EVADARE
Plecăm la drum seară de seară
– pămînt, iubire, iarbă, lună
împachetăm sentimentali
și iată că vaporul sună,
dar cum vîslim noi înainte,
ceilalți vîslesc în contra, iar.
Ne învîrtim în cercuri strîmte
cînd de zăpadă, cînd de jar.
Dezlănțuită-n noaptea asta
te-mping în larg ca pe un val,
ne împăcăm și numai teama
cu silă trage către mal.
Peste un timp fugim din nou,
destul de iute și departe,
dar fiecare-n altă barcă:
ce ne unește ne desparte.
Noaptea ce vine este ceață,
ori nu e nici un nod de vînt
și-n portul nostru faru-i treaz,
dar apele-n scădere sînt.