Cuptoarele, de diferite tipuri (construite din pietre sau lut, săpate în bloc de lut cruŃat sau în perete), au fost descoperite în număr mult mai mare decât vetrele, sugerând faptul că au fost preferate celor din urmă, datorită probabil mai multor motive. Unele dintre acestea ar putea să fie: performanŃa mai mare a cuptorului în ce priveşte producerea şi menŃinerea timp mai îndelungat a căldu-rii, siguranŃa mai mare pentru locuinŃă, deoarece nu este foc deschis ca şi în cazul vetrelor şi, nu în ultimul rând, probabil tradiŃiile unor populaŃii, băştinaşe sau stabilite în această zonă.
B.1. Cuptorul construit din pietre
Tipul de instalaŃie pentru foc la care mă voi referi în continuare, cuptorul construit din pietre, a fost cel mai des folosit de populaŃia aşezărilor medievale timpurii din Transilvania pe parcursul secolelor VI/VII – IX/X. Pe teritoriul supus cercetării au fost identificate în jur de 265 de cuptoare din piatră, dintre care 257 în interiorul unor complexe, şi numai 8 în aer liber.
Aceste instalaŃii au o tehnică de execuŃie destul de complexă, după cum reiese atât din resturile de cuptoare din piatră descoperite în Transilvania, cât şi în urma reconstrucŃiei unor astfel de instalaŃii pentru foc. O astfel de acŃiune a avut loc în cadrul experimentului de reconstrucŃie a locuinŃei nr. 69 din aşezarea slavă de la Březno – Cehia. Este vorba de un cuptor cu formă de potcoavă (90 x 90 cm), plasat în colŃul nord-vestic al locuinŃei; a fost construit din pietre aşezate una peste alta, fără liant, dispuse uşor spre interior, pentru a forma în final o boltă; însă, deoarece în timpul experimentului bolta s-a prăbuşit, cercetătorii cehi au realizat în interiorul cuptorului o structură din lemn care să susŃină bolta până
la finalizarea cuptorului, structura respectivă arzând cu ocazia primului foc; 102
orificiile din pereŃii cuptorului au fost umplute cu lut din exterior; în final a rezultat un cuptor cu cupolă, înaltă de 65 cm şi cu gura orientată spre sud, aceasta măsurând 30 x 30 cm383.
În ce priveşte cuptoarele din Transilvania, voi menŃiona câteva din descoperirile cele mai relevante pentru modul de realiazare a acestui tip de inastalaŃie pentru foc. În locuinŃa B3 din aşezarea de la Bezid- FâneaŃ a Mare –
Mureş (sec. VII-VIII; rep. nr. 21) cuptorul a fost construit din lespezi de piatră
dispuse vertical, muchia de jos fiind adâncită puŃin în pământ, una dintre laturi rămânând liberă, aici aflându-se gura acestuia (latura de est); pe fund, probabil pe post de vatră, a fost aşezată o lespede de piatră.384 InstalaŃia pentru foc din locuinŃa L11 a aşezării nr. 1 de la Bratei – Sibiu (sec. VI-VII; rep. nr. 28), distrusă, a fost construită din pietre de râu pe o talpă/soclu făcută tot din pietre de râu, dar folosindu-se şi cioburi; vatra a avut dimensiunile de 80 x 40 cm385. Un cuptor bine conservat a fost identificat în locuinŃa nr. 9/1964 din aşezarea nr. 2
de la Bratei (sec. VI-VIII; rep. nr. 29), acesta fiind construit asemănător cu instalaŃia pentru foc reconstruită la Březno; pereŃii au fost făcuŃi din pietre suprapuse, ce erau aşezate treptat spre interior, astfel reducându-se spaŃiul dintre pereŃi; peste orificiul rămas în bolta cuptorului a fost aşezată o placă mare de piatră; talpa focarului a era reprezentată de câteva pietre de dimensiuni mari; înălŃimea instalaŃiei, până la vârful ei, era de 90 cm386. În complexul C22/2007
din aşezarea de la PorŃ – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 112), instalaŃia pentru foc, realizată din blocuri de micaşist, a avut un soclu din lut cruŃat387. Unele cuptoare, precum cel din locuinŃa nr. 4 de la łaga – Cluj (sec. VII-VIII; rep. nr. 147), au avut o tehnică de construcŃie mai puŃin complicată decât cele cu boltă; în acest caz, vatra era constituită dintr-o lespede mare de gresie (60 x 40 cm) găsită in situ; cele două laturi lungi ale cuptorului au fost făcute din alte lespezi de gresie aşezate pe muchie, fiind susŃinute din exterior de un balast constând din lut amestecat cu pietre mărunte; partea din spate a cuptorului era închisă tot cu o lespede de gresie, spijinită cu acelaşi tip de balast; peste partea superioară a instalaŃiei au fost aşezate una sau două lespezi de piatră aşezate orizontal; interiorul, camera de foc, avea dimensiunile de 60 x 40 x 40 cm; in final, gura cuptorului putea să fie închisă, la nevoie, cu o lespede de piatră388.
