Gornea-łă rmuri,Caraş-
?
sec. VIII-IX
nr. 69
Severin
2
Insula
Decebal,
Caraş-
4
sec. VI-VIII
nr. 77
Severin
Tabel nr. 7 – LocuinŃe de suprafaŃă, fără plan determinat şi fără
precizarea elementelor de sprijin.
În total sunt minim 15 locuinŃe, numărul lor putând fi mai mare, deoarece în cazul a trei aşezări nu se menŃionează numărul complexelor cercetate. Referitor la dimensiunile construcŃiilor avem puŃine informaŃii. Doar despre 3 complexe se ştie că au fost uşor adâncite în sol (cea de la Fântânele cu 35 cm, cea de la Iernut cu 30 cm şi cea de la Nuşfalău cu numai 8 cm), în privinŃa celorlalte construcŃii nefiind oferite astfel de date. Nici despre existenŃa 79
unei instalaŃii pentru foc în complexe nu avem informaŃii decât în aşezările de la Fântânele, Insula Decebal, Margine, Mândra, Tisa şi Zalău.
Cronologic, se constată aceeaşi concentrare în secolele VII-IX, numai în două cazuri fiind vorba şi de secolul X şi într-unul singur de secolul VI. Cred că
datările complexelor din fiecare categorie a locuinŃelor de suprafaŃă arată clar perioada în care se începe construcŃia acestora, şi anume parcursul secolului VII, probabil a doua sa jumătate.
B.e.* LocuinŃe cu plan deosebit:
În această categorie am inclus două platforme realizate din pietre, descoperite în aşezările de la Iernut – Mureş (rep. nr. 74) şi Uioara de Jos – Alba (rep. nr. 149). Platforma din prima aşezare (notată de către mine P1/1997) a fost făcută din lespezi de piatră şi avea o formă aproape circulară. Încadrarea ei cronologică s-a făcut în secolele VII/VIII-IX. Despre platforma de la Uioara de Jos se ştie doar că era din pietre de râu, fiind datată în secolele VII-VIII.
Este greu de emis ipoteze în ce priveşte utilitatea acestor platforme din piatră, deoarece sunt foarte puŃine informaŃiile referitoare la ele. Ar putea să fie parte ale unor construcŃii de suprafaŃă (locuinŃe - ?). La Jucu de Sus au fost descoperite urme ale unor complexe, ale căror părŃi adîncite în sol au fost umplute cu pământ amestecat cu material ceramic, peste care s-a pus un pat din pietre244.
Poate este vorba de acelaşi tip de complexe, însă în lipsa unor informaŃii mai consistente nu putem fi siguri de această afirmaŃie, iar în lipsa unor analogii este greu de determinat la ce au fost folosite platformele în discuŃie.
LocuinŃe „pur şi simplu”!
După trecerea în revistă a diferitelor tipuri de locuinŃe, atât adâncite în pământ, cât şi construite la suprafaŃa solului, îmi rămâne să fac referire la un mare număr de locuinŃe, dar care nu au putut fi clasificate, aşa cum s-a întâmplat cu cele prezentate mai sus. Cauza o reprezintă faptul că nu se ştie (distrugerea din vechime sau de lucrări moderne ori a necontinuării cercetării anumitor complexe) sau nu s-a publicat nici o informaŃie despre aceste construcŃii, care să
ajute la încadrarea lor tipologică, fiindu-ne comunicat pur ş i simplu că au fost descoperite una sau mai multe locuinŃe, de unde şi titlul acestui subcapitol.
În ceea ce priveşte câteva dintre aceste complexe, se face referire, în plus faŃă de alte locuinŃe, la forma lor în plan (ex. L 1A/1976 şi L3/1977 de la Biharia- Gră dina S.A.-Baraj, rep. nr. 23/c2, despre care se ştie că erau patrulatere sau L3 de la Moldova Veche, rep. nr. 96, ce avea plan rectangular). Însă pe baza acestor minime informaŃii nu am putut să le includ în nici unul dintre tipurile constructive care s-au conturat.
