I.1. Stadiul cunoştinŃelor1
Până spre mijlocul secolului XX interesul pentru perioada medievală
timpurie, mai ales din punct de vedere arheologic, s-a manifestat doar sporadic.
Majoritatea siturilor cu descoperiri din perioada care ne interesează au fost identificate intâmplător. În 1859 lua fiinŃă la Cluj AsociaŃ ia Muzeului Ardelean, care va patrona şi constituirea muzeului.2 CâŃiva ani mai târziu (1872), se înfiinŃa la Oradea Societatea de arheologie ş i istorie a judeŃ ului Bihor.3 Deşi bine intenŃionate, cele două organisme culturale nu au manifestat un interes vizibil pentru perioada discutată.
Un impuls ar fi trebuit să vină la sfârşitul secolului XIX şi de la celelalte AsociaŃii muzeale ce i-au fiinŃă în această perioadă, cum ar fi cele de la Deva – 1882, Alba-Iulia – 1886, Baia Mare – 1889, Satu Mare – 1891, Arad –
1892 sau Sighişoara – 1896.4 Dar acestea nu au dezvoltat şi nici nu au stimulat, sau doar într-o foarte mică măsură, interesul pentru arheologie şi investigaŃiile de acest gen. Scopul lor principal era recuperarea-salvarea vestigiilor de interes istoric. Şi pentru zona Banatului, mai precis pentru Depresiunea OraviŃa, sunt menŃionate timide cercetări arheologice la sfârşitul secolului XIX, dar acestea vizau însă alte perioade istorice decât evul mediu timpuriu.5 Acum se fac şi primele referiri la peşteri din Transilvania în care au fost descoperite vestigii arheologice, însă acestea erau foarte puŃine şi aparŃineau preistoriei.6
În anul 1921 îşî începe activitatea la Cluj SecŃ ia pentru Transilvania a Comisiei Monumentelor Istorice. Această Comisie avea ca scop principal declarat luarea în evidenŃă, cercetarea, conservarea-restaurarea şi valorificarea bunurilor cu caracter istoric, de orice natură, adică şi a vestigiilor arheologice.7
La iniŃiativa acesteia s-au organizat sondaje şi cercetari arheologice în mai multe părŃi ale Transilvaniei, în Crişana şi în Maramureş, în ultimul teritoriu putând fi amintite sondajele efectuate în anii 1922-1923 de către M. Roska la 1 Acest subcapitol a apărut şi sub formă de articol: Aş eză rile nefortificate medievale timpurii (secolele VI/VII – IX/X) de pe teritoriul Transilvaniei: schită a istoricului cercetă rilor, în
Anuarul Ş colii Doctorale Istorie. CivilizaŃ ie. Cultură, I, Cluj-Napoca, 2005, p. 135-144.
2 Opriş 1988, p. 32.
3 Opriş 1988, p. 34.
4 Opriş 1988, p. 30.
5 ł eicu 1987, p. 318.
6 Bieltz 1884.
7 Opriş 1988, p. 35-36.
9
Cuhea, Sălişte, Ieud şi Vărarea, în căutarea unor vestigii medievale,8 însă printre rezultatele cercetărilor nu au existat şi referiri la urme atribuibile celei de-a doua jumătăŃi a mileniului I p.Chr.
În ceea ce priveşte cercetarea arheologică calificată, ştiinŃifică, efortul principal revenea în perioada de după 1918 unor muzee, precum cele de la Cluj, Alba Iulia, Deva, Timişoara, Oradea sau Sfântu Gheorghe.9 De altfel, perioada interbelică a reprezentat un alt segment de timp propice pentru înfiinŃarea de noi instituŃii muzeale. Sub influenŃa ASTREI i-au naştere muzee la Hunedoara (1920), Vidra (1924), Alba Iulia (1929) sau Braşov (1937).10 Nici aceste eforturi în domeniul muzeal nu au adus o îmbunătăŃire sesizabilă a cercetării arheologice în Transilvania, în general, şi a perioadei medievale timpurii, în special.
