g. Se sugerează o atribuire în favoarea slavilor ( Székely 1988, p. 177-178) sau a româno-slavilor ( Székely 1970, p. 312, nr. 22), mai plauzibilă fiind prima variantă.
141. ŞIRIOARA, com. Şieu-Odorhei, jud. BistriŃa-Năsăud.
a. Rât sau Râtul Ş iriorii.
b. Punctul se află pe prima terasă a râului Şieu, în hotarul satului spre nord-vest, în dreapta drumului judeŃean LechinŃa-Beclean, la 200 m..
c. Aşezarea era destul de întinsă, însă mare parte a fost distrusă de lucrări de nivelare şi desfundare a terenului. Astfel, au putut fi cercetate 3 locuinŃe, alte 20-25 de complexe distruse putând fi observate pe baza pietrelor de la cuptoare şi a arsurii.
LocuinŃa nr. 1 (L1): avea formă dreptunghiulară - ? (340 x 280 cm), cu colŃurile rotunjite; podeaua era la A = -40 cm de la suprafaŃa stratului de cultură; în colŃul nord-estic se afla un cuptor din pietre de râu, distrus; în umplutură era un strat gros de arsură.
LocuinŃa nr. 2 (L2): era cu plan oval (370 x 450 cm), cu A = -60 cm; avea un cuptor cu bolta din pietre de râu, de formă patrulateră, cu latura de 100 cm.
LocuinŃa nr. 3 (L3): rectangulară (420 x 350 cm), cu colŃurile rotunjite, L3
avea A = -50 cm; pe latura de nord-est era un cuptor circular (D = 150 cm), din bolovani de râu; pe latura opusă, de sud-vest, dar înafara gropii locuinŃei, erau 2 gropi de par; pe podea s-a găsit un strat gros de arsură şi bârne carbonizate, ce confirmă existenŃa structurii de lemn, acoperişul fiind probabil din paie sau stuf. Urmele indică o distrugere prin foc.
Aşezarea pare să fi fost de scurtă durată, fiind distrusă prin incendiu.
L3 se afla la circa 200 m de nucleul aşezării ( Gaiu 1984, p. 62), adică suprafaŃa aşezării avea raza de vreo 200 m, ceea ce arată că este vorba de o aşezare destul de întinsă.
d. Sec. VIII.
e. Săpături de salvare.
f. Gaiu 1984, p. 59, 62-63; Gaiu 2000, p. 385, nr. 24; Gaiu 2003, p. 113, nr. 50.
142. ŞOPTERIU, com. Urmeniş, jud. BistriŃa-Năsăud.
a. La RomonŃ i.
b. Punctul se află la poalele Dealului Uilacului, deal situat la nord de satul actual.
269
c. Au fost descoperite complexe şi material arheologic:
LocuinŃa nr. 1 (L1): era de tipul adâncit, cu plan rectangular (500 x 350 cm) şi colŃurile rotunjite, orientată cu axa lungă pe direcŃia SE – NV şi cu A = -180 cm; în partea de nord a locuinŃei se afla o vatră dreptunghiulară din lespezi de gresie aşezate pe muchie; nu au apărut urme de la pari sau alte amenajări.
LocuinŃa nr. 2 (L2): avea formă rectangulară (450 x 400 cm), cu colŃurile rotunjite şi A = -120 cm; era orientată SV – NE; în colŃul de nord avea o vatră înconjurată
de pietre; podeaua a fost amenajată prin presărarea unui strat subŃire de nisip galben.
LocuinŃa nr. 3 (L3): era cu plan rectangular (450 x 350 cm), cu A = -70 cm faŃă de nivelul actual de călcare; era orientată SV – NE; cuptorul se afla în colŃul de est.
LocuinŃa nr. 4 (L4): era rectangulară-rotunjită (550 x 350 cm), cu A = -135
cm, fiind orientată SE – NV; cuptorul din pietre se afla în colŃul nord-estic; podeaua a fost amenajată, ca şi în cazul lui L2, cu un strat subŃire de nisip galben.