Complexele au fost descoperite în 49 de aşezări, dintre care 32 sunt de pe teritoriul Transilvaniei intracarpatice, 12 din vestul şi nord-vestul României şi 244 InformaŃii dr. Ioan Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, responsabil al şantierului arheologic de la Jucu de Sus. Nu a fost stabilită încă utilitatea acestor complexe.
80
5 din Banat (anexa nr. 2). În total sunt cel puŃin 148-157 de locuinŃe, cu posibilitatea ca numărul lor să fie considerabil mai mare, deoarece în cazul multor aşezări nu se ştie numărul exact al complexelor. Este un număr destul de mare al acestor construcŃii, având în vedere că totalitatea locuinŃelor descoperite aici este de numai câteva sute. Majoritatea covârşitoare a descoperirilor se încadrează secolelor VII-IX, doar puŃine complexe fiind datate mai timpuriu (secolele VI-VII) sau mai târziu (secolele IX-X).
Este regretabil că trebuie să exclud din tipologie un număr atât de mare de vestigii ale habitatului din această zonă, uneori părând încă actuală afirmaŃia făcută acum două decenii de cercetătorul maghiar I. Bóna, cu referire la bazinul carpatic, şi anume că este prematur să se realizeze o tipologie a locuinŃelor adâncite în sol245, afirmaŃie valabilă şi în privinŃa construcŃiilor de suprafaŃă sau a diferitelor anexe din cadrul gospodăriei medievale timpurii din spaŃiul românesc.
II.2. Tehnici constructive şi materiale. LocuinŃa din punctul de vedere al durabilităŃii
O altă componentă esenŃială a problemei habitatului, atât al celui medieval timpuriu, cât şi al altor perioade istorice, este reprezentată de categoriile de materiale folosite în realizarea diferitelor tipuri de construcŃii şi tehnicile prin care s-a încercat obŃinerea unei durabilităŃi cât mai îndelungate şi un randament superior al acestor construcŃii.
Deşi există două tipuri principale de locuinŃe, cea adâncită (mai mult sau mai puŃin) în pământ şi cea realizată la suprafaŃa solului, modul lor de construc-
Ńie nu diferă foarte mult. Principiile constructive de bază sunt aproximativ aceleaşi. Există însă alte categorii de elemente care influenŃează în momentul ridicării locuinŃei. Acestea ar fi clima, vegetaŃia şi fauna zonei, statutul social al viitorului proprietar246 şi, nu în ultimul rând, tradiŃiile culturale şi modul de organizare socială şi economică ale populaŃiei respective.
Trebuie să precizez încă de la început că în majoritatea cazurilor nu avem de a face cu clasicele construcŃii adâncite în pământ (bordeie), care au groapa foarte adâncă247. Cred asta, deoarece cele mai multe complexe descoperite în această zonă nu au groapa destul de adâncă248 pentru a nu necesita ca o parte a locuinŃei, mai mare sau mai mică, să se afle la suprafaŃa solului. Cu siguranŃă aceast lucru depinde direct de felul solului, deoarece într-un pământ moale se poate săpa mai uşor şi la mai mare adâncime.
245 Bóna 1988, p. 409.
246 Šalkovsky 2001, p. 71.
247 Bóna 1988, p. 408; Kuna, Profantová 2005, p. 325.
248 În general adâncimea gropii locuinŃelor este între -40 şi -90 cm, cu puŃine exemple care depăşesc -90 cm.
81
ConstrucŃia locuinŃei cu o parte adâncită în pământ începea probabil cu săparea gropii acesteia, urmând realizarea structurii de sprijin, a pereŃilor şi a acoperişului, în cele din urmă fiind făcută uşa şi celelalte detalii de interior.
ReconstrucŃiile unor case medievale timpurii pot oferi informaŃii utile în acest sens. În cadrul unor experimente arheologice derulate la începutul anilor ’80 ai secolului trecut au fost refăcute, folosindu-se chiar unelte specifice acelei perioade istorice şi locuindu-se în ele timp de căteva zile, două complexe pentru locuit slave timpurii, şi anume locuinŃele nr. 5 (sec. VI) şi nr. 69 (sec. IX) din aşezarea de la Březno – Cehia249.
