Amiază
Cum sa cuprinzi
Fiinta eterna
În bratele tale de tarâna,
Sa-i pipai pleoapele
Cu trecatoarea soapta?
În cerul ramas de la-nceputuri în stânci
Coboara gândul
Ca un grânar al timpului,
Un Baragan primordial.
Ciocârliile înalta pânza
Unei mângâieri uriase
Limpezind toata dimineata
Templul de aer.
Cum sa nu-ti pierzi
Fiinta eterna
În bratele de cernoziom
Ale soarelui?