Investigatiile se reiau după 1945, însă nu se ajunge la realizarea unui program care să aiba ca obiectiv organizarea de săpături arheologice sistematice privind evul mediu timpuriu. In anii 1942-1943 avuseseră loc recunoaşteri de teren în Transilvania de Sud, acestea fiind continuate şi completate prin săpături arheologice realizate în anii 1948-1949.11 Apoi, la consfătuirea arheologilor din Republica Populară Romania, Ńinută în anul 1950, într-o conjunctură politică
favorabilă, se afirma necesitatea studierii problemei slavilor în Transilvania, fapt care a dus la realizarea de săpături arheologice în regiunile Cluj şi Mureş.
În urma lor au fost identificate aş eză ri slave din a doua jumătate a mileniului I p.Chr la Gilău, Breaza şi Moreşti.12 Deşi descoperirile făcute în urma acestui demers nu au putut fi atribuite slavilor, siturile cercetate s-au dovedit a fi de mare importanŃă şi interes (în special situl de la Moreşti). În acelaşi an, un colectiv de cercetători publica un raport despre săpăturile efectuate în regiunea Târnavei Mari, realizate cu scopul de a surprinde pătrunderea şi aşezarea slavilor în Transilvania.13 Apoi, în 1951, în cadrul unui articol, K. Horedt înregistra acele puncte de pe teritoriul Transilvaniei în care a fost descoperită ceramică
slavă din a doua jumătate a mileniului I p.Chr.14 Acest repertoriu prezintă
importanŃă deoarece în multe din aceste puncte poate fi presupusă şi o locuire în perioada amintită.
În anii ‘50 ai secolului trecut se iniŃiează săpăturile propriuzise de la Moreşti, judeŃul Mureş, în afară de fortificaŃia medievală şi alte vestigii de mare interes, fiind identificată si o aşezare medievală timpurie. Rezultatele investigaŃiilor au ajuns la cunoştinta publicului prin intermediul mai multor 8 Popa 1970, p. 18.
9 Opriş 1988, p. 88.
10 Matei P. 1986, p. 51.
11 Ş antierul 1952, p. 311.
12 Ş antierul 1952, p. 311, 318, 327-328, 338-340.
13 Ferenczi et Alii 1950.
14 Horedt 1951.
10
articole15, punctul culminant fiind reprezentat de publicarea, în două părŃi, a monografiei sitului arheologic de la Moreşti16. Alte săpături sistematice se desfăşoară la Cipău-Sfântu Gheorghe17, Iernut-Sfântu Gheorghe18, ambele localităŃi fiind situate în judeŃul Mureş, şi la Porumbenii Mici, în judeŃul Harghita.19
Tot în această perioadă se încep cercetările de la Bratei, judeŃul Sibiu20, lucrări ce se vor desfăşura pe parcursul mai multor ani, fiind dezvelite şi două aşezări medievale timpurii, cunoscute ca şi aş eză rile nr. 1 si nr. 2 de la Bratei, ambele cu mai multe faze de locuire.21 În acelaşi timp, în judeŃul Hunedoara, la Nandru- Peş tera Curată, erau surprinse urme de locuire în peşteră, din preistorie şi până în plin ev mediu.22
Deceniul şapte al secolului XX aduce o creştere, din punct de vedere cantitativ, în ceea ce priveşte cercetările arheologice. Astfel, se vor demara campanii de săpături în numeroase locaŃii, în acest sens o importantă activitate desfăşurând Muzeul din Sfântu Gheorghe. Prin urmare, aşezări medievale timpurii au fost descoperite la Şimoneşti23, Cristur24, Eliseni25, Filiaş26, Sălaşuri27
sau Medişoru Mare28, în judeŃul Harghita, la Sfântu Gheorghe29, Poian30, Cernat31, Angheluş32, în judeŃul Covasna, şi la Bezid33 în judeŃul Mureş.
Aşezările amintite au fost datate pe parcursul secolelor VI/VII-IX/X, unele având mai multe niveluri de locuire (de exemplu Poian, Angheluş sau Bezid).
Din rândurile de mai sus se poate observa că sud-estul Transilvaniei a beneficiat de investigaŃii arheologice mai intense, unele aşezări fiind dezvelite în întregime (spre exemplu aşezarea de la Filiaş – Harghita, unde au fost cercetate peste 40
de construcŃii).
15 Spre exemplu: Horedt 1953 sau Horedt 1955.
16 Horedt 1979 şi Horedt 1984.
17 Horedt 1955; Vlassa 1965.
18 Vlassa et Alii 1966.
19 Székely 1959, nr. 2, p. 233-237; Székely 1962; Horedt, Székely, Molnár 1962; Székely 1970, nr. 5, p. 304; Székely 1985-1992.
