Viata mea anterioara by Alina Udrea - HTML preview

Viata mea anteriora

Prefata

M-am hotarat sa scriu aceasta carte si in limba romana la

incurajarea mamei mele.Sper ca va fi citita. Vreau sa

transmit salutari familiei mele, fiicei mele dragi

Delia,sotului meu Marcel, mamei, tatalui meu (poate va

citi si el carticica mea), fratelui meu si viitoarei lui sotii,

Loredana, bunicii mele, matusilor mele Gaby si Diana,

verisoarei mele Natalia si bineinteles si celorlate neamuri

pe care le iubesc dar nu mai enumar ca sa nu plictisesc

lumea prea tare inainte chiar de a citi cartea.

De asemenea, le salut si pe colegele mele de la servici,

doamna Gabriela, doamna Mili, Mariana si Maria. Si pe

domnul Dorin care ne duce si ne aduce de la lucru si

desigur pe sefa noastra careia i transmit multa sanatate.

Mai vreau sa salut pe cineva si apoi inchei cu asta

(altfel risc sa fie prefata mai lunga decat cartea ????????) si ma

apuc de carte. Vreau sa o salut pe tanti Nina, o vecina

foarta draga, si pe sotul ei, nenea Rudy. Va pup pe toti!

Ah, ar mai fi ceva. Voi pastra numele personajelor asa

cum sunt in cartea initiala in limba engleza. Pupici!

CONTINUT:

Capitolul 1:O altfel de calatorie

Capitolul 2: Raiul

Capitolul 3: Renascut

Capitolul 4: 10 ani mai tarziu

Capitolul 5: Jasmin

Capitolul 6: Voia lui Dumnezeu

Capitolul 1: O altfel de calatorie Dave se grabea spre casa spre viitoarea lui nevasta. O

va cere de nevasta in noaptea asta. A verificat mica

umflatura de la piept sa se asigure ca micuta cutie in care

se afla inelul este acolo. Tocmai ce il cumparase. Isi

daduse toate economi le ca sa ii cumpere cel mai frumos

inel pe care si-l putea permite. Da, intradevar, cel mai

frumos inel pe care ar fi putut sa si-l permita vreodata,

nu cel mai frumos inel care era in magazin. Dar spera ca

era suficient de bun pentru ea. Iubirea vietii lui, Jasmin.

Erau impreuna de trei ani iar el a considerat ca este

momentul potrivit sa o ceara de nevasta.

In noaptea asta, in Ajunul Craciunului, o va face.

Dupa ce vor pleca rudele lor enervante, cand o va avea

doar pentru el, va ingenunchea in fata ei si o va cere de

nevasta. Va fi perfect. Mai intai o va face sa creada ca nu

i-a cumparat nimic pentru Craciun iar apoi o va cere de

nevasta si ii va pune inelul pe deget.

Dave aproape ca isi putea imagina, cum ea va plange

de bucurie si il va imbratisa si totul va fi perfect. Si pe

vremea asta anul vi tor ea va fi doamna Rogers. Jasmin

Rogers. Da. Perfect. Inima i batea atata de repede incat a trebuit sa se concentreze pentru a se calma.Era un

barbat puternic dar inima i-o luase razna in anticiparea

momentului.

Si-a verificat buzunarele cautandu-si cheile de la

masina in timp ce inainta incet pe o alee intunecata

deoarece fusese singurul loc unde gasise un loc de

parcare pentru masina sa. Erau stalpi luminati peste tot

dar cei de pe aleea asta palpaiau pana cand n-au mai

facut nici macar asta. Inca cativa metri si isi va porni

masina si va pleca acasa.

Intr-un final a gasit cheile in spatele buzunarului drept de

la blugi. Apoi lucrurile au luat o intorsatura urata.Tot

ceea ce visase, tot ceea ce sperase, toata viata lui i-a

trecut prin fata ochilor in imagini incetosate si

amestecate in clipa in care a simtit otelul rece al unui

pistol indreptat spre el si a auzit o voce masculina

ragusita care i spunea sa ii dea portofelul. Cumva, stia ca

asta nu se va sfarsi bine. Nu se putea sa aiba viata aceea

perfecta pe care o visase, nu?

- Asteapta, te rog, e Ajunul Craciunului. Nu vreau

decat sa ajung acasa la vi toarea mea nevasta, a spus

Dave cu o voce rugatoare.

