11
Samânta de uitare te voi clipi sub vers,
Ma cheama alte câmpuri si ma-ncoltesc,
agale...
Voi dogori de stele, departe si nesters,
Iar calul ars de cântec ma va-nsori pe cale.
Cu talpile crapate de ma urmezi ascuns
Cum noptile spre soare se-ndreapta cu sfiala
Spargi urmele-mi, zavoare ce aprig te-au
strapuns
Si curgi, în setea lumii, domolitor de goala.
De-atâta departare bei trupul meu, câmpie,
Cum înnoptati de lacrimi taranii dârz îl frâng
Cu brate de lumina în zarea mai târzie.
Nestinsele întoarceri vor înseta mai grele...
Te va cuprinde-n zboru-i, rodind galactic crâng,
Nestinsul zeu în lanturi al sarutarii mele.