Materialul utilizat în construcŃia cuptoarelor din pietre, după cum o sugerează şi denumirea acestor instalaŃii pentru foc, a fost în primul rând piatra.
S-au folosit mai multe tipuri de piatră, în zona noastră mai vrecvente fiind piatra 383 Pleinerová 1986, p. 136-137.
384 Székely 1976, p. 119-120.
385 Bârzu 1994-1995, p. 264.
386 Zaharia 1994-1995, p. 306.
387 Matei, Bă cueŃ -Criş an 2008, p. 239-244, nr. 132.
388 Protase 2003, p. 55-56.
103
de rău, gresia şi micaşistul. Uneori au fost refolosite şi resturi de la complexe romane, în special Ńigle, dar şi cărămizi. Pentru a lega pietrele între ele, pentru a umple orificiile dintre acestea sau chiar pentru realizarea unor părŃi ale cuptoarelor, acolo unde a fost cazul, s-a utilizat lutul.
Forma cuptoarelor din piatră a fost destul de diversificată. Am identificat cinci planuri diferite, însă din cauză că despre foarte multe instalaŃii pentru foc nu se ştie aproape nimic, nu am putut determina cu claritate care dintre aceste forme au fost mai des utilizate. În aşezările de la Albeşti389 (sec. VII-VIII; rep. nr. 8/c1), Sighişoara – Dealul Viilor 390 (în complexul B3a/1977; sec. VIII; rep. nr. 131), ambele din judeŃul Mureş, şi Suceag – Cluj391 (în L4-1997; sec.
VII-VIII/IX; rep. nr. 136) au fost descoperite cuptoare din piatră ce aveau la bază formă de potcoavă.392 Formă de cub au avut câte o instalaŃie pentru foc din aşezările de la Albeşti393 (sec. IX-X; rep. nr. 8/c2), Bratei 2394 (în complexul 12/1973-1974) şi Sighişoara – Dealul Viilor 395 (în locuinŃa B9/1978; sec. VIII).
Alte forme, mai rar identificate, sunt: de pară, în locuinŃa B1/1978 din menŃionata aşezare de la Sighişoara – Dealul Viilor 396, pătrată, în locuinŃa cercetată la Coasta – BistriŃa-Năsăud397 (sec. VIII; rep. nr. 48) şi probabil de formă dreptungiulară, în locuinŃa L10-1961 de la Sălaşuri – Mureş398 (sec. VII-VIII; rep. nr. 121). Spre exemplu, în aşezări din alte zone ale României, cum ar fi Dridu, forma dominantă a cuptoarelor din pietre era cea de cub399.
Referitor la dimensiunile instalaŃiilor pentru foc informaŃiile sunt destul de puŃine şi trunchiate în primul rând din cauza faptului că multe cuptoare erau deja distruse în momentul dezvelirii lor. Însă în unele cazuri au putut fi determinate anumite dimensiuni ale acestora. Astfel, suprafaŃa relativă a cuptoarelor era între 72 x 35 cm (în L10/14-1982 de la Zalău – La Blocuri-Panic 400; rep. nr. 157/c1) şi 140 x 135 cm (cuptorul nr.1 al complexului B6 din aşezarea de la Gornea- Că uniŃ a de Sus – Caraş-Severin401; rep. nr. 67). ÎnălŃimea cea mai veridică a unei astfel de instalaŃii pentru foc a fost determinată în cazul mai sus 389 Baltag 1994, p. 76.
390 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 12-13.
