7
Sorbindu-ti cerul tânar de miere de pe gura,
Orase haituite rup frâiele de fier,
Ograzile de iarba abia le mai îndura
Si supersonic latra lumina la eter.
În rece cuget vinul se sfâsie sub piatra
De strugurii din fonta mai bólnav secerat,
Furnalele în trupuri cresc ploaia lor
sarata —
Câmpia îsi tot arde altarul necurmat.
Si-n zodia de flacari din uger de metal
Mi-adap, la sfârc de stele, napraznic, bucuria —
Din cer, omizi de lapte, când buciuma pustia
Tot cad locomotive ca un sarut final —
Si, tot cu ruga-n pleoape, în pietre vechi
coboara
Mireasa mea nuntita sub sânge de mioara.