Prima dată a fost refăcută locuinŃa nr. 5, cea care ne interesează acum.
Experimentul a debutat cu munca de pregătire a materialului necesar construc-
Ńiei. Apoi a fost săpată groapa locuinŃei şi a stâlpilor de susŃinere. În săpătură au fost identificate urmele a 3 stâlpi de sprijin, doi aflându-se la mijlocul a două
laturi opuse, unul chiar lângă peretele gropii (pe latura de V), iar celălalt la 70
cm spre interiorul casei (pe latura de E); al treilea stâlp era în colŃul de NV, în spatele cuptorului. Pe lângă pereŃii gropii, în unele puncte, au apărut urme de Ńăruşi. După fixarea stâlpilor de susŃinere, întăriŃi în gropile lor cu ajutorul unor bucăŃi de lemn, a fost construit acoperişul în două ape, ale cărui margini se sprijineau pe sol (s-a observat că pereŃii casei au fost din nuiele împletite, care nu puteau oferii stabilitate acoperişului). Elementele structurii construcŃiei au fost prinse între ele prin scoabe de lemn şi/sau legate cu fâşii obŃinute din lemn după
a ce a fost umezit şi bătucit până a devenit moale. Pe lângă stâlpii amintiŃi a mai fost aşezat unul în centrul peretelui estic, cu capătul în formă de furcă, pentru susŃinerea grinzii principale; în acest punct nefiind surprinsă vreo groapă, stâlpul a fost aşezat pe o bază din pietre. La ambele margini ale acoperişului au fost săpate în pământ şanŃuri pentru scurgerea apei de ploaie. PereŃii au fost realizaŃi din împletitură de nuiele, însă în interior au fost întăriŃi cu scânduri. În acelaşi timp a fost făcut şi acoperământul casei, la care s-a folosit stuf; lângă vârfurile celor doi stâlpi de fronton s-a lăsat o deschizătură pentru ventilaŃie. Spre final pereŃii au fost lutuiŃi (cu lut din groapa casei, amestecat cu pleavă şi bucăŃele de stuf), dându-se mai multe straturi. Ultima operaŃie a fost asamblarea uşii, realizată din pari în sistemul „steag”, partea ei de jos fiind fixată într-o piatră cu o gaură, problema intrării dinspre interior fiind rezolvată cu ajutorul unei scări scurte, tot din lemn.
Când reconstrucŃia a fost finalizată s-a obŃinut o locuinŃă cu următoarele caracteristici şi dimensiuni: forma casei era de patrulater-alungit (dreptunghi - ?), cu colŃurile gropii rotunjite; suprafaŃa complexului era de circa 17 m², având o adâncime de -80 cm (locuinŃa originală a avut această adâncime de la nivelul de călcare al aşezării slave); gropile celor doi stâlpi principali de fronton aveau -43
cm, respectiv -47 cm; unghiul de deschidere al acoperişului era de 40 – 45°, iar 249 Pleinerová 1986.
82
înălŃimea de la podea şi până la coama acoperişului era de 300 cm; înâlŃimea totală a pereŃilor a fost de 145 cm. Intrarea s-a aflat la mijlocul laturii de vest, uşa deschizându-se spre exterior. Nu a fost clar determinat rolul stâlpului din spatele cuptorului, din colŃul de nord-vest, autoarea presupunând că sprijinea o instalaŃie pentru evacuarea fumului250.
A doua locuinŃă reconstruită în cadrul proiectului ceh a fost cea cu nr. 69
din aceeaşi aşezare de la Březno. Chiar dacă şi acest complex a fost adâncit în sol (la 40 cm), l-am considerat ca fiind o locuinŃă de suprafaŃă cu podeaua puŃin adâncită în pământ251.
ConstrucŃia a fost făcută din bârne de lemn aşezate orizontal, însă nu în tehnica Blockbau, ci este vorba de o îmbinare a acesteia cu tehnica construcŃiei pe stâlpi de susŃinere, bârnele nefiind introduse între stâlpi şi peretele gropii, ci prinse în stâlpii de la colŃuri (locuinŃa a avut stâlpi la cele 4 colŃuri, iar la mijlocul laturii de E a fost identificată o groapă dublă de stâlp, posibil în legătură cu intrarea)252.