În cazul nici uneia dintre locuinŃe nu s-au găsit urme de pari sau alte amenajări.
d. Sec. VII-VIII.
e. Săpături sistematice privind o necropolă carpică: C. Gaiu, G. Marinescu.
f. Gaiu 1979, p. 265-271; Gaiu 2000, p. 385, nr. 22.
143. ŞURA MICĂ, comună, jud. Sibiu.
a. Râş loave.
b. Aşezarea medievală timpurie pare să fi ocupat zona mărginită de pâraiele Râşloavelor, împreună cu teritoriul de la sud-est şi sud-vest de confluenŃa lor.
c. În acest punct s-a constatat o succesiune de aşezări din perioade istorice diferite. Au fost descoperite mai multe locuinŃe ce aparŃineau perioadelor dacică, romană, medievală timpurie şi medievală.
Se precizează că 8 locuinŃe erau medievale timpurii şi medievale.
LocuinŃ ele medievale timpurii erau de tipul adâncit în pământ (A = -100 cm) şi aveau formă rectangulară (aprox. 400 x 450/500 cm). LocuinŃele dispuneau de un schelet de stâlpi mari care susŃineau pereŃii din împletitură de nuiele lipite cu lut. În două cazuri au apărut urme de la stâlpi şi în spaŃiul locuinŃei, stâlpi ce susŃineau acoperişul în două
ape. Toate locuinŃele aveau într-un colŃ sau pe una din laturile scurte un cuptor din pietre (întâlnit mai des) sau lut (în două cazuri). În partea laturii neocupată de cuptor, de obicei se găsea un fel de treaptă cruŃată în lut. La construcŃia bolŃii unora dintre cuptoare s-au folosit şi fragmente de tegulae mammatae şi/sau Ńigle romane.
Nu au fost identificate construcŃii anexe locuinŃelor.
S-au constatat suprapuneri şi refaceri de locuinŃe.
d. Sec. VII/VIII-IX (sau doar sec. VIII).
e. Săpături sistematice (1978), însă privind altă perioadă istorică.
f. Glodariu et Alii 1979, p. 149-154; Glodariu et Alii 1983, p. 245.
144. TIMIŞOARA, municipiu, jud. Timiş.
a. Fratelia.
b. –
c. A fost identificată o aşezare cu locuinŃe semiadâncite în pământ; locuinŃele aveau plan rectangular (6-8 m²), cu vetre deschise de formă ovală (40 x 60 cm) şi podea din lut bătătorit. Doar o mică parte a aşezării a fost dezvelită.
270
d. Sec. VIII – IX.
e. Săpături în aşezarea şi necropola din epoca bronzului (1977).
f. Bejan 1981, p. 3; Mă rghitan 1985, p. 136-138; Bejan 1985-1986, p. 233, nr.
11/b; Bejan 1995a, p. 78-79.
145. TISA, com. Bocicoiu Mare, jud. Maramureş.
a. Lazu.
b. Locul se află pe terasa înaltă a râului Tisa.
c. LocuinŃă (1972): era de suprafaŃă; nu i s-a putut determina forma; probabil a avut o vatră mărginită de pietre de râu.
d. Sec. VII.
e. Sondaj arheologic (K. Kacsó – 1972).
f. Stanciu 1992, p. 180-181, nr. 30; Stanciu 1998, p. 492, nr. 61.
146. TURIA, comună, jud. Covasna.
a. Cartierul Keratna.
b. Pe malul drept al pârâului Turia, în curtea lui V. Mózes.
c. În acest punct a fost descoperită o locuinŃă ce dispunea de un cuptor construit din pietre. Nu se oferă alte detalii.
d. Sec. VII-VIII.
e. Descoperire întâmplătoare.
f. Székely 1992, p. 300; Rep. Covasna 1998, p. 145, nr. XXXIII.C.8.(591).