- Da-mi portofelul si telefonul sau nu vei mai ajunge

nicaieri, ai priceput? A sosit raspunsul si barbatul l-a

impins inspre masina, punandu-i pistolul la cap.

- Si nu te intoarce, grabeste-te! A continuat omul

acum nervos si asteptand ca Dave sa i dea banii.

- Pot sa-ti dau portofelul, dar e gol! Si la fel sunt si

cardurile.

- La naiba, nu te cred, da-l incoace, da-mi nenorocitul

ala de portofel daca vrei sa apuci Craciunul!

- Poftim, ia-l! Si Dave i-a dat portofelul gol. Chiar daca

ar fi avut bani, i-ar fi dat. Nu se merita sa mori

pentru niste bani. Iar el tinea la viata lui. De cand o

cunoscuse pe Jasmin cu trei ani in urma, viata lui

capatase sens. Viata lui merita traita numai pentru

ca o cunoscuse pe ea.

Barbatul i-a luat portofelul si cand a vazut ca era

intradevar gol, l-a scuipat si l-a aruncat pe asfaltul

ud. Atunci Dave s-a intors dar abia a reusit sa vada

hainele murdare ale barbatului si sa-i vada o clipa

fata. Apoi totul s-a intunecat.

- La dracu, de ce a trebuit sa te intorci? N-am de gand

sa ma intorc la inchisoare! Apoi l-a impuscat in cap si

a fugit. Glontul i-a trecut prin arcada stanga, putin

deasupra ochiului.

In timp ce cadea spre asfalt, Dave l-a vazut aruncand

pistolul intr-un tomberon de langa un mic restaurant

gol. Apoi totul a devenit negru.

Nu stia cat timp trecuse, dar cand s-a trezit a fost

orbit de o lumina alba incat la inceput nu a reusit sa

vada nimic. Era dezorientat si ametit si la inceput nu

a putut sa-si aminteasca nimic. Apoi incetul cu

incetul a inceput sa distinga si sa isi aminteasca. Si-a

amintit totul, cum era nerabdator sa ajunga acasa la

Jasmin, cum a fost atacat si ucis. Impuscat. Dar

atunci unde se afla? Mai traia?

A facut cativa pasi inspre o femeie in varsta care

venea inspre el. S-a uitat imprejur dar nu recunostea

locul in care se afla. Cand a ajuns langa ea, s-a oprit

si si-a dres glasul pentru a o face sa se uite la el.

- Buna, scuzati-ma, stiti cumva unde suntem?

Ea nu a facut decat sa ii zambeasca si a trecut

mai departe fara sa i raspunda. I s-a parut ciudat dar

nu a vrut sa intre in panica si mai mult asa ca s-a

hotarat sa intrebe pe altcineva. S-a mai uitat o data

imprejur dar nu venea nimeni inspre el. Il durea

capul si era sigur ca fusese impuscat in cap. Dar de

ce nu era la spital? Si unde era rana? Si-a atins capul

unde ar fi trebuit sa fie rana dar nu era nimic acolo.

Atunci si-s dat seama: era in Rai! Ceea ce insemna ca

era mort!!

- La naiba! Oops, scuze pentru limbaj, s-a gandit el

imediat! Asta e nasol! Asta e Raiul? Doamne, unde

esti? De ce a trebuit sa mor in Ajunul Craciunului?

Aveam de gand sa o cer pe Jasmin de sotie in

noaptea asta! Urma sa ne casatorim anul vi tor iar

acum nimic nu va fi asa cum mi-am imaginat! De ce?

Si a inceput sa planga ca un copil neajutorat

gandindu-se la tot ceea ce ar fi putut sa fie dar nu va

fi, la viata pe care ar fi putut sa o traiasca alaturi de

Jasmin, la copii pe care ar fi putut sa-i aiba.

S-a asezat pe o banca si a incercat sa-si adune

gandurile. Nu avea nici un sens sa se lamenteze

asupra faptului implinit. Va trebui sa-l gaseasca pe

Dumnezeu si sa vada daca putea face ceva sa-l ajute.

Sau cel putin sa-i spuna de ce l-a lasat sa moara si nu

l-a salvat. Dar incotro s-o apuce?

Si-a sters lacrimile si a asteptat pe banca pana cand a

vazut pe cineva venind. Era o fetita. Pe masura ce s-a

apropiat de el, a observat ca schiopata. I-a parut rau

pentru ea si s-a gandit ca poate ea ar putea sa-i

spuna ceva despre locul asta.