ReconstrucŃia a început prin fixarea stâlpilor şi săparea gropii casei, în acelaşi timp. IniŃial doar 2 dintre stâlpi au fost fixaŃi definitiv, ceilalŃi 2 au rămas manipulabili, pentru a putea aşeza mai uşor bârnele în perete. Trunchiurile din care au fost realizaŃi pereŃii erau despicate în două. Acestea erau prinse în găuri făcute în stâlpi, în sistemul babelor. Doar în colŃul sud-estic jumătăŃile de trunchiuri au fost băgate între stâlp şi peretele gropii casei. Din această cauză în acest loc a mai fost pus un stâlp, dinafara gropii complexului, ce sprijinea trunchiurile peretelui dinspre exterior. Perechea de stâlpi de pe latura de est era uşor spre interiorul locuinŃei, astfel că peretele din lemn se afla între ei şi peretele gropii.
Între aceşti doi pereŃi, la final, s-a pus lut foarte bine bătătorit. Se pare că stâlpii de la colŃuri nu susŃineau şi acoperişul, acesta sprijinindu-se iniŃial undeva pe sol şi pe pereŃii din lemn ai casei. Autorii reconstrucŃiei au optat însă pentru un acoperiş scurt, şi nu până la pământ, fiind vorba de un acoperiş în 4 ape, astfel că
structura acestuia a fost mai complexă decât cea a locuinŃei nr. 5 prezentată mai sus. La acoperirea construcŃiei s-au folosit paie de secară şi de grău, legate în snopi. Pentru ventilaŃie, pe lângă două geamuri, au mai fost lăsate şi două
deschizături la capetele de N şi de S ale acoperişului.
Intrarea a fost făcută în colŃul nord-estic, rama uşii fiind prinsă atât de structura de jos a casei, cât şi de structura de sus, prin sistemul babelor. Ca prag de jos s-a folosit un trunchi despicat în două, cu dimensiunile de 130 x 20 cm, în 250 Pleinerová 1986, p. 107-114.
251 Este adevărat că în această lucrare am considerat ca şi locuinŃe de suprafaŃă doar complexele ale căror adâncime nu depăşeşte -30 cm, însă acest complex 69 de la Březno pare mai mult o construcŃie de suprafaŃă decât adâncită în pământ, având în vedere că din pereŃii înalŃi de 180 cm, cam 140 cm erau la suprafaŃa solului (vezi Pleinerová 1986, p. 121).
252 Pleinerová 1986, p. 119.
83
care a fost practicată şi gaura rotundă în care pivota uşa. Aceasta din urmă a fost asamblată tot din jumătăŃi de trunchiuri şi se deschidea spre exterior. Deasupra intrării, la exterior, a fost făcut un mic acoperiş, sprijinit pe doi stîlpi aflaŃi la 80
cm de peretele de est al casei. În peretele sudic au fost tăiate cele două ferestre mici, la înălŃimea de 95 cm. Ultima operaŃie a fost lutuirea pereŃilor, pe ambele părŃi, însă cu acoperişul deja făcut, constructorii au ajuns mai greu la părŃile superioare ale pereŃilor.
În final a rezultat o construcŃie orientată N – S, cu suprafaŃa de circa 10-11 m² şi podeaua adâncită cu 40 cm; gropile stâlpilor de susŃinere se adânceau la 29-39 cm; înălŃimea de la podea şi până la coama acoperişului era de 310 cm, iar cea a pereŃilor de 180 cm; uşa măsura 130 x 85 cm253.