391 Opreanu, Cociş 1998, p. 72, nr. 89.
392 Astfel de cuptoare au fost identificate şi în alte părŃi ale României, cum ar fi aşezarea de la Gărvan, în Dobrogea ( Comş a E. 1959, p. 108).
393 Baltag 1994, p. 77.
394 Zaharia 1994-1995, p. 307.
395 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 28-29.
396 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 18-19.
397 Gaiu 1984, p. 63.
398 Székely 1975.
399 Zaharia 1967, p. 18.
400 Stanciu 1998, p. 470.
401 ł eicu, Lazarovici 1996, p. 23.
104
amintitului cuptor din aşezarea nr. 2 de la Bratei, aceasta măsurând 90 de cm, de la vatră şi până la capătul de sus al instalaŃiei402.
În ce priveşte cuptoarele din piatră descoperite în exteriorul locuinŃelor informaŃiile apărute în urma cercetărilor arheologice sunt mai puŃine, însă se poate observa că tehnica lor de construcŃie, forma şi dimensiunile acestora, precum şi materialele folosite la realizarea lor sunt asemănătoare cu a instala-
Ńiilor pentru foc de acest tip construite în locuinŃe. RămăşiŃele unui astfel de cuptor cercetat în aşezarea de la Lăpuşel- Ciurgă u – Maramureş (sec. VIII; rep.
nr. 83) au apărut sub forma unei platforme cu plan rectangular (140 x 80 x 90 x 110 cm), formată din pietre de râu şi stâncă, ce erau căzute peste o vatră de formă ovală (58 x 48 cm), constând dintr-un strat de 5 cm de lutuială403.
Celelalte cuptoare în aer liber au apărut în aşezările de la Cicău – Alba (sec.
VIII-IX; rep. nr. 43), Hărman – Braşov (sec. VII-IX; rep. nr. 72), Nuşfalău –
Sălaj (sec. VII-VIII; rep. nr. 102) şi Şieu-Odorhei – BistriŃa-Năsăud (sec. VIII-IX; rep. nr. 138), adică numai în interiorul arcului carpatic.
Înafară de exemplele amintite s-a mai găsit un cuptor folosit în interes economic, un cuptor de forjă. Acesta a fost descoperit în aşezarea de la Sighişoara- Plopilor-HerŃ eş (sec. VI-VII; rep. nr. 132); cuptorul avea plan circular şi a fost construit din pietre, având dimensiunile următoare: diametru = 100-150 cm, înălŃime = minim 50 cm; pereŃii erau prăbuşiŃi, doar cel vestic păstrându-se parŃial, având o grosime de circa 30 cm; pietrele din care a fost ridicat cuptorul erau de dimensiuni mari404.
O diferenŃă între cuptoarele în aer liber şi cele din locuinŃe apare în cazul utilităŃii lor. În timp ce instalaŃiile din locuinŃe erau folosite, pe lângă alte activităŃi, la încălzitul casei, cuptoarele aflate în exteriorul locuinŃelor serveau numai înteletnicirilor culinare şi, probabil mai des decât cele interioare, unor activităŃi lucrative, cum ar fi spre exemplu arderea ceramicii.
B.2. Cuptorul să pat în bloc de lut cruŃ at
Cuptoarele săpate într-un bloc de lut cruŃat în interiorul locuinŃelor au fost descoperite în număr mult mai mic (17) decât celelalte tipuri de instalaŃii pentru foc, cele mai multe (12) apărând în aşezarea slavă timpurie (sec. VI-VII) de la Lazuri- Lubi Tag – Satu Mare (rep. nr. 81). Restul de 5 cuptoare au fost identificate în aşezările de la Acâş – Satu Mare (sec. VII; rep. nr. 2), Comana de Jos- Gruiul Vă carului – Braşov (în locuinŃa nr. 35; sec. VIII, rep. nr. 50), Cuceu (în L1-1999, sec. VIII-IX; rep. nr. 55), Nuşfalău (în L1-2001, sec. VII-VIII; rep.
nr. 99) şi Zalău – La Blocuri-Panic (în L3, sec. VI-VII; rep. nr. 157/c1), ultimele trei situri din judeŃul Sălaj.
