Seceriş cu bunicul
Gheorghe Poenaru
Vietuia
În liniste.
Parea satul de vârsta.
Gândea, oceanul sub valuri,
Pâna se îneca în tacere
Cum soarele în noapte se îneaca.
A plecat de-acasa
Pe o zvârcolire de nea.
Soarele ardea în creierii lui,
Câmpul sec era precum o vorba aflata
Fara prezenta gândului.
Câmpul pe umerii lui
Si coasa pe umerii ierbii —
Recunoscatoare iarba, bucuroasa de moarte,
Bucuroasa de întârziere. Subtire viata —
Ceata de gânduri si un calaret pe gâtul
dealului —
Soarele sub lacrimi.
Iata tractoarele prin grâul descult,
Iata miristea ca o seceta, ca un nor fara strop
de viata,
Descompunându-se de arsita
Si oamenii aceia ca niste picaturi de sudoare
fierbând a nins soare.
Vântul clocotind în gânduri
Si vorbele ce mai tineau de umbra:
Ne prinsese o sete
Vecina cu haosul,
O furtuna de sunete.