Însă, în urma reconstrucŃiei unei locuinŃe medievale timpurii de pe teritoriul Ungariei, cu o structură sprijinită pe stâlpi de susŃinere, autorii au ajuns la concluzia că era mai bine să se realizeze prima data structura de susŃinere şi acoperişul. Motivul ar fi că gropile de stâlp, de obicei, au o adâncime destul de mică, cel puŃin aşa apare în săpătură, şi astfel stâlpii nu ar putea să susŃină o greutate prea mare254. Dar, dacă s-ar fixa prima dată stâlpii de fronton în formă
de Y, la capetele axei lungi în cele mai multe cazuri, la o adâncime de circa 70
cm, după care ar fi construit acoperişul, se poate săpa mai uşor groapa casei (la aproximativ -60 cm) şi fără grija că stâlpii de sprijin ai acoperişului ar putea să
păŃească ceva, având în vedere că după aceste operaŃii, ei se află la doar 10-15
cm (în cazul în care se află în interior, la marginile gropii construcŃiei), stâlpii rămânând fixaŃi bine chiar sub greutatea acoperişului. Uneori groapa locuinŃei nu era săpată pănâ la stâlpi, astfel că aceştia râmâneau înafara acesteia255. Complexe la care au fost descoperite urme ale stâlpilor aflaŃi în exteriorul gropii au apărut şi în spaŃiul avut în vedere de mine, şi anume în aşezarea de la Şirioara –
BistriŃa-Năsăud256 (locuinŃa nr. 3; rep. nr. 138) sau la Vladimirescu- Die Schanzen – Arad257 (locuinŃele nr. 2 şi 3; rep. nr. 153).
Casa realizată de cercetătorii maghiari a avut 5 stâlpi, dintre care 3 pe axa lungă pentru susŃinerea acoperişului, iar ceilelŃi doi, de dimensiuni mai reduse, se aflau pe o latură şi au sprijinit intrarea. ConstrucŃia acoperişului, având ca suport tehnic analogiile oferite de etnografie, a fost începută de la cei doi stâlpi ai intrării. Peste un sistem de căpriori aşezaŃi la 1 m distanŃă între ei au fost puse crengi, după care a urmat un strat de circa 30-35 cm de paie, care, la rândul 253 Pleinerová 1986, p. 119-136.
254 O problemă asemănătoare a fost constatată şi în cazul reconstrucŃiei casei nr.69 de la Březno – Cehia, unde doi dintre stâlpii de susŃinere nu erau la o adîncime mare şi a fost nevoie să fie sprijiniŃi până s-a realizat structura şi o parte a construcŃiei, care au oferit apoi stabilitatea necesară ( Pleinerová 1986, p. 126).
255 Sabján 2002, p. 325-327.
256 Gaiu 1984, p. 62.
257 Barbu, Zdroba 1979, p. 184.
84
lor, au fost acoperite cu un strat la fel de gros de pământ. A fost tincuit şi interiorul acoperişului, pentru a nu cădea paie în casă. Marginile acestuia se sprijineau pe sol, la o distanŃă de de aproximativ 1 m de marginile gropii258.
Următoarea etapă a reconstrucŃiei a constat din realizarea pereŃilor. La cele două capete ale casei, adică pe laturile sale scurte, pereŃii au fost făcuŃi din nuiele împletite, tincuiŃi pe ambele părŃi. Uşa a fost realizată din scânduri, aşezate probabil vertical, întărite cu şipci dispuse orizontal. Deoarece în săpătură
nu au apărut urme ale unei intrări în pantă sau a unor scări cruŃate, autorii au făcut două trepte din lemn între cei 2 pari ce sprijineau intrarea dinpre interior259.
La sfârşitul acestei reconstrucŃii, casa a avut următoarele dimensiuni: groapa locuinŃei era de 400 x 370 cm, cu adâncimea de 60 cm; stâlpii aveau iniŃial adâncimea de 72 cm; acoperişul a avut înclinaŃia de 45°, pe laturile mai lungi fiind lăsată o cornişă de 100 cm; lungimea acoperişului a fost de 500 cm, iar anvergura sa de 600 cm, distanŃa dintre fundul gropii locuinŃei şi vârful acoperişului fiind de 360 cm. La construcŃia casei au lucrat 4 oameni, pe parcursul unei perioade de 3 săptămâni. După cum au mărturisit aceştia, multe părŃi ale casei ar fi putut fi realizate în alte moduri şi folosindu-se alte materiale260.
În concepŃia lui T. Sabján această locuinŃă era o construcŃie la care groapa reprezenta doar partea sa centrală, în economia casei fiind folosite şi spaŃiile de la suprafaŃa solului obŃinute prin sprijinirea acoperişului la o anumită
distanŃă de marginile gropii261, ceea ce se pare că în privinŃa locuinŃei de la Březno nu era aşa.