402 Vezi nota 386.
403 Stanciu 1994, p. 294.
404 Baltag 1979, p. 98-99.
105
InformaŃii mai concludente cu privire la cum au fost realizate şi cum arătau aceste cuptoare avem din aşezarea de la Lazuri. În locuinŃa L1-1993, cuptorul aflat în colŃul nord-vestic al casei, a fost săpat într-un bloc de lut cu formă paralelipipedică, având latura de circa 100 cm; instalaŃia de foc propriuzisă a avut plan dreptunghiular, cu colŃurile uşor rotunjite (50 x 38 cm); pereŃii cuptorului, mai bine păstraŃi pe latura de nord (până la 20-24 cm de la nivelul vetrei), constau din lipitură de lut arsă puternic, cu grosimea de 2-3 cm, mai subŃiri în zona de contact cu vatra; aceasta din urmă a apărut sub forma unei cruste bine arse, cu grosimea de 4-5 cm; în momentul descoperirii cuptorul era deschis spre interiorul locuinŃei. Un alt cuptor bine păstrat este cel din complexul nr. 8-1994: blocul în care a fost săpată instalaŃia pentru foc avea formă de cub, cu latura de 120 cm (mai puŃin înălŃimea, din care s-au păstrat numai 56 cm), şi a fost cruŃat tot în colŃul nord-vestic al locuinŃei; în plan, cuptorul a avut formă
ovală (50 x 44 cm), iar în secŃiune formă de pară; pereŃii cuptorului au fost lutuiŃi (aceasta conŃinea pleavă, tulpini şi seminŃe) pe grosime de 3-4 cm; lipitura vetrei se afla pe un pat din cioburi, vasul căruia i-au aparŃinut putând fi întregit; gura de alimentare a cuptorului era pe latura de est, uşor deviată de la axă; la baza acestei laturi a fost cruŃată şi o mică treaptă cu latura de 15 cm şi înaltă de 6 cm; în apropierea gurii de alimentare era o groapă (50 x 40 cm), probabil folosită pentru depozitarea cenuşii, cărbunilor şi a altor resturi din cuptor. Şi un ultim exemplu, din aceeaşi aşezare, este cuptorul nr. 1 al locuinŃei nr. 11-1995: acesta a fost amenajat în colŃul nordic, într-un bloc de lut cu formă trapezoidală (120 x 110 x 110 x 102 cm); şi cuptorul propriu-zis a avut în plan formă trapezoidală (62 x 46
x 38 x 60 cm), cu latura nordică uşor arcuită; pereŃii de est şi nord erau perfect verticali, iar cel de vest era puŃin înclinat spre interior; înălŃimea păstrată a pereŃilor era de 34 cm; vatra a fost făcută direct pe podea, având o grosime de 3-4 cm; nu au fost descoperite urmele boltei cuptorului şi nici gura sa de alimentare, care ar fi trebuit să fie în peretele dinspre interiorul casei405.
După cum reiese şi din exemplele de mai sus, precum şi din celelalte descoperiri, formele cuptoarelor săpate în bloc de lut cruŃat erau: dreptunghiulară, ovală, trapezoidală, dar şi de potcoavă406 sau de pară407.
Interesant este faptul că aproape toate aceste aşezări, excepŃie făcând poate unele, precum cea de la Comana de Jos, unde se vorbeşte despre populaŃia autohtonă408, au aparŃinut unor populaŃii slave (Acâş, Lazuri, Zalău)409 şi au fost descoperite în zona de nord-vest a României. Acest lucru ar putea indica o 405 Stanciu 1998, p. 426.
406 În locuinŃa nr. 3-1977 de la Zalău – La Blocuri-Panic sau în locuinŃa nr. 14-1995 de la Lazuri – Lubi Tag ( Stanciu 1998, p. 464 şi p. 429).
407 În locuinŃa nr. 17-1995-1997 din amintita aşezare de la Lazuri ( Stanciu 1998, p. 432).
408 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 97.
409 Németi, Szöcs, Gindele 2001, p. 20; Stanciu 1998, p. 418, 462.
106
apartenenŃă culturală slavă a cuptorul săpat în bloc de lut cruŃat, fiind răspândit de către aceştia şi în spaŃiul nostru.
B.3. Cuptorul să pat în peretele locuinŃ ei
La fel ca şi cuptoarele săpate în bloc de lut cruŃat, acest tip de instalaŃie pentru foc a fost descoperit într-un număr mult mai mic (circa 23) decât cuptoarele de piatră. În acest caz informaŃiile privind modul de construcŃie al cuptoarelor, rezultate din săpăturile arheologice, sunt mai puŃine decât la celelalte tipuri. Tehnica lor de realizare este asemănătoare cu cea a cuptoarelor săpate în bloc de lut cruŃat, cu deosebirea că, fiind săpate în perete, se aflau în exteriorul spaŃiului locuinŃei.
