Fenomenele naturii ca împieliţări divine
Nu, ploaia nu-si poate permite atâta delicatete
Câta a raspândit dupa-amiaza aceasta fara
sa-si dea seama
Lasându-si coapsele ninse sa se-ntremeze-n
zapada,
Sa se-mplineasca în desucheata zapada.
Nu, ploaia nu are atâtia nuntasi, atâtia
trubaduri, atâtea aluzii si autobuze,
Ea este foarte exacta ea este brutala;
Nu-si permite pasiune ci tarie,
Nu flateaza ci afirma.
Nu, ploaia, nu, nu este atât de romantica,
Atât de baroca, atât
De diplomat evmedievata si de precis
menstruata.
Ploaia a ramas, savanta, fata.