Referitor la timpul necesar construcŃiei unei case medievale timpurii, nu este uşor să se ajungă la o concluzie sigură. După cum s-a văzut mai sus, construc-
Ńia realizată de cercetătorii maghiari a fost finalizată în 3 săptămâni, la ea muncind 4 persoane, însă cei din perioada medievală timpurie, mai familiarizaŃi cu astfel de activităŃi, puteau să termine chiar în numai 14 zile. În cazul locuin-
Ńelor de la Březno situaŃia a fost cu totul alta. Casa nr. 5 a fost terminată în 6-7
săptămâni, aici intrând şi timpul în care a fost obŃinut materialul necesar, locuin-
Ńa nr. 69 în aproape 3 luni. Aceste perioade de timp ar fi fost prea lungi. Însă
având în vedere că slavii timpurii erau mult mai îndemânatici în prelucrarea lemnului decât cei din echipa de construtori şi lucrau probabil toată ziua, nu doar 8 ore, construcŃiile puteau fi realizate în 3-4 săptămâni, respectiv 6 săptămâni262.
Aceste perioade de timp, de 2-3 sau chiar 6 săptămâni, în cazul în care s-a estimat bine timpul necesar oamenilor din acea vreme pentru astfel de munci, nu sunt prea rezonabile pentru construcŃia unei case de acest fel, deoarece, spre 258 Sabján 2002, p. 321, 328-330.
259 Sabján 2002, p. 329.
260 Sabján 2002, passim.
261 Sabján 2002, p. 330.
262 Pleinerová 1986, p. 139.
85
exemplu, slavii erau buni meşteri ai lemnului, fapt dovedit şi de cerea khaganului Baian de a i se construi un pod peste râul Sava, precum şi nave pentru a lupta împotriva flotei bizantine de pe Dunăre263. Este posibil ca durata unei astfel de munci să fie influenŃată şi de vreme sau de alte elemente necunoscute nouă.
În ce priveşte teritoriul Transilvaniei, săpăturile arheologice au scos la lumină diferite elemente ale construcŃiilor din aşezările cercetate, care vin în ajutorul întregirii imaginii problemei expuse aici. În cazul locuinŃei nr. 1/1988 de la Badon – Doaş te (jud. Sălaj; rep. nr. 17) pereŃii gropii erau lipiŃi cu lut, iar pereŃii din lemn ai casei porneau doar de la nivelul de călcare al aşezării264.
Unele construcŃii au avut groapa săpată în trepte, precum locuinŃa nr. 3 de la Bobota265 (rep. nr. 26) sau complexul 1a/1964 din aşezarea nr. 2 de la Bratei266
(rep. nr. 29).
Referitor la acoperişul locuinŃelor informaŃiile din teren sunt mai puŃine.
Despre locuinŃa nr. 8/1979 din aşezarea de la Biharia – Gră dina S.A.-Baraj (rep.
nr. 23) S. Dumitraşcu presupune, după poziŃia stâlpilor de susŃinere, că a avut un acoperiş în două ape267, iar L7/1979, pe lângă faptul că a avut acoperişul în două
ape, a fost construită pe o structură din bârne de lemn şi a dispus în partea sa de sud de un pridvor sau prispă, care putea să indice fie o intrare, fie numai o lăŃire a streşinii casei, cu scopul de a proteja intrarea268. Apoi locuinŃa L9/1980, aparŃinând aceluiaşi sit, este posibil să fi fost cu două încăperi sau doar cu o singură încăpere şi un pridvor spre sud.269 Un acoperiş uşor a fost ataşat părŃii de nord a locuinŃei nr. 11 descoperită în 1995 în aşezarea de la Lazuri – Lubi Tag (rep. nr. 81), în zona cuptorului nr. 2, care a fost săpat în acest perete de nord270, cea mai mare parte a cuptorului aflându-se astfel în exteriorul spaŃiului construcŃiei, acoperişul fiind probabil legat de acesta, protejându-l etc.