Despre unele dintre instalaŃiile pentru foc s-au obŃinut mai multe informaŃii în timpul cercetărilor arheologice. În locuinŃa nr. 2 din aşezarea de la Cernat- Curtea muzeului – Covasna (sec. VIII; rep. nr. 42) cuptorul a fost scobit în peretele de vest al gropii casei, având plan aproximativ oval şi gura orientată
spre interiorul locuinŃei; dimensiunile sale erau următoarele: diametru = 100 cm, înălŃimea = 100 cm, iar grosimea peretelui de 4-5 cm410. Cuptorul nr. 2 al locuinŃei nr. 11-1995 din aşezarea slavă timpurie de la Lazuri- Lubi Tag (sec. VI-VII; rep. nr. 81/c1) a fost săpat în peretele nordic al gropii construcŃiei, la 80 cm de colŃul nord-estic; planul său a fost relativ circular, cu diametrul de 100 cm; vatra cuptorului era uşor albiată, constând dintr-un strat de lutuială de circa 2
cm; pereŃii instalaŃiei pentru foc s-au păstrat doar la bază, dar se presupune o înălŃime a bolŃii de aproximativ 30 cm; pe vatră s-au găsit resturi ale lipiturii pereŃilor, care par să fi avut 2-3 cm grosime411. Despre unul dintre cele două
cuptoare ale lui L7 de la Comana de Jos- Gruiul Vă carului – Braşov (sec. VIII; rep. nr. 50) se ştie doar că a fost scobit în perete, în colŃul de sud-est al gropii casei, la înălŃimea de 35 cm faŃă de podea, fiind apoi lipit cu lut412, iar despre instalaŃia de foc a complexului B1 din aşezarea de la Gornea- Că uniŃ a de Sus –
Caraş-Severin (sec. VIII; rep. nr. 67) aflăm numai că a fost realizat în peretele estic, având calota semisferică şi diametrul de 80 cm413.
Un alt exemplu inreresant, mai ales că este vorba de o locuinŃă cu trei instalaŃii pentru foc, dintre care două săpate în perete, este situaŃia din complexul B1/1980 din aşezarea de la Sighişoara – Dealul Viilor 414 (sec. VIII; rep. nr.
131/c2). Primul cuptor a fost scobit în peretele nord-vestic, având plan circular (diametrul = 137 cm), vatra podită cu lespezi de piatră dispuse peste un strat de pământ gros de 10 cm şi cu o cupolă din lut. Al doilea cuptor a fost săpat după
ce s-a renunŃat la folosirea primului, având o vatră oval-alungită (150 x 110 cm), 410 Székely 1992, p. 286.
411 Stanciu 1998, p. 426.
412 Glodariu, Costea, Ciupea 1980, p. 72.
413 Uzum 1990, p. 209.
414 Harhoiu, baltag 2006-2007, II, p. 48-49.
107
ce consta din lespezi de piatră aşezate pe un strat de pământ; bolta cuptorului, prăbuşită peste vatră, a fost realizată din lut, având o grosime de 15-20 cm; la gura instalaŃiei s-au găsit două lespezi de piatră aşezate în poziŃie verticală, folosite probabil pentru închiderea gurii cuptorului, atunci când era necesar.
Din datele furnizate de cercetările din teren se poate reconstitui, la modul general, metoda de realizare al unui astfel de cuptor: era săpat în unul dintre pereŃii gropii locuinŃei, fără a se respecta o anumită regulă în stabilirea poziŃiei sale în complex, aflându-se practic în exteriorul spaŃiului propriu-zis al casei; vatra consta dintr-un strat de lut de câŃiva cm; pereŃii erau şi ei lutuiŃi, iar bolta, cu formă probabil semisferică, putea să aibă diferite înălŃimi, Ńinându-se cont, fără îndoială, şi de posibilităŃile oferite de teren. Referitor la performanŃele unui astfel de cuptor săpat în perete, nu deŃin informaŃii, însă faptul că au fost folosite, chiar dacă nu în număr mare, sugerează o oarecare mulŃumire a utilizatorilor acestui tip de instalaŃie pentru foc.