20 Nestor, Zaharia 1973.
21 Bîrzu 1994-1995 şi Zaharia 1994-1995.
22 Popescu, Dumitrescu 1957, p. 354, nr. 1.
23 Székely 1970, p. 311-313, nr. 22; Székely 1973, p. 221, nr. 6; Székely 1988, p. 171-178, nr. 2.
24 Székely 1970, p. 311, nr. 21; Székely 1973, p. 222, nr. 7; Székely 1988, p. 178-183, nr. 3.
25 Székely 1973, p. 223, nr. 8; Székely 1988, p. 183-188, nr. 4.
26 Székely 1970, p. 311-312, nr. 19; Székely 1974-1975.
27 Székely 1970, p. 298-301, nr. 2; Székely 1975.
28 Székely 1988, p. 169-171, nr. 1.
29 Székely 1992, p. 300.
30 Székely 1970, p. 311, nr. 20; Székely 1973, p. 221, nr. 5; Székely 1992, p. 246-278.
31 Székely 1992, p. 278-295.
32 Székely 1992, p. 295-300.
33 Székely 1976.
11
Urme de locuire medievale timpurii au fost semnalate şi la Archiud34, în judeŃul BistriŃa-Năsăud sau łaga – Cluj35, iar în trei peşteri de la Câmpia Turzii, judeŃul Cluj, s-a putut surprinde şi locuirea în peşteră, fiind identificate şi niveluri medievale timpurii.36
În Banat, începând cu 1964, Muzeul din ReşiŃa a iniŃiat cercetări sistematice de amploare, cu accent special pe Depresiunea OraviŃa, fiind identificate mai multe puncte cu urme de locuire din secolele VIII-IX p.Chr, între care pot fi amintite Ilidia, Socolari, OraviŃa, Broşteni Vrăniuş sau Milcoveni.37 O activitate intensă desfăşoară şi Muzeul din Caraş-Severin, instituŃie ce îşi extinde cercetările din sudul Banatului şi spre zona Clisurii Dunarii, unde au fost descoperite vestigii databile in secolele VIII-X, în puncte precum Divici, Pojejena, Pescari38
sau Gornea.39
În perioada anilor 1970-1980 se continuă activitatea intensă începută în perioada anterioară, fiind constatată o înmulŃire a cercetărilor la suprafaŃa solului. În Transilvania sunt semnalate, mai ales în urma unor sondaje sau cercetări de suprafaŃă, aşezări medievale timpurii sau posibile urme de locuire din această perioadă la: Ghirbom – judeŃul Alba40, Feldioara – Braşov41, Aiton –
Cluj42, la Popeni şi Cuceu43, Nuşfalău – Tigoiul lui Benedek44, aici având loc mai târziu săpături arheologice45, Sâncraiu Silvaniei46 şi Zalău – Sălaj (în punctul La Blocuri-Panic fiind chiar două aşezări).47 În ce priveşte săpăturile arheologice propriuzise, pe lângă continuarea cercetărilor în unele dintre siturile amintite mai sus, sunt deschise noi şantiere arheologice, cum ar fi cele de la Şopteriu48 şi Şirioara49, ambele în judeŃul BistriŃa-Năsăud, la Cicău – Alba50, la 34 Popescu 1966, p. 721, nr. 93; Popescu 1967, p. 533, nr. 85; Gaiu 2000, 379-380, nr. 2.
35 Protase 1987-1988; Protase 2003.
36 Popescu 1967, p. 523, nr. 9.
37 ł eicu 1987.
38 Uzum, Lazarovici 1974.
39 De exemplu: Uzum 1974; Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 11, 13 şi 14; Uzum 1983; Uzum 1990; ł eicu, Lazarovici 1996.
