T. S. Eliot, Caesarrimus
Exigua parte aestatis reliqua
Sa mergem spre nord. Acolo sunt ierni timpurii
Si Galia-ntoarna spre Saptele-stele
Scapând guvernarii. Cu mâna de domn
Vântul deschide o poarta prin ceata.
Nici n-am calcat prin acéle pamânturi vreodata
Nici sângele negurilor nu m-a hranit.
Eu nu sunt Omul fara de hauri,
Nu sunt tara fara de vaz.
M-au troienit învingeri,
Deasupra casei arde un sarpe.
Armía mi-e grea si-i grea de dosada
Si vita de gânduri mi-e plina.
Cu mine-i si Noe, cârmaciul
Si-i singur si el. Priveste-n ocean, îsi tot
Isca vânturi curate. Nicio lumina
Si doar mai e atâta vara, atâta
Durere de faceri. Ce liniste creste la Nord
Auzi Okeanos
Ce liniste creste, ce flacara grea?