147. łAGA, comună, jud. Cluj.
a. Hrube sau Sub Hrube.
b. Punctul se află la circa 3 km spre SV de centrul comunei, pe Valea Tistaşului, pe un teren în pantă uşoară, pe partea stângă a unui pârâu, dominat din trei părŃi de coline înalte. Locul este relativ retras faŃă de principalele căi de comunicaŃie ale vremii.
c. Aici au fost identificate două aşezări, una databilă în secolele IV-VI şi o alta medievală timpurie, ce o suprapunea pe prima. Legat de a doua aşezare au fost descoperite şi cercetate 17 locuinŃe.
LocuinŃa nr. 3 (L3): nu i s-au stabilit forma şi dimensiunile; podeaua a apărut la A = -95 cm; în partea de vest a locuinŃei era o vatră dreptunghiulară de lut (65 x 50
cm), puternic arsă la roşu şi cu marginile supraînălŃate, construită la nivelul podelei.
LocuinŃa nr. 4 (L4): fundul ei a apărut la -100 cm de la nivelul actual de călcare şi la -70 cm de la nivelul antic. LocuinŃa dispunea, într-un colŃ, de un cuptor făcut din lespezi de gresie legate cu lut, având gura spre sud. Se pare că a fost construit astfel: o lespede mare de gresie (60 x 40 cm), găsită întreagă şi nemişcată, constituia vatra, cele două laturi lungi fiind făcute din lespezi de gresie aşezate paralel şi pe dungă, având în exterior un balast de lut şi pietre mărunte; în partea sa posterioară, cuptorul era închis cu o altă lespede de gresie, sprijinită la spate de balast din pietre şi pământ; apoi cuptorul era acoperit cu una sau două lespezi aşezate orizontal; camera de foc avea astfel o formă
271
de paralelogram (60 x 40 x 40 cm); la gură se putea pune o altă lespede de gresie, după
caz.
LocuinŃa nr. 5 (L5): fundul ei era la -80 cm; s-au găsit şi lespezi de la un cuptor distrus, care pare să fi fost ca cel din L4.
LocuinŃa nr. 6 (L6): se adâncea până la -85-90 cm; locuinŃa a avut un cuptor din pietre, distrus, din care s-a păstrat vatra de pământ, arsă puternic la roşu şi având formă rectangulară (50 x 37 cm), fiind orientată cu laturile lungi N – S.
LocuinŃa nr. 7 (L7) (Pl. 26): avea formă aproape pătrată (310 x 300 cm) şi A =
-80-85 cm de la nivelul antic de călcare şi -120 cm de la nivelul actual; podeaua era din pământ bătătorit. LocuinŃa dispunea de un cuptor din pietre, parŃial răvăşit, asemănător cu cel din L4; camera de foc avea formă paralelipipedică (75 x 55 x 45 cm); vatra era de pământ ars la roşu, nederanjată, pe care erau cărbuni şi cenuşă, ea fiind la nivelul podelei; cuptorul era orientat S – E. În colŃul nord-estic al locuinŃei s-a găsit o groapă de stâlp (D = 20 cm).
LocuinŃa nr. 8a (L8a): a fost identificată pe baza pietrelor de gresie de la un cuptor distrus, aflat în colŃul sud-estic.
LocuinŃa nr. 10a (L10a): a fost complet suprapusă de L10 şi L12; s-au descoperit doar două colŃuri de pe latura ei de nord şi porŃiuni din podină.
LocuinŃa nr. 11 (L11): avea formă rectangulară, podeaua fiind din pământ bătătorit, fără lutuială. Cuptorul din pietre de gresie se afla în colŃul nord-estic, având camera de foc de 70 x 45 cm, iar Î = 40 cm (reconstituită); vatra consta dintr-o crustă de pământ puternic arsă la roşu, pe care era un strat gros de cărbune şi cenuşă; cuptorul pare să fi fost orientat cu gura spre sud. Pe margini s-au găsit două gropi de stâlp (D = 10-15
cm şi A = -15 cm de la nivelul podelei). Intrarea este posibil să se fi aflat în colŃul sud-estic, unde distanŃa dintre cele două gropi de stâlp este numai 110 cm.