40 Aldea, Stoicovici, Blă jan 1980, p. 153.
41 Sereş 1975.
42 Blă jan, Cerghi 1977, p. 142-143.
43 Stanciu, Matei 1994.
44 Matei 1979, p. 481-182, nr. 6.c.
45 De exemplu Bă cueŃ -Criş an 2005.
46 Matei 1980, p. 236, nr. 2.
47 Matei 1979. p. 487-488, nr. 11.b; Stanciu 1998, p. 475-476, nr. 42.II; Bă cueŃ -Criş an 2000b.
48 Gaiu 1979.
49 Gaiu 1984.
50 Winkler, Takács, Pă iuş 1978.
12
Remetea Mare- Gomila lui PituŃ 51 şi Gornea, punctele Că uniŃ a de Sus52 şi ZomoniŃ e53, în judeŃul Caraş-Severin, la Sacoşu Mare54 şi Cenad55, în Timiş, sau la Vladimirescu – Arad56. Locuirea în peşteră este dovedită de urmele din secolul VIII p. Chr. semnalate în Peş tera Liliecilor din Valea Caraşovei57 şi de cercetările întreprinse în anii 1975-1979 în Valea Cernei, Cheile Nerei şi Valea Caraşului – judeŃul Caraş-Severin, de către R. Petrovszky, alături de cercetători de la Muzeul din ReşiŃa, studenŃi şi elevi, fiind surprinse urme medievale timpurii (sec. VIII) în Peş tera cu PuŃ de pe Valea Caraşului.58
În ceea ce priveşte vestul şi nord-vestul României, G. M. Iuga, arheolog la Muzeul JudeŃean Maramureş, iniŃiează la sfârşitul anilor ‘70 ai secolului trecut un program de cercetare a părŃii sudice a Depresiunii Baia Mare, demarând cercetări arheologice în asezările de la Mesteacăn, Prislop, Vălenii Şomcutei şi Boiu Mare.59 În acelaşi timp, în judeŃul Satu Mare sunt identificate vestigii medievale timpurii sau se organizează săpături în aşezări aparŃinând acestei perioade în mai multe locaŃii, dintre care amintim Culciu Mic şi Lazuri.60
În judeŃul Bihor se reiau lucrările începute la sfârşitul secolului XIX şi continuate în Perioada Interbelică din importantul sit de la Biharea, unde pe lângă
fortificaŃia medievală timpurie au fost descoperite şi aşezări anterioare acesteia.61
Autorul săpăturilor de la Biharea, S. Dumitraşcu, semna în 1978 un material privind ceramica romanească din secolele VIII – XI de pe teritoriul Crişanei, oferind şi un repertoriu al acestor descoperiri, unele dintre punctele semnalate putând fi chiar locaŃia unor aşezări din perioada în discuŃie.62 Spre sfârşitul deceniului opt era publicat un repertoriu al tuturor descoperirilor din secolele IV
– IX de pe teritoriul judeŃului Sălaj63 sau se aduc completări la repertoriul unei zone sau a unui judeŃ (cum ar fi spre exemplu Hunedoara sau Mureş), între descoperirile semnalate fiind incluse şi vestigiile medievale timpurii.64
În comparaŃie cu perioadele anterioare, în deceniul nouă al secolului XX, suntem martorii unei scăderi a intensităŃii cercetărilor arheologice privind epoca medievală timpurie. Săpăturile sistematice sunt mai puŃine, în schimb se 51 De exemplu Bejan 1985-1986, p. 223-226 sau Bejan 1986.