- Hei, fetito, a spus el timid, ai putea sa-mi spui ce-i locul asta? Este Raiul? Deoarece nu vad nici o alta

explicatie. Adica cineva m-a impuscat iar urmatorul

lucru pe care mi-l amintesc e ca am ajuns aici.

- Trebuie sa fie. Eu treceam strada cand m-a lovit o

masina. Mama era si ea acolo dar cred ca a

supravietuit deoarece nu o pot gasi aici. Mi-e frica.

- Si mie. Hai sa mergem in directia asta si sa-l gasim pe

Dumnezeu. Probabil ca are un plan pentru noi.

- Apropo, eu sunt Amy, a spus fetita cu durere in glas.

- Eu sunt Dave, a raspuns el simplu si i-a zambit.

Capitolul 2: Raiul

Dave si Amy, fetita, au mers in liniste unul langa altul

in cautarea lui Dumnezeu. In tot timpul asta el se gandea

ca ea era prea tanara ca sa moara. Dar chiar si asa,

Dumnezeu o luase la el. In cele din urma, a simtit nevoia sa o intrebe:

- Amy, esti suparata ca….

- Am murit? I-a terminat ea propozitia. Nu, parinti

mei m-au invatat intotdeauna sa cred in Dumnezeu

si ca El stie cel mai bine ce face si de ce face ceea ce

face. Daca El m-a chemat, atunci stiu ca asa este cel

mai bine.

- Cum asa? A intrebat Dave nereusind sa-i inteleaga

judecata.

- Cine stie, poate ca daca as fi trait as fi facut vreo

boala grava si as fi suferit mai mult. Nu stiu. Si nici

macar nu vreau sa ma gandesc la asta.

- Wow, esti destul de desteapta pentru varsta ta. Dar,

a continuat Dave, vad tristetea de pe fata ta. Esti

trista!

- Da, dar nu pentru mine! N-am idee ce s-a intamplat

cu mama mea.Treceam strada cand masina aia ne-a

lovit. Nu stiu daca este ranita grav. Si probabil ca

este foarte trista pentru mine.

- Oh… a fost tot ce a mai putut Dave sa spuna. Apoi

amandoi au ramas in liniste din nou pentru o vreme.

- Tu cum ai murit? L-a intrebat Amy dupa o pauza

lunga.

- Un drogat m-a impuscat pentru ca i-am vazut fata. A

incercat sa ma jefuiasca dar nu mai aveam bani.

Tocmai ce ii cumparasem prietenei mele o verigheta.

Trebuia sa i-o dau in Ajunul Craciunului. Si stii ce ma

enerveaza de fapt? Nici macar nu m-am uitat bine la

fata lui. Nici macar nu stiu cine m-a impuscat.

- Ar schimba ceva daca ai sti?

- Hmm, probabil ca nu. Dar atunci de ce crezi ca m-a

luat Dumnezeu? Eram sanatos si duceam o viata

sanatoasa asa ca sa nu-mi spui ca poate faceam cine

stie ce boala rara. De ce m-a luat? Nici macar n-am

avut sansa sa am copii!

- …, sti , a spus Amy gandindu-se la tot ceea ce

spusese el, poate tocmai de asta. Daca te insurai cu

prietena ta si nu puteati sa aveti copi ? Sau mai rau?

Ati fi avut copii bolnavi? Atunci cum era? Daca acea

durere ar fi fost mult mai mare decat asta?

- Las-o balta, se pare ca ai un raspuns pentru toate.

Unde ai facut scoala, fetito?

- Ha-ha, nu, nu este vorba despre asta, are legatura cu

felul in care am fost crescuta.

- Pari impacat cu toate astea…cu faptul ca esti moarta

si asa mai departe.

- Avem de ales? Nu te mai chinui singur. Cu cat mai

repede accepti faptul ca esti mort, cu atat mai bine.

Vei gasi linistea.

- Nu pot! Trebuie sa-i dau inelul! Trebuie sa stie ca o

iubesc!

- Si cum vei face asta? A spus ea privindu-l cu ochi

tristi.

- Inca nu sunt sigur, trebuie sa existe o cale. Poate

Dumnezeu ma va ajuta cumva. Hai sa-l gasim, bine?

- Asta n-ar trebui sa fie prea greu, presupun. Toata

lumea care soseste aici pare sa mearga drept in fata.

