RITUALUL CAFELEI
Sînt barurile mari acvarii
care respiră prin cafea –
ca-n fascinație sîntem atrași:
cei care nu-i știu gustul, îl învață
cei ce-au băut, vor bea, vor bea, . . .
Eu am văzut trecînd pe-acolo,
fugind la condică, în zori,
cum inundau rîuri zățoase
intrînd în magazine și birouri
urcate-n clocot pe reșouri
și-mprăștiate excitant în nori.
Pe moi covoare și-n condiții grele
cafele tari, sălcii cafele,
sînt decantate
zaharate
în guri de ceașcă răsturnate.
De-ar dispărea pereții ai vedea
cum se îndreaptă omul către cifre
prin ritualul de cafea.
Apoi, spre prînz, dispar din nou
și urmăriți mereu de ceas
beau, concentrați, ce-a mai rămas.
De sus, pînă la cel din urmă ins
în iarna asta cu cafea a nins
și de acuma va ploua
numai caimacuri și cafea.