GENERAȚIE
Neamul nostru din vecie
a căutat ceva, se spune,
cu mintea scormonind știința,
cu mîinile săpînd la pîine.
Iar cei care trăim acuma
mai buni nu sîntem nici mai răi
– rîdem și plîngem și greșim
dar sîntem, țară fiii tăi.
Curînd maturitatea vine
și responsabili sîntem foarte
– drumuri tot înainte merg,
doar cîte unul duce-n moarte.
Astăzi ajungem să trăim
ziua-ncercărilor, se pare,
cînd valul nostru proletar
se profilează într-o mare.
Și întrebarea este dacă
ziduri să punem ori o punte?
S-aducem muntele încoace
ori să ne ducem noi la munte . . .
Prin ceață vîslele întindem
prietenii cine, unde sînt?
Cît în lumini șî ne încredem
cît vîslași și cît în vînt?!