor (rep. nr. 23), Cefa- La Pă dure – Bihor (rep. nr. 40), Foieni- Cetatea Iepurilor – Satu Mare (rep. nr. 64) etc. În cazul acestora cred că locuinŃele şi anexele erau dispuse mai adunat, fapt determinat de spaŃiul restrâns, care trebuia utilizat cu grijă pentru a răspunde fiecărei necesităŃi a unei comunităŃi.
Ordonarea construcŃiilor în semicerc a fost constatată şi în alte aşezări ale Europei Centrale, cum sunt Roztoky, Březno, Korčak, Břeclav-Pohansko28, Siladice, Nitriansky Hrádok, Ripnev29 sau Dunaújváros30, iar la Baje-Vlkanovo31, GroßRaden sau Tornow locuinŃele erau dispuse pe două rânduri, alcătuind mici stră zi 32 . Pe teritoriul României, în aşezarea de la Dridu, construcŃiile erau dispersate sau grupate câte două, maxim trei33, probabil în mici gospodării. Răsfirate erau locuinŃele şi în unele aşezări din Moldova, cum ar fi cele de la Vădeni-Murgeni, Dodeşti-Bârlad sau Şorogari-Iaşi, dar sunt şi cazuri în care complexele erau grupate câte 2 sau 3, ca la Şendreni-GalaŃi, Spinoasa-Iaşi sau Epureni-Bârlad34.
După cum rezultă din puŃinele informaŃii de la noi, dar şi din datele mai consistente oferite de cercetările din alte zone ale Europei, cel mai des construc-
Ńiile erau dispuse în semicerc, în jurul unui spaŃiu liber de diferite dimensiuni.
În ce priveşte unităŃile social-economice (gospodăriile) care alcătuiau aşezările medievale timpurii informaŃiile sunt la fel de puŃine. La modul ideal o gospodărie cred că ar cuprinde următoarele construcŃii:
- Casa de locuit, adâncită în pământ sau de suprafaŃă;
- Groapa de provizii (una sau mai multe), care, mai târziu, putea să
devină groapă menajeră;
- CoteŃ /-e, sub forma unor construcŃii de dimensiuni mai mici, adâncite în sol sau de suprafaŃă, folosite pentru adăpostirea animalelor mici şi, poate, a animalelor mari ( grajd/-uri);
- Depozit/-e sau magazie/-i, utilizate pentru păstrarea unei părŃi a hranei oamenilor şi, mai ales, a hranei pentru animale necesară în timpul anotimpului rece; şi acestea puteau să fie adâncite în pământ sau la suprafaŃa solului.
27 Dumitraş cu 2001.
28 Kuna, Profantová 2005, p. 335.
29 Donat 1980, p. 139.
30 Bóna 1973, p. 140.
31 Donat 1980, p. 139.
32 Šalkovsky 2001, p. 119.
33 Zaharia 1967, p. 16.
34 Teodor 1968, p. 232.
139
- Cuptor/vatră amenajată în aer liber şi folosită în principal pentru activităŃile casnice.
- Gropi menajere, în majoritatea cazurilor, cred, fiind reutilizate în acest sens gropile de provizii deteriorate.
Înafară de construcŃiile enumerate, poate să apară şi câte un atelier, în cazul în care activitatea meşteşugărească nu este atestată chiar în locuinŃă şi şanturi pentru drenajul apei de ploaie35. Însă acestea sunt componentele unei gospodării Ńinând cont de ce fel de construcŃii au fost descoperite în timpul săpă-
turilor arheologice, care însă nu au fost surprinse împreună, pentru a avea un exemplu clar de unitate social-economică.
În unele aşezări au fost evidenŃiate şi activităŃi meşteşugăreşti, fiind descoperite mai multe ateliere, precum cele de la Albeşti- La Cetate – Mureş
(rep. nr. 8/c1), Remetea Mare- Gomila lui PituŃ – Timiş (rep. nr. 115) sau Zalău-Palvar (sec. IX-X; rep. nr. 160)36. Interesant ar fi de ştiut dacă exista într-o parte a aşezării un spaŃiu destinat acestor îndeletniciri sau acestea erau efectuate în gospodăriile proprii. Cel mai probail însă, se întâlnesc ambele variante. Atelie-rele menŃionate par să fi fost în acelaŃi timp şi construcŃii pentru locuit. Apoi, în aşezarea de la Remetea Mare- Gomila lui PituŃ – Timiş37 (sec. VIII-IX; rep. nr.