LocuinŃa nr. 12 (L12): era cu plan rombic (cred că mai degrabă ar fi vorba de un plan pătrat) (310 x 300 cm şi A = -115 cm), colŃul ei de est suprapunând L10; s-au descoperit pietrele de gresie de la un cuptor distrus.
LocuinŃa nr. 13 (L13) (Pl. 25/B): avea plan rombic (pătrat - ?) (350 x 350 cm, A = -70 cm), cu podeaua din pământ bătătorit; au fost găsite pietrele de gresie de la un cuptor distrus complet; în cele patru colŃuri, locuinŃa avea câte o groapă de stâlp (D = 10-12 cm).
LocuinŃa nr. 14 (L14) (Pl. 25/B): era cu formă rombică (pătrată - ?) (350 x 350 cm, A = -85 cm) şi podeaua din pământ bătătorit; în colŃul de nord avea un cuptor din pietre de gresie.
Locuinşa nr. 18 (L18): forma era aproape pătrată (320 x 300 cm –
reconstituită, A = -45 cm); în colŃul de vest a avut un cuptor, acum răvăşit, cu gura spre est şi vatra, găsită in situ, dintr-o crustă de lut arsă la roşu. L18 suprapunea L16.
LocuinŃa nr. 19 (L19): tot cu plan aproape pătrat (270 x 250 cm), L19 avea fundul la -32 cm (locuinŃă de suprafaŃă - ?); a fost deranjată; cuptorul din pietre, distrus, s-a aflat în colŃul nordic, având vatra reprezentată de o crustă de lut puternic arsă.
LocuinŃa nr. 20 (L20) (Pl. 26): avea formă rombică (pătrată - ?) (310 x 300
cm, A = -75 cm). Un cuptor din pietre de gresie, în mare parte găsit in situ, orientat spre sud, a avut vatra de pământ ars de 60 x 40 cm; pe latura lungă de vest era o lespede de gresie de 60 x 40 x 10 cm, pusă pe dungă, sprijinindu-se în exterior pe o grămadă de pământ şi pietre; spatele cuptorului era o lespede de 40 x 35 x 60 cm, aşezată ca şi 272
cealaltă; lespezile aveau la bază un postament de pietre legate cu lut, pentru a completa înălŃimea necesară. Deasupra, în jumătatea posterioară, s-a pus transversal o altă lespede, ce a fost găsită prăbuşită în interior.
LocuinŃa nr. 22 (L22) (Pl. 25/A): avea tot plan rombic (pătrat - ?) (350 x 350
cm, A = -130 cm); s-a conturat la -50 cm de la nivelul actual de călcare; podeaua pare să
fi fost făŃuită; în colŃul nord-vestic a fost un cuptor din pietre, distrus complet; în colŃul nord-estic şi la mijlocul laturii de vest era câte o groapă de stâlp.
LocuinŃa nr. 25 (L25): a fost identificată pe baza pietrelor de la un cuptor, pământul afânat coborând până la -100 cm.
LocuinŃa nr. 26 (L26): a fost identificată datorită prezenŃei unei vetre de lut ars şi a pietrelor de la cuptor; s-a stabilit doar A = -100 cm.
d. Sec. VII-VIII.
e. Săpături sistematice (1965-1967 – D. Protase).
f. Popescu 1966, p. 720, nr. 84; Popescu 1967, p. 532, nr. 77; Popescu 1968, p.
689, nr. 89; Protase 1987-1988; Protase 2003.
g. Atribuirea etnică este discutabilă: slavi sau protoromâni ( Protase 2003, p.
74); poate o coabitare a acestora.
148. TURULUNG-VII, com. Turulung, jud. Satu Mare.
a. Sub Dealul pustiu / Hegyalja.
b. Dealul pustiu se află la poalele MunŃilor Oaşului, iar punctul pe o terasă
înaltă a Turului (diferenŃă de nivel de 7-8 m faŃă de zona înconjurătoare), care domină
vecinătatea spre E şi S-E; în trecut, râul Tur curgea prin apropierea acestei terase.
c. LocuinŃa nr. 1: se afla spre marginea sudică a terasei; a avut plan oval-alungit (350 x 160 cm); axa lungă este uşor deviată de la direcŃia N – S; a fost adâncită în solul antic cu -30 cm, fundul ei fiind la -50 cm faŃă de actualul nivel de călcare (era probabil o locuinŃă de suprafaŃă).
