4’33’’
Cage,
Mâna ta sparge simfoniile, usuca viorile,
Trage noaptea peste umbrele grele.
Nu-mi aud chipul, nu-mi aud stelele.
Orgile nu mai hârâie, flautul nu mai latra,
Iubirea ta tânguie — o diligenta pustie —
Am sa trag toata noaptea, înhamat,
Rondourile ei acide.
Orasul în care m-ai ademenit
E o sonata a mortii
În care doar miezul vietii trozneste.
Toata noaptea am sa ard de frig în avanscena
C-un dirijor mai lent ca o statuie —
Suprem adagio, piano, piano, piano.
Ai compus aceasta iarna, aceasta nesfârsita
iarna
Cu fulgii tai haotici de gesturi si cuvinte
Cu gerul tau din vene, studiu pur.
Parerea ta de rau ma cutremura,
A troienit raspântiile anilor,
A rastignit gândul ceresc pe fruntea mea.
Am sa raspund la nesfârsit de linisti
Cu-o lunga herghelie de clopote-n delir
C-un salt metalic peste stâlpii noptii
În cel mai liber duh de zeu posibil.