B.4. Cuptorul realizat din lut
Acest tip de cuptor a fost identificat în numai circa 3 cazuri, în aşezările de la Biharia- Gră dina S.A.-Baraj (în locuinŃa nr. 8/1979; sec. VII/VIII-IX; rep.
nr. 23/c2), Sânnicolaul Român- Cefa-La Pă dure (sec. VIII-IX; rep. nr. 126), în judeŃul Bihor, şi Stupuni- FânaŃ ele Archiudului – BistriŃa-Năsăud (sec. VIII-IX; rep. nr. 134/c1). În prima aşezare s-a găsit un singur cuptor, în cea de-a doua 2, iar în ultima nu se ştie câte erau. Despre instalaŃiile pentru foc de la Sânnicolaul Român nu este sigur dacă au fost în interiorul sau exteriorul locuinŃelor.
Se cunosc puŃine date despre tehnica lor de realizare. Despre cuptorul de la Biharia se precizează doar că vatra sa era din pietre de râu, iar pereŃii şi bolta, ultima fiind prăbuşită în momentul descoperirii, au fost făcute din lut415. Cele două instalaŃii pentru foc de la Sânnicolaul Român au fost făcute în totalitate din lut, vatra fiind lutuită şi având câte un orificiu pentru evacuarea fumului; în faŃa ambelor cuptoare era şi câte o groapă alungită şi albiată, puŃin adâncă416, servind probabil la depozitarea cenuşii şi cărbunilor.
Doar două cuptoare construite din lut au apărut şi în aer liber, fiind descoperite în aşezarea de la Săcuieni – Bihor (sec. VIII-IX; rep. nr. 120) şi Sighişoara- Dealul Viilor – Mureş (sec. VII; rep. nr. 131/c1). Singurele date cunoscute despre prima instalaŃie pentru foc sunt diametrul vetrei (40 cm) şi înălŃimea (45 cm)417, iar cea de-a doua nu a fost terminată, deci nici folosită, însă
a avut vatra din lespezi de piatră şi diametrul calotei de 120 x 110 cm418.
Cuptoarele din lut, aici intrând şi cele săpate în bloc de lut cruŃat sau în peretele locuinŃei, au fost utilizate în mod special în două zone culturale ale 415 Dumitraş cu 1994, p. 185.
416 Dumitraş cu-Stanciu, Dumitraş cu, Criş an 1999, p. 104, nr. 130.II.
417 Cosma 2002a, p. 221-222, nr. 174.
418 Harhoiu, Baltag 2006-2007, II, p. 51-52.
108
Europei Centrale, şi anume între Nistrul Superior, Vistula şi Pripet, în spaŃiul culturii Praga, şi la Dunărea de Jos, în arealul culturii Ipoteşti-Cândeşti-Ciurelu419.
Numărul mic de descoperiri ne poate duce cu gândul la faptul că acest tip de cuptor a fost puŃin utilizat în această zonă, perioada lor de folosire fiind în secolele VIII-IX, pentru cele din interiorul caselor, în timp ce instalaŃiile în aer liber au fost datate şi mai timpuriu, în secolele VI-VII.
B.5. Cuptorul să pat în pă mânt (în aer liber)
Pe lângă cuptoarele de lut, cele săpate în bloc de lut cruŃat sau în perete, au fost identificate şi 12 instalaŃii pentru foc săpate în pământ, în exteriorul locuinŃelor. Acestea au fost descoperite în următoarele aşezări: 2 la Archiud –
BistriŃa-Năsăud (sec. VII-VIII - ?; rep. nr. 16), 1 la Lompirt – Sălaj (sec. VIII-IX; rep. nr. 87), 2 la Poian – Covasna (sec. VI-VII; rep. nr. 110/c2a), 1 la Remetea Mare – Timiş (sec. VIII-IX; rep. nr. 115), 4 la Sânnicolaul Român-Bereac – Bihor (sec. VIII/IX-X; rep. nr. 125) şi 1 cuptor la Zalău- La blocuri-Panic (sec. VII-VIII/IX; rep. nr. 157/c2).
