8
Mi-e áripa câmpia, si mama si fecioara,
Caruta ostenelii când ma întoarna-acasa,
Zdrobit de tinerete cum noptile se lasa
Sub gura diminetii când zorii musca iara.
Se gudura apusul si-mi linge ziua-ntreaga
Ca pe o rana veche ce pâlpâie misterul,
Fântâna de-ntuneric îmi oblojeste cerul
Si-n tropot nins în fluturi de suflet ma dezleaga.
Patrund tumult de vara în ierburi ca-ntr-un vis,
Cetate parasita mi-e sângele — deschis
Si ma-ncropeste fânul sub vatra înca-n jar.
Podgoria iubirii cu vinul sau amar
Îmi ameteste limba pe-o margine de vers
Când ochii mei cu geamat se crapa — univers.