SIMPLU
Țin minte, așa m-am născut:
timpul năpustindu-se în mine . . .
SIMPLU
Ce-aș putea spune lumii
în ceasul de taină
decît:
dă-te la o parte
fă-mi loc să cresc.
SIMPLU
Între palmele prietenilor
înverzesc
noiam de gînduri –
cum să-și strîngă mîinile,
nedureros?
SIMPLU
Chemați de iluzii prin vaste păduri
constatînd că noi înșine sîntem mereu
răriți
de o singură mînă . . .
SIMPLU
Există mîini ce răbdătoare
ne șterg neîncetat de depărtare . . .
SIMPLU
Omule,
mi s-au tocit umerii
de plînsul tău . . .
SIMPLU
Aștept
să-mi crească rădăcini
pînă-n durerea ta.
SIMPLU
Ca un scafandru
îmi trec amintirea prin inimă
– de unde-aș fi,
să mă tragă la bord.
SIMPLU
Cîinele mîndriei rupe zgarda,
Iatră umilirile ce vin . . .
SIMPLU
Eu sînt poet
cum sînt minerii mineri . . .
SIMPLU
Să-mi fie mîinile
virtute
pe clapele ființei tale . . .
SIMPLU
Dreaptă pășesc,
surpată în mine ca-ntr-o durere mai mare
decît aceea a rănilor.
SIMPLU
Prieteni,
la piept fiecare
si sub hainele cinstei ceva am dosit:
vulpea mușcîndu-ne lacom,
pietre pîndind prăvălirea,
flacăra unui cuțit.
SIMPLU
Îmi galopează poezia-n tîmple
parcă o palie de sciți
așteaptă orizontul să se–ntîmple.
SIMPLU
De cînd am fire albe,
aud munții
pe obrazul statuilor șiroind
SIMPLU
Îmbătrînim,
dar crezîndu-ne iertași
Trecutul e un fie ce
nu uită . . .
SIMPLU
Tac –
cu lacrimi îmbătrînite-n
găvane.
SIMPLU
Singura țintă a răpitoarelor
e moartea
broaștelor de Galopagos.
SIMPLU
. . .Cine,
cine îmi va putea spune vreodată
de ce își mută pasărea
cuibul?!
SIMPLU
Fiece pas
îmi șterge o gratie nouă de pe frunte.
SIMPLU
Mă întorc în casa mea
ca-ntr-un exil.
SIMPLU
Fîntîna mea
e locuită
de un balaur însetat . . .
SIMPLU
Concepeți copii
înhămîndu-i aceleași linii pe care,
din cei mai departe străbuni –
profundului cerc
o tîrîm . . .
SIMPLU
Avem noi, femeile, un fel de a fi:
sîntem cumpănă
între noapte și zi . . .
SIMPLU
Nu-mi poate fi luată
bucuria
de-a trece mîna prin făina
aproape caldă
și aproape pîine!
SIMPLU
Prieteni, cînd treceți
rîzînd și-n ținută perfectă
aceeași e strada
și cheia la casă
și lîngă oglindă stă pudra
din ultima seară rămasă . . .
SIMPLU
Sînt plin de spaimă și de răni,
încît atingerea cea mai duioasă
mă-ntunecă ori mă gonește,
făcînd țepi uriași să-mi iasă . . .
SIMPLU
Cînd soarele devine dureros,
florile se descalță de rouă
și mor.
Fără pic de-mpotrivire –
umile-n picioarele goale,
florile mor . . .
SIMPLU
Te-am părăsit
ca un topor pădurea . . .
SIMPLU
Sînt tot mai sigur
și-nțelept.
De la o vreme nu-mi rămîne
decît, șezînd pe-o piatră,
să aștept . . .