DEALURI
Satul doarme-n vale – atîrnat
de cer o fragilă turlă
și cimitiru-i parte drum
iar sus, la stînă, cîinii urlă.
O rînduială fără greș
învîrte lucrurile pe aici;
copiii stînd cu cei bătrîni
învață regula de mici.
Pînă la ușă, pînă în grădină,
părinții cred că toți purtăm
în frunte scris ce ne e dat.
Îmi amintesc cu caii, noaptea,
cum focuri ne fereau de rele
și universu-ntreg se învîrtea
în jurul dealurilor mele.
Dar ajungînd, curînd, în vîrf,
O altă lume văd că este
– drumuri sub talpă mi-au crescut
pînă să prindă cineva de veste.