ISTORIA
Bisericile ardelene
n-au fost oricînd lăcaș de slavă
ci cub ascuns de adunare
pentru acei ce învățau în cor
imnul redeșteptării lor . . .
Prin tîrgurile înecate
în grai străin
și sunet de cazarmă
un turn sfida privind spre răsărit
și-o sfîntă Carte era armă;
nu mai știai de sărbători
bat clopote ori inimi bat.
Femei treceau, ca steaguri vechi,
tainic oștean era orice bărbat.
În codrii nosâștii rădăcini
se-ndeasă sufocate sub pămînt
prin crăpături de timp suid
spre ochii lumii, spre ureche,
grai nou din Cartea de-nceput
și viață nouă peste cea străveche.