52 Uzum 1974; Uzum 1990.
53 Uzum 1983.
54 Moroz-Pop 1979.
55 Iambor, Matei, Bejan 1982.
56 Barbu, Zdroba 1978 sau Barbu 1980.
57 Că dariu, Petrovszky 1975, p. 148-153, nr. 3.
58 Petrovszky 1979.
59 Iuga 1979; Iuga 1979-1981; Iuga 1980; Stanciu 1998, p. 20.
60 De exemplu: Stanciu 1996, p. 73, nr. 3, respectiv p. 74, nr. 5; Stanciu 1998-1999.
61 Dumitraş cu, Borcea 1974; Dumitraş cu 1981; Dumitraş cu 1994.
62 Dumitraş cu 1978.
63 Matei 1979.
64 AndriŃ oiu 1979, respectiv Zrinyi 1976.
13
efectuează cercetări de suprafaŃă şi sondaje, precum cele din vatra satului Coasta – BistriŃa-Năsăud65, de la Felmer – Braşov66 sau Sânicolau Român –
Bihor.67 În urma cercetărilor din aşezarea medievală timpurie de la Crăciuneşti, judeŃul Maramureş, arheologii R. Popa şi R. Harhoiu au putut să propună o dată
aproximativă a pătrunderii slavilor timpurii în acel teritoriu, şi anume cel mai devreme spre mijlocul secolului VII.68
O dovadă a afirmaŃiei că perioada medievală timpurie s-a aflat mai puŃin în vizorul cercetătorilor o constituie faptul că o mare parte a aşezărilor acestei epoci descoperite acum au apărut în timpul unor săpături ce vizau o alta perioadă istorică, cum ar fi Neoliticul, Hallstadt, La Tène sau epoca stăpânirii romane în Dacia. Este cazul aşezărilor de la Badon69 şi Panic (cu mai multe locuiri)70, în judeŃul Sălaj, Tisa – Maramureş (cercetări C. Kacsó între 1972-1974)71, Alba Iulia- Monetaria72, Comana de Jos – Sibiu73, Culciu Mare – Satu Mare74 sau Timisoara- Freidorf.75
O revenire în actualitate a cercetărilor privind perioada de început a Evului Mediu se constată în ultimul deceniu a secolului trecut. Sunt identificate noi aşezări pe cursul inferior al râului Lăpuş, în judeŃul Maramureş, pentru ca din anul 1992, Muzeul din Baia Mare, iar din 1993 în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, să înceapă cercetarea aşezării de la Lăpuşel.76 Tot în aceşti ani se revine asupra unor săpături mai vechi, precum cele de la Popeni şi Cuceu – Sălăj.77 Se efectuează lucrări la Cefa – Bihor78 şi în aşezarea de la Albeşti-Sighişoara, în punctul La Cetate, fiind cercetate mai multe aşezări suprapuse.79 Sondajele din aşezarea de la Şieu-Odorhei aduceau noi date privind perioada medievală timpurie de pe teritoriul judeŃului BistriŃa-Năsăud.80 Ca urmare a unor săpături de salvare erau descoperite vestigii 65 Gaiu 1984, p. 63.
66 Costea 1990-1994, p. 320.
67 Dumitraş cu, Criş an 1988; Dumitraş cu, Criş an 1990.
68 Popa, Harhoiu 1989.
69 Matei 1979, p. 475, nr. 2, p. 477; Stanciu 1998, p. 385-388, nr. 5.
70 Matei 1979, p. 487-488, nr. 11/b; Matei 1980, p. 229-231, nr. 1/b; Matei 1993; Stanciu 1998, p. 462-476, nr. 42.
71 Stanciu 1992, p. 180, nr. 30.
72 Heitel, Ovidiu 1986, p. 188.
73 Glodariu, Costea, Ciupea 1980.
74 Stanciu 1996, p. 71-73, nr. 2.
75 Lazarovici, Resch, German 1983.
76 Stanciu 1994; Stanciu 1998, p. 21 şi p. 446-455, nr. 35.
77 Stanciu, Matei 1994.
78 Criş an 1993; Criş an 1994 sau Criş an 1995.
79 Baltag 1994; Baltag 2004, p. 167, nr. 1/c.
80 Ră dulescu 1995.
14
medievale timpurii la Apa – Satu Mare81 sau la Oradea- Salca – Bihor.82 La începutul anilor ’90, în cadrul unor articole, erau înregistrate vestigiile din epoca migraŃiilor şi perioada evului mediu timpuriu cunoscute pe teritoriul judeŃulor Satu Mare83 şi Maramureş.84 Ca o contribuŃie la cunoaşterea acestei perioade în zona judeŃului Sălaj, în anul 2000 erau publicate rezultatele investigaŃiilor arheologice efectuate în două aşezări medievale timpurii, şi anume în cele de la Badon- La Ră stignire şi Pericei- Keller Tag.85
În aceşti ani se continuă şi munca de completare a repertoriilor arheologice realizate anterior sau se întocmesc altele noi, în special judeŃene, ce se doresc a fi exhaustive. Aici pot fi amintite cele referitoare la łara HaŃegului86, la judeŃul Mureş87 sau Sălaj.88 Revenind la repertoriile judeŃene, care urmăresc înregistrarea tuturor descoperirilor arheologice din toate perioadele istorice, mai recente sunt cele pentru Covasna89, Arad90, Harghita91, Sibiu92 sau Caraş-
Severin.93 Pe lângă acestea, în anul 2003, arheologul bistriŃean C. Gaiu repertoria aşezările din secolele V-VI p. Chr. din Transilvania de nord-est, făcând însă
referiri consistente şi la aşezările databile în secolele VII-IX.94 În anul următor apărea un material semnat de Gh. Baltag, care analiza aşezările şi tipurile de locuinŃe din bazinul Târnavei Mari în secolele III-X.95 Şi cu puŃin în urmă, ultimul arheolog menŃionat, alături de R. Harhoiu, ofereau publicităŃii monografia aşezării de la Sighişoara – „Dealul Viilor”, jud. Mureş, foarte utilă pentru mai buna cunoaştere a habitatului medieval timpuriu din această zonă96.