115) un cuptor de olar se afla la numai 1,5 m de locuinŃa nr. 7, fapt care mă face să cred că această instalaŃie aparŃinea gospodăriei din jurul lui L7, la fel ca şi groapa nr. 2. În schimb, cele patru cuptoare şi groapa lor de deservire din situl de la Sânnicolaul Român- Bereac – Bihor38 pot să reprezinte un grup economic de ardere a ceramicii poziŃionat undeva într-o parte a aşezării.
ŞanŃuri pentru drenajul apei au fost descoperite la PorŃ – Sălaj. Este vorba iniŃial de un singur şanŃ, care, la un moment dat se bifurcă, rezultând un şanŃ mai lung şi unul mai scurt, ambele având traseu meandrat şi fund alveolat, cu adâncimile variind între -55/-60 cm şi -120 cm39.
Referitor la aceeaşi aşezare de la PorŃ, aici a fost surprinsă şi o posibilă
gospodărie, ce era alcătuită din următoarele complexe: C10 – locuinŃă, probabil de suprafaŃă; C12 – groapă de provizii, devenită ulterior groapă menajeră; C11, C13 şi C15 – gropi de stâlp, care proveneau probabil de la un gard ce delimita şi proteja această gospodărie40. Din aceste date reiese că este vorba de o gospodărie simplă, probabil a unor agricultori, fără urme de activităŃi meşteşugăreşti.
35 ŞanŃurile descoperite în aşezarea medievală timpurie de la Dunaújváros – Ungaria au fost interpretate şi ca elemente care separau gospodăriile una de alta ( Bóna 1973). Eu nu aş
exclude posibilitatea ca astfel de şanturi să fi existat şi în aşezările din Transilvania.
36 Vezi subcapitolul III.3.
37 Bejan 1985-1986, p. 223-224.
38 Dumitraş cu, Criş an 1988, p. 48-49.
39 Matei, Bă cueŃ -Criş an 2008.
40 Matei, Bă cueŃ -Criş an 2008.
140
Cele prezentate în rândurile de mai sus, referitor atât la aşezări, cât şi la gospodăriile care le alcătuiau, sunt rezultatul puŃinelor date obŃinute din cercetările arheologice şi a supoziŃiilor pe baza acestora, o concluzie pertinentă rămâ-
nând încă la stadiul de deziderat.
IV.3. Încercare de tipologie
Alcătuirea unei tipologii necesită stabilirea unor criterii cât mai relevante pentru tipul de complex care urmează a fi categorizat. Aceste criterii pot să fie diferite de la un cercetător la altul, în funcŃie de ce i se pare fiecăruia mai important de evidenŃiat în legătură cu complexele respective, în acest caz fiind vorba de aşezările medievale timpurii din Transilvania.
Cred că pentru clasificarea aşezărilor se pot lua în considerare următoarele criterii: poziŃia geografică; dimensiunea; structura internă; caracterul economic. Din nefericire, înafară de primul, aceste criterii sunt dificil de aplicat pentru zona noastră, deoarece în foarte puŃine cazuri sunt informaŃii despre mărimea aşezărilor, despre dispunerea construcŃiilor în interiorul lor şi despre înclinaŃiile economice pe care le aveau locuitorii aşezărilor în cauză. În continuare voi avea în vedere fiecare criteriu în parte, cu menŃiunea că structura internă a aşezărilor a fost tratată pe larg în subcapitolul următor, iar caracterul lor economic în subcapitolul V.5.
PoziŃ ia geografică a aş eză rilor: După dispoziŃia în teren a aşezărilor medievale timpurii, acestea ar putea fi împărŃite, la modul ideal, astfel:
-
aş eză ri de câmpie (la o altitudine de până la 300 m);
-
aş eză ri de deal (între 300 şi 1000 m altitudine);
-
aş eză ri de munte (la peste 1000 m altitudine).
Însă pe teritoriul investigat nu am identificat aşezări de mare altitudine, care ar putea fi încadrate categoriei aşezărilor de munte. Acest fapt nu înseamnă
neapărat că acestea nu au existat, dar este posibil ca în cazul lor să fie vorba de locuiri sezoniere, din care cauză urmele lor nu s-au păstrat. O altă posibilă cauză
pentru lacunele privind locuirea în zonele montane este şi lipsa investigaŃiilor arheologice la asemenea altitudini. Prin urmare, tipurile de aşezări documentate sunt cele de câmpie şi cele de deal.
