Noaptea, cu caii
Privighetoarea aprinde pe lunca
Un rug urias
De sunete.
Îngenuncheaza cerul si soarbe
Jaratecul nevazut,
Îl înteteste cu luna.
Singur se roaga, si înstelat,
Cerul
Printre picioarele cailor
Îndemnati la pascut.
Cu înfiorare, iarba
Întinde aripi
În nevazut.