12
Matasa asteptarii îmi troieneste drumul
Si-s bolnav si sunt beat de plecare,
Merindea mi-o pune în grea sarutare —
Pe cel arzând de singur prin glas târziu
îndrumu-l.
În fiecare lucru e-o zare care-mi lasa
În frunzisuri, adânc, înnoptare
Si Calea Lactee în mine dispare
Si ma alunga timpul din fiecare casa.
Izvorând însetare si vina
Aud cum robita în clopot de tina
Se mistuie samânta de propria caldura.
Din corola cu flacari, cea lina,
Un sarpe, iubito, cu-arípi de lumina
În inima fierbinte-a pamântului te fura.