O altă posibilă locuinŃă cu două încăperi provine din aşezarea de la Gornea – Că uniŃ a de Sus (rep. nr. 67), fiind notată cu B3. ConstrucŃia a avut o încăpere principală de formă rotundă şi o alta, cu plan oval-alungit, spre est271
sau este vorba doar de o prelungire neregulată a primei şi singurei încăperi272.
Complexe pentru locuit având două încăperi au fost semnalate pe teritoriul 263 Rusu 1975, p. 132.
264 Stanciu 1998, p. 386.
265 Bă cueŃ -Criş an, Sana 2004, p. 56-57, nr. 35.
266 Zaharia 1994-1995, p. 301-302.
267 Dumitraş cu 1994, p. 184.
268 Dumitraş cu 1980, p. 142-143; Dumitraş cu 1981, p. 75; Dumitraş cu 1994, p. 184.
269 Dumitraş cu 1983, p. 369; Dumitraş cu 1994, p. 186.
270 Stanciu 1998.
271 Uzum 1990, p. 210.
272 ł eicu, Lazarovici 1996, p. 21.
86
Dobrogei, în nivelul al doilea al aşezării de la Capidava, dar şi în cazul locuinŃei nr. 12 de la Bucov-Tioca, în Muntenia273.
Un alt element sau indicii ale acestuia surprinse în timpul investigaŃiilor arheologice, mai frecvent decât altele, este intrarea. InformaŃii cu privire la aceasta au apărut în puŃin peste 10 cazuri, destul de puŃine dacă avem în vedere că au fost descoperite câteva sute de locuinŃe din perioada secolelor VI/VII –
IX/X. Despre locuinŃa nr. 2/1980 din faza a treia a aşezării de la Biharia –
Gră dina S.A.-Baraj se ştie doar că a avut intrarea pe latura sa vestică274, în timp ce în aşezarea nr. 1 de la Bratei L2 a avut intrarea probabil în colŃul de est, L26
în colŃul nord-vestic, fiind indicată de o treaptă, iar L49 pe latura de sud-est275.
La Comana de Jos – Gruiul Vă carului (rep. nr. 50), construcŃia L3 avea intrarea spre vest, pe una dintre laturile lungi, opusă celei pe care se afla cuptorul276.
Apoi, L1-1999 din aşezarea medievală timpurie de la Cuceu – Valea Bochii (rep.
nr. 55) a avut intrarea săpată în pantă, pe latura sa sudică, în acest caz nefiind opusă cuptorului, acesta fiind scobit într-un bloc de lut cruŃat pe latura estică a complexului277. LocuinŃele nr. 1/1993, nr. 8/1994 şi nr. 14/1995 de la Lazuri –
Lubi Tag au avut intrările în colŃul de sud-vest, între gropile de stâlpi notaŃi a şi b (distanŃa dintre ei era de 66 cm), respectiv pe latura de est, spre colŃul de nord-est, opus cuptorului, iar ultima construŃie menŃionată pe latura sudică, probabil între gropile de stâlp a şi l 278 .
În cazul unor complexe a fost identificat sistemul de sprijin al structurii, al pereŃilor acestora. După cum rezultă şi din repertoriul de la finalul lucrării sau din subcapitolul privind tipologia locuinŃelor, numeroase construcŃii au avut stâlpi de susŃinere, care, de obicei, au fost surprinşi în săpătură. Pe lângă acestea există locuinŃe care s-au sprijinit pe trunchiuri de lemn, mai masive şi mai rezistente decât cele folosite la construcŃia pereŃilor, aşa numitele tă lpi, puse în evidenŃă şi de cercetarea etnografică279. Astfel, referindu-se la complexul de locuit descoperit în aşezarea de la Coasta – Vatra satului (rep. nr. 48), C. Gaiu afirma că acesta s-a sprijinit pe tălpi groase de lemn280. Pe latura de sud a locuinŃei nr. 8/1994 de la Lazuri – Lubi Tag a fost sesizată, pe o lungime de 108
cm, urma tălpii peretelui, reprezentată de un şănŃuleŃ cu lăŃimea de 12 cm şi adâncimea de 16 cm. Apoi în complexele nr