LocuinŃa nr. 2: era spre N faŃă de L1; a avut formă ovală (480 x 330 m), cu axa lungă orientată aproximativ N – S; se adâncea la -25-30 cm faŃă de vechiul nivel de călcare (complex de suprafaŃă - ?).
LocuinŃa nr. 3: a avut plan oval-alungit; se adâncea cu -50 cm faŃă de nivelul de călcare antic.
d. A doua jumătate a sec. VII – prima jumătate a sec. VIII.
e. Săpături de salvare (T. Bader – 1975).
f. Stoia 1976, p. 283, nr. 128; Dumitraş cu 1978a, p. 66, nr. 22; Lazin, Hep 1990, p. 83, nr. 29; Stanciu 1998, p. 492-494, nr. 62.
149. UIOARA DE JOS, comună, jud. Alba.
a. Grui.
b. Locul se află lângă izvorul de la Grui, la circa 500 m de punctul Pârloage.
c. În punctul respectiv a fost identificată o aşezare cu mai multe nivele de locuire, printre care şi unul medieval timpuriu. Referitor la acest nivel au fost descoperite o platformă din pietre de râu şi profilul unei locuinŃe adâncite în pământ.
d. Sec. VII-VIII.
e. Sondaje şi săpături arheologice (1983-1986 – Ioana Hica şi H. Ciugudean).
273
f. Hica, Ciugudean 1996, p. 119-120, nr. 275.
h. În punctul Pârloage, aflat la 500 m. distanŃă de Grui, a fost dezvelit un cimitir de incineraŃie (în urne sau gropi simple) datat în secolele VII-VIII, adică
contemporan (sau parŃial contempora) cu aşezarea.
150. VALEA LUI MIHAI, comună, jud. Bihor.
a. Terenul lui Krizsán/Criş an.
b. Terasa Erului.
c. Se menŃionează că în acest punct au fost descoperite 2 locuinŃe cu cuptoare şi ceramică, fără a fi însă încadrate cronologic, fiind însă identificate cu ocazia executării săpăturilor arheologice la o necropolă din secolele V-VI. Tot aici sunt menŃionate şi fragmente ceramice datate după anul 805 (?). Nu este exclus ca între locuinŃele amintite şi acestă ceramică să existe o legătură.
d. Sec. IX (?).
e. Descoperire întâmplătoare.
f. Andrássy 1944, p. 92; Comş a 1972, p. 212; Rep. Bihor 1974, p. 84; Stanciu 1998, p. 497, nr. 64.B.II; Cosma 2002a, p. 236, nr. 212; Cosma 2002b, p. 347-348, nr.
92/170.
151. VALEA RECE, jud. Mureş.
a. Grajdurile G.A.S.
b. –
c. Au fost dezvelite 2 locuinŃe de suprafaŃă, cu vetre de formă dreptunghiulară, realizate din lespezi de gresie.
d. Sec. VIII-IX.
e. Săpături sistematice (?).
f. Zrinyi 1976, p. 127, nr. 4; Lază r 1994, p. 65-66; Rep. Mureş 1995, p. 64, nr.
VIII.13.G.
152. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad.
a. Balastiera Cicir.
b. Pe teritoriul balastierei.
c. În timpul lucrărilor a fost distrusă şi o locuinŃă adâncită în pământ, ce a avut o vatră probabil mărginită de pietre.
d. Sec. IX – X.
e. Descoperire întâmplătoare.
f. Pă dureanu 1979, p. 153, nr. 3.
153. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad.
a. Die Schanzen / Ş anŃ uri sau La Cetate.
b. Locul (platou de formă uşor trapezoidală, situat între două foste braŃe ale Mureşului) se află la marginea de S-V a comunei, malul drept al Mureşului şi şoseaua Arad – Deva.