Având în vedere toate aşezările dintre secolele VI/VII – IX/X, adică atât cele incluse în repertoriul aşezărilor sigure (capitolul VI), cât şi cele din repertoriul aşezărilor posibile (anexa nr. 1), circa 62% se aflau în zona de deal şi 38% în zona de câmpie.
Un alt sub-criteriu al plasării aşezărilor pe teren este cel al tipului de vale pe care s-a aflat aceasta, şi anume pe o vale a unui râu principal sau pe a unuia secundar. Cuantificând şi în acest caz atât aşezările sigure, cât şi pe cele posibile, a rezultat faptul că circa 45,54% dintre situri se află pe o vale principală şi 54,46% pe o vale laterală, secundară. Câteva aşezări au avut în apropiere şi 141
mlaştini sau lacuri, însă în zonă, mai aproape sau mai departe, se afla şi un râu.
Este clară dorinŃa omului de a asigura apa necesară atât pentru sine, cât şi pentru animale, dar şi agricultura devenea mai performantă dacă era practicată în apropierea unei ape.
Mai multe amănunte referitoare şi la poziŃia geografică a aşezărilor sunt oferite în subcapitolul IV.1.
Dimensiunile aş eză rilor:
În ce priveşte mărimea aşezărilor medievale timpurii din Transilvania informaŃiile directe sunt puŃine, fiind oferite numai în cazul câtorva situri, iar încercările de determinare a dimensiunilor unei aşezări pe baza rezultatelor publicate ale săpăturilor arheologice este, de cele mai multe ori, imposibilă, deoarece majoritatea siturilor au fost cercetate doar parŃial.
Pentru clasificarea aşezărilor după mărime am luat în considerare numărul locuinŃelor identificate, acestea reprezentând elementul în jurul căreia se constituia gospodăria. Este adevărat că acest criteriu este foarte relativ, având în vedere că majoritatea aşezărilor nu au fost cercetate în întregime, iar în cazul celor săpate integral nu este sigur câte construcŃii au fost contemporane, însă a fost utilizat şi pentru alte zone ale Europei41. Deoarece în foarte multe aşezări de la noi au fost descoperite sub 5 locuinŃe, am considerat că acestea erau satele de dimensiuni mici. Alte câteva aşezări au avut un număr foarte mare (30 – 40) de complexe, pe care le-am catalogat ca fiind de dimensiuni mari. Astfel a rezultat următoarea clasificare:
-
aş eză ri mici = sub 5 complexe pentru locuit (respectiv gospodării);
-
aş eză ri mijlocii = între 5 şi 10 locuinŃe;
-
aş eză ri mari = peste 10 locuinŃe.
Conform acestei clasificări şi a rezultatelor săpăturilor arheologice a rezultat că 87 de aşezări au fost de mărime mică, 27 de mărime mijlocie şi 19 de dimensiune mare. În cazul a 43 de aşezări nu am putut face încadrarea în nici un grup. Din totalul de 161 de aşezări repertoriate, 12 au avut 2 faze de locuire (în două cazuri nu este sigur), iar 2 au avut trei nivele, acesta fiind motivul pentru care la clasificare au apărut mai multe aşezări decât în catalogul descoperirilor, aici considerând şi fazele ca aşezări separate.
Cronologic, situaŃia este ilustrată de tabelul nr. 10. Din tabel rezultă că
cele mai multe aşezări, indiferent de mărime, au fost datate în secolul VIII şi la cumpăna secolelor VIII – IX. Mai larg, majoritatea siturilor aparŃin secolelor VII
– IX, când în toată Europa se constată o creştere demografică. Însă marea diferenŃă faŃă de celelalte perioade poate fi dată şi de stadiul cercetării arheologice.
41 P. Donat a împărŃit aşezările medievale timpurii în 3 categorii: fermă izolată, cătun (2 – 3
ferme) şi sat (6 – 12 ferme) – Donat 1980, p. 133. În schimb, Gh. Baltag are 4 categorii de aşezări: mici (8 – 10 locuinŃe), mijlocii (10 – 20 locuinŃe), mari (20 – 40 locuinŃe) şi foarte mari (peste 40 locuinŃe) – Baltag 2004, p. 143.
142
aşez. mici aşez. mijlocii
aşez. mari
aşez. fără
(sub 5 loc.)
(5 – 10 loc.)