Din rândurile de mai sus se poate deduce că iniŃiativele privind cercetarea perioadei medievale timpurii au fost mai puŃine si au venit cu intârziere, în comparaŃie cu alte epoci istorice. SituaŃia este problematică şi din cauza nefinalizării unor săpături arheologice din diferite aşezări, dar şi din cauza nepublicării sau a publicării doar parŃial a rezultatelor obŃinute în urma cercetărilor din teren. Viitorul ar trebui să aducă un mai mare şi real interes 81 Marta, Gindele 1998-1999.
82 Bulzan, Bă cueŃ -Criş an 1999.
83 Lazin, Hep 1990.
84 Stanciu 1992.
85 Bă cueŃ -Criş an, Bă cueŃ -Criş an 2000.
86 Tatu, Popa, Kalmár 1998-1991.
87 Lază r 1994.
88 Bă cueŃ -Criş an 2000a.
89 Rep. Covasna 1998.
90 Rep. Arad 1999.
91 Rep. Harghita 2000.
92 Rep. Sibiu 2003.
93 Rep. Caraş -Severin 2004.
94 Gaiu 2003.
95 Baltag 2004.
96 Harhoiu, Baltag 2006-2007.
15
pentru acest segment de timp din istoria spaŃiului transilvan, şi nu numai, încă
aproape necunoscut în anumite aspecte ale sale.
I.2. Aspecte generale ale cercetării
Utilitatea unei lucrări de sinteză este aceea că oferă o imagine de ansamblu, mai mult sau mai puŃin clară, asupra unei probleme. O vedere generală asupra situaŃiei habitatului transilvan pe parcursul Evului Mediu Timpuriu cred că este necesară şi binevenită. De-a lungul timpului s-au efectuat numeroase săpături arheologice (sistematice, de salvare sau sub formă de sondaje) şi au avut loc multe descoperiri întâmplătoare, care au dus la identificarea a câteva sute de aşezări, dintre care circa 160 sigure. Astfel, se impunea o centralizare a acestor date, cel puŃin ca punct de pornire pentru viitoarele cercetări privind habitatul.
SpaŃiul supus investigaŃiei este reprezentat de Transilvania propri-zisă, Banat, Crişana şi Maramureş, însă pe parcursul lucrării am utilizat doar denumirea de Transilvania pentru întreaga zonă acoperită de provinciile enumerate. Spre vest m-am oprit pe granŃa de stat a României, deşi această linie imaginară nu avea vreo importanŃă în vechime. Deşi acest spaŃiu nu este unul unitar din punct de vedere geografic, din punct de vedere cultural nu poate fi separat, mai ales după constituirea Khaganatului avar în anii 567/568.
Segmentul de timp asupra căruia m-am aplecat este cel al secolelor VI/VII – IX/X. Este vorba de perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului VI, când avarii se stabilesc în Pannonia şi se organizează într-un khaganat, influentând populaŃiile din această zonă cel puŃin din punct de vedere cultural, şi sfârşitul secolului IX, când triburile maghiare îşî stabilesc noua patrie în Pannonia, fapt care a generat o nouă evoluŃie culturală şi politică în Europa Centrală. Am fost nevoit să am în vedere şi începutul secolului X, deoarece unele aşezări care îşi au începutul pe parcursul secolului IX îşi continuă existenŃa şi la începutul secolului X.
În ceea ce priveşte structura acestei cercetări, încă de la început trebuie să precizez că este una ideală, în sensul că aşa cred că ar trebui să fie structurată
o lucrare având acest tip de temă, dar în acelaşi timp fiind conştient de faptul că