274
c. LocuinŃa nr. 1: a fost construită în partea de V a platoului şi a avut probabil un plan rectangular (380 x 300 cm), cu colŃurile uşor rotunjite; complexul a apărut la A =
-150 cm faŃă de actualul nivel de călcare, podeaua coborând până la -190 cm, astfel fiind vorba despre o locuinŃă semiadâncită în pământ; spre mijlocul laturilor de E şi de V, la mică distanŃă de pereŃii gropii locuinŃei, au apărut urmele a două gropi de stâlp, ce se adânceau până la -215 cm; la 60 cm de latura de S a mai fost surprinsă o groapă de stâlp, ce mergea până la -210 cm. În colŃul NV al locuinŃei s-a aflat un cuptor, construit din pietre la bază, şi având calota din lut.
S-au constatat două faze de locuire: peste podeaua primei faze s-a întins un strat de pământ cenuşiu amestecat cu bucăŃi de cărbune şi fragmente ceramice; apoi, a mai fost depus un strat de pământ cenuşiu-închis, bine bătătorit, care a format podeaua celei de-a doua faze de locuire. În partea sa de S locuinŃa a fost tăiată de o groapă, care pornea de sub pământul galben ce forma valul de apărare al fortificaŃiei de la Vladimirescu, val ce acoperea în întregime locuinŃa.
LocuinŃele nr. 2 şi 3: se aflau în partea de V a platoului; au avut planuri pătrate, cu colŃurile rotunjite; au apărut la -130-140 cm faŃă de actualul nivel de călcare, adâncindu-se cu -50/-60 cm de la nivelul de călcare al aşezării; în exteriorul gropilor locuinŃelor au apărut gropi de stâlpi, cu D = 20 cm şi A = 25-30 cm faŃă de podea; în colŃurile de NV ale complexelor au fost descoperite rămăşiŃele unor cuptoare construite din pietre lipite cu lut. Într-una dintre locuinŃe era o platformă din lut bătătorit, mai înaltă
decât podeaua cu 20-30 cm; tot aici, în zona cuptorului, s-a găsit o groapă ovoidală, folosită pentru cenuşă, ce se adâncea cu -15 cm faŃă de podea.
LocuinŃele nr. 4 şi 5: erau în partea de SV a platoului.
Vatră de foc simplă: a fost făcută lângă L5, la nivelul de la care a fost săpată
groapa locuinŃei; probabil a aparŃinut de L5, deoarece în jurul ei s-a găsit ceramică
identică cu cea din locuinŃă.
d. Sec. VIII/IX-X.
e. Săpături sistematice.
f. Barbu, Zdroba 1978, p. 103-107; Barbu, Zdroba 1979a; Barbu, Zdroba 1979b, p. 183-186; Barbu 1980, p. 154-155; Mă rghitan 1985, p. 140-142 ; Bejan 1985-1986, p. 233, nr. 12; Mare 1997, p. 118-119; Rep. Arad 1999, p. 135, nr. 9; Cosma 2002a, p. 237-238, nr. 219; Cosma 2002b, p. 348, nr. 96/176; Criş an 2006, p. 218-219.
154. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad.
a. Canton C.F.R. GlagovăŃ sau Pă durea Vră biilor.
b. Punctul se află pe o terasă, situată la N de localitate.
c. În timpul unor lucrări de amenajare a terenului şi a efectuării unor construcŃii, au fost observate urmele mai multor locuinŃe adâncite în pământ.
d. Sec. IX-X.
e. Descoperire întâmplătoare; sondaj arheologic.
f. Pă dureanu 1979, p. 153, nr. 2, 3; Barbu 1980, p. 155, pl. 4/3; Pă dureanu 1985, p. 41, nr. E; Rep. Arad 1999, p. 134-135, nr. 5 şi 8; Cosma 2002a, p. 239, nr. 221; Cosma 2002b, p. 348, nr. 96/178; Criş an 2006, p. 219-220.
275
155. VLADIMIRESCU, comună, jud. Arad.
a.