O sa ne luam dupa ei!

- Exact!

Dupa o plimbare lunga au ajuns in fata unor porti

imense si stralucitoare pazite de un om, un sfant, s-a

gandit Dave. Avea o lista in mana si se uita dupa

numele oamenilor din fata portilor pe acea lista.

Verifica lista si ii lasa sa intre unul cate unul.

- Uite, omul ala ii verifica pe toti pe lista! Daca a fost o

greseala si numele meu nu e trecut pe lista? Oare ma

va trimite inapoi? A spus Dave cu speranta in ochi.

- Ma indoiesc. Dumnezeu nu face greseli.

- Oh, esti asa un Gica-Contra!

- Oh, scuze, nu am vrut sa fiu rautacioasa, dar asta e

parerea mea! Si apropo, acela trebuie sa fie Sfantul

Petru!

- Oh, bine, atunci hai sa vedem daca suntem pe lista

lui!

Amy si-a dat ochii peste cap si l-a urmat pe

Dave. Cand a fost randul lui sa stea in fata Sfantului

Petru, inca spera ca poate va fi trimis inapoi la

Jasmin.

- Numele? A intrebat Sfantul Petru.

- Dave. Dave Rogers. Dar stii, asta trebuie sa fie o

greseala, sper sa fie o greseala, trebuia sa o cer de

nevasta pe prietena mea in noaptea asta. Chiar nu

planuiam sa mor, stii…aveam alte planuri!!

- Asta este o gluma? A intrebat Sfantul Petru

holbandu-se la el, strapungandu-ichiar sufletul cu

ochii lui ca de gheata. Dar apoi, vazand ca Dave era

serios, a continuat netulburat. TU aveai alte planuri?

Se pare ca Dumnezeu are alte planuri, Dave!

- Ha, a murmurat micuta Amy mai mult pentru ea, si

ghici cine a castigat? Dar Dave a auzit-o si asta l-a

intristat si mai mult.

- Dar cum ramane cu Jasmin?

- Ce-i cu ea, Dave? Ea nu e pe lista mea, dar tu esti!

- Exact, trebuia sa ne casatorim, dar asta nu se mai

poate intampla acum ca sunt mort, nu-i asa? Asa ca

trebuie sa ma trimiti inapoi, te rog, te implor!

- Prea tarziu pentru asta ma tem!

- Dar atunci va cunoaste pe altcineva si in cele din

urma se va marita…

- Si ai prefera sa devina calugarita si sa te jeleasca pe

tine? E tanara….a spus Sfantul Petru analizandu-l pe

Dave.

- Oh, nu m-am gandit la asta.

- Nu, pentru ca intotdeauna te gandesti la tine, la

nevoile tale, la mica ta viata perfecta, tu, tu, tu… Imi

pare rau, a adaugat el, treci prin portile astea si poti

continua conversatia cu seful cel mare.

- Cu seful cel mare? A intrebat Dave nedumerit. Oh,

vrei sa spui Dumnezeu!

- Cine altcineva? Acum pleci, si Sfantul Petru aproape

ca l-a impins prin portile stralucitoare.

- Urmatorul! A fost tot ce Dave a mai auzit inainte ca

portile sa se inchida in urma lui. Era din nou pe cont

propriu.

Dave s-a uitat imprejur si erau ingeri care cantau pretutindeni. Muzica era reconfortanta si dulce si

pentru o clipa a uitat unde se afla. A inaintat incet

pana cand a ajuns in fata unui mare tron alb pe care

statea un om cam de varsta mijlocie si s-a gandit ca

acela trebuie sa fie Dumnezeu, dar el intotdeauna si-

l imaginase batran si cu barba lunga si alba, asa ca

asta era putin cam ciudat. A ingenuncheat in fata lui

dar inainte sa apuce sa spuna ceva, Dumnezeu i s-a

adresat:

- Batran? De ce? Timpul nu inseamna nimic pentru

mine.

- Huh? A spus Dave uimit. Oh, asta, imi pare rau,

m-am gandit….dar de unde stii la ce ma gandeam?

- Pentru ca sunt Dumnezeu, a raspuns omul cu un

zambet cald. Eu stiu tot ce este si ce va fi.