(peste 10 loc.)
dimensiuni
sec. VI – VII
4 (2)
5 (3)
2 (1)
3
sec. VII –VII/VIII
23 (2)
7 (1)
8 (3)
6
sec. VIII –VIII/IX
39 (5)
9 (2)
8 (2)
20 (1)
sec. IX – IX/X
15 (5)
3 (1)
1 (1)
7
datare largă, între
7 (1)
3
8
sec. VI/VII –
IX/X
Tabelul nr. 10 – Încadrarea cronologică şi mărimea aşezărilor medievale timpurii din Transilvania (în paranteză apare numărul aşeză-
rilor cu două sau trei faze de locuire din fiecare categorie).
După cum spuneam şi mai sus, doar referitor la aşezările de la Filiaş-
Pă mântul Pă durii Mari – Harghita (sec. VII-VIII; rep. nr. 63) şi Gornea- Că uniŃ a de Sus – Caraş-Severin (sec. VIII; rep. nr. 67) sunt date sigure privind dimensiunile pe teren. Prima aşezare, orientată E –V pe axa lungă, măsura 460 x 120 m42, adică 55200 m², iar cea de-a doua, mult mai mică, ocupa o suprafaŃă de 15000 m², mai precis atât ocupând complexele cercetate43, aşezarea putând fi mai mare dacă au rămas complexe nedescoperite.
Un element care ar putea sugera oarecum mărimea unei aşezări este poziŃia acesteia pe teren. Spre exemplu, despre aşezarea de la Bezid- FâneaŃ a Mare – Mureş (rep. nr. 21) aflăm că era de dimensiuni modeste, cele câteva locuinŃe, din care au fost cercetate doar trei, fiind ridicate pe marginile unui bot de deal44. Din aceste informaŃii se poate deduce că este vorba de o aşezare probabil de mărime mijlocie, numărul de construcŃii pentru locuit descoperite fiind probabil între 5 şi 10. Aşezări mici sau mijlocii erau şi cele din vestul şi nord-vestul României descoperite pe grinduri şi dune de nisip45, care trebuia să
fie împărŃite atât pentru construcŃii, cât şi pentru zonele agricole sau creşterea animalelor.
Structura internă a aş eză rilor:
Structura internă a aşezărilor oferă un criteriu bun de clasificare a acestora, dar numai în condiŃiile unui număr consistent de descoperiri bine cercetate, ceea ce la noi este încă într-un stadiu de început. Din această cauză am 42 Székely 1974-1975a, p. 35.
43 ł eicu, Lazarovici 1996, p. 18.
44 Székely 1976, p. 120.
45 Spre exemplu: Biharia (rep. nr. 23) şi Cefa (rep. nr. 40) în judeŃul Bihor sau Foieni (rep. nr.
64) şi Lazuri (rep. nr. 80) în judeŃul Satu Mare.
143
luat ca exemplu clasificările realizate pentru alte părŃi ale Europei. Cercetătoarea britanică H. Hamerow consideră că există 5 tipuri de aşezări:
- Liniare, în care un drum sau, mai rar, un râu reprezintă axul de-alungul căruia sunt construite fermele/gospodăriile;
- Grupate, în care gospodăriile sunt grupate în jurul unui spaŃiu central;
- Polifocale, în care fermele sunt dispuse în grupuri, fără o organizare clară;
- Perpendiculare, în care drumuri/cărări perpendiculare despart gospodăriile;
- Gospodă rii solitare, însă puteau să-şi organizeze pămănturile împreună
cu o aşezare vecină etc.
Însă nici în ceea ce priveşte vest – nord-vestul Europei, zonă la care se referă clasificarea de mai sus, autoarea consideră că tipologia respectivă nu este satisfăcătoare, deoarece sunt aşezări care pot să îmbine două sau mai multe tipuri, iar multe situri nu au fost cercetate în întregime46, situaŃie cu care se confruntă şi cercetătorii români, însă la o scară mai largă.
Pentru o parte a teritoriului Transilvaniei, mai precis pentru bazinul Târnavei Mari, o astfel de clasificare a realizat-o Gh. Baltag, în viziunea sa aşezările împărŃindu-se în 4 categorii:
- Dispersate, în care locuinŃele nu au o ordine anume sau aceasta nu a putut fi surprinsă în timpul săpăturilor;
- Ordonate în cerc sau elipsă, în care locuinŃele sunt dispuse în cerc şi semicerc sau elipsă, rămânând un spaŃiu central liber;
- Concentrate, în care locuinŃele sunt concentrate în cuiburi de 3-5;
- Ordonate în ş iruri, în care locuinŃele sunt dispuse pe două rânduri, rezultând un început de structură stradală47.