Din fericire, în acest caz informaŃiile referitoare la construcŃia instala-
Ńiilor pentru foc sunt mai multe şi clare, unul dintre cuptoare fiind destul de bine conservat în momentul cercetării lui. Este vorba despre instalaŃia pentru foc de la Remetea Mare, despre care se spune că era un cuptor de olar, de tipul celor circulare cu grătar, fiind săpat direct în pământ; era alcătuit din trei componente, groapa de acces, camera de foc şi camera de ardere, ultimele două fiind despăr-
Ńite de un grătar pe care se aşezau vasele ce urmau a fi arse; grătarul dispunea de 7 orificii (unul central, cu plan dreptenghiular şi latura de 10 cm, iar celelalte dispuse circular şi având plan rotund, cu diametrul de 8-10 cm) şi avea grosimea de 20 cm; camera de ardere avea formă circular-ovală (90 x 70 cm), fiind acoperită cu o cupolă din lut ars înaltă de 30 cm420.
Referitor la celelalte descoperiri datele sunt mai trunchiate. Cuptorul nr.
2 de la Archiud a apărut la adâncimea de -100 cm şi avea plan circular-oval, cu diametrul de 100 cm; bolta sa a fost săpată în stratul de lut, înălŃimea sa păstrată
fiind de 40 cm. Despre cuptorul nr. 1 se ştie doar că avea vatra ovală şi că a fost identificat la -50 cm421. InstalaŃia pentru foc de la Lompirt a avut oduă etape de utilizare, fiind refăcută vatra sa. Cuptorul s-a conturat la -20 cm şi a avut plan circular-oval; în prima fază vatra se afla la -35 cm şi era uşor alveolată; în faza a doua, vatra iniŃială a fost acoperită cu bucăŃi de gresie legate cu lut, peste care s-a întins un strat de lut, astfel rezultând noua vatră422.
În ce priveşte cele patru cuptoare de la Sânnicolaul Român, în cazul fiecăruia au fost determinate dimensiunile, împreună cu alte diferite date utile formării unei imagini despre acest tip de instalaŃie pentru foc. Primul cuptor a 419 Šalkovsky 2001, p. 101.
420 Bejan 1985-1986, p. 223-224.
421 Gaiu 2002, p. 379-380, nr. 2.
422 Bă cueŃ -Criş an, Bă cueŃ -Criş an 2008, p. 184-185, nr. 93.
109
fost identificat la -100 cm de la actualul nivel de călcare, vatra aflându-se la -140
cm; camera de foc pare să fi avut dimensiunile de 220 x 180 cm, cu gura îndreptată spre nord. Al doilea cuptor era distrus, însă s-au putut observa în lutul steril urme ale pereŃilor camerei de foc, vatra sa măsurând 210 x 180 cm şi aflându-se la -155cm. Din cuptorul nr. 3 s-a păstrat doar camera de foc cu pereŃii prăbuşiŃi; vatra măsura 260 x 230 cm şi se afla la -160 cm. În cele din urmă, din cuptorul al patrulea a rămas numai camera de foc scobită în lutul steril şi vatra ei (220 x 205 cm), ce a apărut la -150 cm; spre sud-est era o groapă în care era trasă cenuşa şi jarul din cuptor peste o rampă423.
În cazul cuptoarelor la care nu a fost menŃionată existenŃa gropii de alimentare, trebuie totuşi să o avem în vedere, cu presupunerea că nu a fost surprinsă în timpul cercetărilor arheologice.
InstalaŃii pentru foc de acest tip au fost descoperite şi în alte zone ale României, unele dintre ele fiind destul de bine păstrate. Un exemplu este cuptorul pentru pâine identificat în marginea de sud-vest a aşezării de la Bucov I. Acesta a avut vatra ovală (160 x 125 cm), dată cu lut, la fel ca şi bolta, ce avea înălŃimea păstrată de 60 cm; gura cuptorului era făcută sub forma unui canal lung de 25 cm, cu lăŃimea de 40 cm şi înăŃimea de 30 cm; groapa din care se avea acces la cuptor era de forma unui patrulater neregulat, trapez chiar (300 x 240 x 300 x 140 cm), cu latura mai scurtă spre cuptor şi adâncimea de -70 cm424. Numeroase astfel de cuptoare au apărut şi la Dridu, unele având vatra amenajată peste un pat din pietre, fiind lutuită, pe când bolta niciunui cuptor nu a fost dată cu lut425, fapt care sugerează o inclinaŃie a populaŃiei spre utilizarea cuptoarelor în