- Doamne, iarta-mi indrazneala, stiu ca nu ar trebui sa

ma indoiesc de deciziile tale, dar ai putea sa faci o

exceptie doar de data asta? Este Ajunul Craciunului

si ar fi trebuit sa fie o zi speciala pentru Jasmin si

pentru mine. Aveam de gand sa o cer de nevasta in

noaptea asta…

- De ce ar trebui sa fac o exceptie pentru tine? Ce te

face pe tine special si ce te face sa crezi ca meriti

asta?

- Oh, eu nu sunt special. Dar iubirea mea pentru

Jasmin este. Niciodata nu am fost un om foarte

religios dar am incercat sa-i ajut pe altii ori de cate

ori am putut si nu am facut rau niciodata la nimeni,

nu dinadins, in orice caz.

- Dave, ai o inima buna. Si chiar daca nu ai mers mult

la biserica, ai dreptate. Ai ajutat de cate ori ai putut,

chiar daca nu a fost mult. Ai fi putut sa faci mai mult

totusi…

- Da, ei bine, nu m-am gandit ca o sa mor asa tanar.

Poate daca as fi trait mai mult, as fi facut. Dar daca

raman mort, nu vom sti niciodata, nu? A spus Dave

sperand sa primeasca o a doua sansa.

- Esti destept, nu-i asa? Iti voi oferi o a doua sansa.

Dar nu te poti intoarce pe Pamant drept Dave

Rogers, deoarece esti mort si ingropat deja. Timpul

aici trece diferit decat acolo. Au trecut sase

saptamani de cand ai murit.

- Sase saptamani? Dar abia ce am murit cu cateva ore

in urma.

- Asta crezi tu.

- Atunci cum mai poti sa ma ajuti? A spus el cu lacrimi de tristete in ochi.

- Exista o cale. Dar va fi dureroasa.

- Dureroasa? Cum asa?

- Te vei renaste. In orasul tau natal, aproape de

Jasmin.

- Si cum ma va ajuta asta?

- Nu te va ajuta. Dar cand vei avea cam zece ani, iti vei

aminti de viata asta si de Jasmin. Si vei avea sansa sa

ii spui cat de mult ai iubit-o, ceea ce e mai mult decat

pot face restul celor care mor.

- Bine, o voi face!! Dar ai putea sa-mi dai un inger

pazitor sau ceva de data asta? Ca sa nu mor din

greseala din nou.

- In primul rand, nu a fost o greseala. In al doilea rand,

ai avut un inger pazitor si in viata asta, doar ca nu l-ai

auzit intotdeauna. Sau poate ca l-ai ignorat. Si in al

treilea rand, vei avea din nou un inger pazitor.

- Cum il voi recunoaste de data asta? A intrebat Dave

uimit. Cum il cheama?

- Numele ei e Susan, dar tu ii vei spune pur si simplu

mama!

Capitolul 3: Renascut

- Cum te simti, draga? O intreba Jake pe nevasta lui,

Susan, deoarece era gravida in noua luni si ii sosise

sorocul.

- Bine, suna la salvare. Vine. Bebelusul nostru soseste!

Grabeste-te, Jake! Si Susan si-a luat geanta in timp ce

Jake incerca sa sune la salvare. Era asa de fericit si de

incantat incat tot corpul i tremura de emotie. Urma

sa devina tata. Aproape ca a scapat telefonul dar in

cele din urma a reusit sa sune la salvare.

- Oh, draga, sunt pe drum! Stai calma, bine? O sa

soseasca dintr-o clipa in alta!

- As vrea sa te vad pe tine stand calm, Susan aproape

ca a tipat de durere.

Mai tarziu in acea seara, Susan si Jake erau

fericitii parinti ai unui baietel sanatos pe care l-au numit

David, dupa numele tatalui lui Jake. Avea totusi un mic

semn din nastere deasupra arcadei stangi. Arata ca o

mica arsura.

Susan era asa de mandra ca era nevasta lui Jake deoarece era la fel de indragostita de el cum fusese la

inceputul relatiei lor. Acum, dupa cinci ani de casnicie, in

sfarsit aveau un bebelus. Incercasera chiar din primul an

de casnicie, dar doctorul spusese ca era o sansa mica ca

ea sa ramana gravida. Ea nu intelesese exact tot ce a

explicat el, tot ce conta era ca doctorul spusese ca

probabilitatea ca ea sa ramana insarcinata era de 20%. Si

pe masura ce anii treceau, sansa aceea devenea tot mai

mica. Asa ca fiul lor era un miracol. Mai ales ca ea avea

31 de ani deja.

