Cosmosul necesar
1
Cum Baraganu-i setea de care sunt înfrânt,
Ma uita noaptea-n mare si-mi ameteste
scrumul.
Prin zaristea lunara, sub stele de pamânt
Matasa asteptarii îmi troieneste drumul.
Samânta de uitare te voi clipi sub vers,
Mireasa mea nuntita sub sânge de mioara.
Când ochii mei cu geamat se crapa univers
Mi-e áripa câmpia, si mama si fecioara.
Sorbindu-ti cerul tânar de miere de pe gura
Nestinsul zeu în lanturi al sarutarii mele
În inima fierbinte-a pamântului te fura.
Dens, nasterii de straja plâng greierii uimiti.
Sub coapse lungi de viscol, în herghelii de stele
Câmpia-si arde pruncii în ochii-i infiniti.