TINERII POEȚI
Sînt cafenelele pustiuri
de piatră, lemn și carne vie încă,
vulturi se desfășoară dintre zațuri
și fiecare masă e o stîncă,
Palizi artiști cu măruntaiele scurmate
se-nchid din ce in ce mai bine-n rol
doar tinerii într-un efort barbar
umplu cu seva lor un gol,
O, tineri, coate-nfipte-n lume
pentru credința gata a se bate
mulți dintre ei spori-vor colbul
dar unii, totuși, cine știe, poate . . .
Printre nisipuri îndrumați de sete
în marșuri lungi își vor croi făgaș
și clocotind ca niște reactoare
se vor desprinde de oraș.