Se rugasera atat de mult pentru un copil si se parea ca

Dumnezeu isi facuse in sfarsit mila de ei si le-a indeplinit

cea mai mare dorinta: sa devina parinti. Si chestia ciudata

era ca ea se oprise din a lua pastilele pe care i le prescrise

doctorul de aproape un an, dar niciodata nu s-a oprit din

a se ruga.

Si Jake se rugase pentru un copil deoarece mai

degraba ar fi crescut si si-ar fi iubit propriul copil decat sa

adopte. Dar daca nu ar fi putut avea un copil pana la 35

de ani, atunci amandoi ar fi fost de acord sa adopte. Din

fericire, nu mai era necesar. Dumnezeu le daduse un

copil, un fiu perfect sanatos.

Acum atat Susan cat si Jake simteau ca familia lor e

completa, deoarece viata lor ar fi fost goala fara bucuria

de a avea un copil. Acum vietile lor erau perfecte.

Capitolul 4: 10 ani mai tarziu

David era lumina vietii lor. Pe masura ce crestea,

devenea un baiat foarte destept dar cam singuratic.Nu-i

placea sa se joace cu ceilalti copi , prefera sa-si petreaca

timpul singur si sa se joace pe tableta sau sa citeasca

carti pentru copii. Parintii lui l-au dus chiar si la doctor

dar acesta a spus ca nu era nimic in neregula cu el. I-a

sfatuit pe parinti sa-l scoata mai mult la activitati in aer

liber. Ceea ce au si facut. Dar David tot prefera sa

citeasca sau sa se joace singur decat cu copii de varsta

lui..

Apoi a inceput sa aibe cosmaruri. Avea acelasi vis aproape in fiecare noapte. Visa ca e impuscat pe o alee

intunecata si moare. Dar cumva stia ca nu e el. Dar totusi,

cosmarul era atata de real. Era atat de real incat se

trezea speriat si fugea la parintii lui. Le-a povestit despre

vis dar Susan si Jake s-au gandit ca poate a vazut ceva ce

nu ar fi trebuit pe tableta sau la televizor. David si-a dat

cuvantul ca nu era vorba despre asta. In cele din urma,

cand parintii lui i-au spus ca poate ar trebui sa-i ia

tableta, s-a hotarat sa tina totul pentru el decat sa i se ia

tableta. Ii placea tableta, putea sa se joace pe ea, sa

asculte muzica si chiar sa citeasca carti online. Nu se

putea sa i-o ia, nu?

Apoi lucrurile s-au inrautatit, a inceput sa aiba flash-

uri, sa vada aievea cum e impuscat. Atunci David si-a

dat seama ca era ceva in neregula cu el si i-a spus mamei

lui despre asta. Asta a speriat-o pe Susan chiar mai mult

decat pe David. Dupa o lunga conversatie cu Jake, s-au

hotarat sa-l duca pe David la un psihiatru sa vada ce nu e

in regula cu el.

- De ce, mama? Nu e nimic in neregula ce mine! A

spus David aproape plangand.

- Nimeni nu a spus ca e ceva in neregula cu tine,

dragule, Susan a incercat sa-l calmeze si l-a

imbratisat in timp ce vorbea cu el. Vom merge la

doctorul acesta si poate ne va putea ajuta.Nu e nimic

rau in asta.

- Tata, te rog spune-i ca nu vreau sa merg la doctor!

- David, stii ca te iubim! Ne este nimic pe lumea asta

ce nu am face pentru tine, dar mama are dreptate! E

pentru binele tau. Doar vom avea o conversatie

placuta cu doctorul, atata tot. Promit.

- Bine….David abia mai putea vorbi. Era speriat.

Imaginile acelea pe care le vedea, era ca si cum ar fi

fost amintirile lui, dar cum? A vazut cum era

impuscat, dar cumva parca nu era el. Era pre mult

pentru ca mintea lui de 10 ani sa inteleaga. Poate

parintii lui aveau dreptate si un doctor ar fi putut sa

le explice ce era in neregula cu el. Asa ca atunci cand

mama lui i-a spus ca a reusit sa faca o programare

pentru a doua zi, David a fost de acord sa mearga cu

parintii lui.

- Buna, a spus doctorul, un om dragut cam de varsta

mijlocie. Luati loc, va rog. Apoi a asteptat ca toti trei

membri ai familiei sa se faca comozi inainte sa

vorbeasca din nou.

- Deci, cum te cheama?