Deocamdată, pentru teritoriile Transilvaniei propriu-zise, Banatului, Crişanei şi Maramureşului am identificat doar câteva aşezări care se încadrează
unora dintre categoriile de mai sus, ce apar în ambele tipologii. Este vorba de aşezările de la Albeşti- La cetate (rep. nr. 8/c1), Sighişoara- Aurel Vlaicu (rep. nr.
130) şi Sighişoara- Dealul Viilor (rep. nr. 131/c2; fig. 2, p. 132), din judeŃul Mureş, Badon- Doaş te şi Zalău- Bul. Mihai Viteazul (fig. 3/c, p. 133) cu judeŃul Sălaj, Lazuri- Lubitag – Satu Mare (fig. 3/B, p. 133), Bratei-Sibiu (fig. 3/A, p.
133) şi Comana de Jos- Gruiul Vă carului-Braşov (fig. 4, p. 134) care se încadrează categoriei Grupate (la Hamerow 2002) sau Ordonate în cerc sau elipsă (la Baltag 2004), precum şi nivelul nr. 2 de la Albeşti (rep. nr. 8/c2), care intră la categoria Liniare (la Hamerow 2002) sau Ordonate în ş iruri (la Baltag 2004) şi aşezarea de la Popeni- Pe pogor – Sălaj (rep. nr. 108), aparŃinând tipului Polifocale (la Hamerow 2002) sau Concentrate (la Baltag 2004). Pe lângă
46 Hamerow 2002, p. 54.
47 Baltag 2004, p. 143.
144
acestea este posibil să fi existat şi celelalte tipuri de aşezări, însă dovezile în acest sens lipsesc.
Astfel, având în vedere informaŃiile privind structura internă a aşezărilor medievale timpurii din Transilvania şi Ńinând cont de categoriile de aşezări prezentate mai sus, se poate întocmi numai o tipologie la modul general, fără
acoperire în cercetările de pe teren, însă putând fi utilizată în cazul unor noi descoperiri de aşezări. Deci, o împărŃire ideală a aşezărilor ar putea să fie următoarea:
- Aş eză ri liniare, în care gospodăriile sunt dispuse de-alungul unui drum sau râu;
- Aş eză ri ordonate: - în cerc, în jurul unui spaŃiu liber;
- în semicerc sau elipsă, în jurul unui spaŃiu liber;
- în ş iruri, de o parte şi de alta a unui drum.
- Aş eză ri polifocale, în care gospodăriile sunt dispuse în cuiburi, care, la rândul lor, nu mai sunt ordonate în vreun anumit fel;
- Aş eză ri perpendicule, unde gospodăriile sunt despărŃite între ele de cărări/drumuri care se întretaie;
- Aş eză ri dispersate, în care locuinŃele nu urmează o anumită ordine în dispunerea lor sau acest lucru nu a putut fi surprins în timpul săpărutilor;
- Gospodă rii solitare, probabil foarte rar întâlnite şi mai ales în apropierea unei aşezări.
În concluzie, o tipologie realistă a aşezărilor medievale timpurii de pe teritoriul Transilvaniei este încă departe de a se putea realiza, un astfel de demers fiind posibil numai în cazul în care vor mai fi descoperite şi cercetate astfel de situri, care să ofere informaŃii şi în această problemă.
Caracterul economic al aş eză rilor:
Deşi cred că profilul economic al aşezărilor poate reprezenta un criteriu de diferenŃiere a acestora, evidenŃierea activităŃilor de acest tip este foarte dificilă, iar determinarea rolului într-un anume domeniu economic a unei aşezări este, cred eu, imposibilă deocamdată.
La subcapitolul IV.5 am discutat pe larg subiectul privind aşezările din punctul de vedere al funcŃiilor economice, aşa că nu voi relua discuŃia aici.
Este posibil ca pe viitor, dacă numărul şi calitatea cercetărilor arheologice privind epoca medievală timpurie vor creşte, să apară şi noi criterii de clasificare a aşezărilor, care să întregească tabloul locuirii în această perioadă pe teritoriul Transilvaniei.
145
IV.4. Locuirea în peşteri. Alte indicii ale locuirii sezoniere48
În ce priveşte peşterile cu desco