STOP JOC
Jocul luase sfârşit, aventura, experimentul…. nu am bine definit nici acum ce a fost şi de ce mi-am căutat liniştea din fugă. Dar provocarea dispăruse. Îmi lipsea Timişoara. Vroiam să am parte de soarele verii acasă, îmbrăcat în blugii mei găuriţi pe ici-colo, să încerc să pun pe picioare o mică afacere şi să nu mai am şefi, să las în urma viaţa de emigrant, să îmi fac o prietenă cu care să am o relaţie frumoasă, să intru în rândul lumii. Pe scurt, vroiam să fu viu din nou.
Multe întâmplări au rămas nespuse şi se vor stinge în Madrid, odată cu amintirea. Da, am fumat haşiş, da, am avut în minte atrocităţi de nedescris, da aş fi putut să fiu mort, da, ajunsesem să nu îmi mai pese. Am învăţat ceva. Dar e secretul meu. Şi nu îl împart cu tine. Caută, sacrifica, suferă, zâmbeşte amar, plângi, razi, cazi, ridică-te, sapa cu mâinile însângerate pentru propriul tău secret.
Lasasem totul în ordine în acea ultimă zi. Pe cât posibil am încercat să îndrept răutăţile făcute. Ştiam că las în urma oameni care vor simţi în suflet mult timp lipsa unui anume "rumano" şi prieten al lor. Un inmigrante.
Ziua în care am plecat din San Martin de la Vega a fost una dintre cele mai grele zile ale vieţii mele. Eram infectat, Spania era de mult parte din mine. Înainte să urc în autocar, m-am plimbat cu ochii goi prin tot acel sătuc. Am strâns nisipul de jos în pumni. Am făcut sute de poze cu telefonul mobil. Mi-au trecut prin faţa ochilor toate amintirile care mă legau de acel loc. Aş fi luat cu mine totul … parcul, băncile, toboganul, cei patru pereţi ai mei. Şi era loc…era loc pentru toate în mintea mea. Am zâmbit amar atunci. Am aflat în acel moment că mă anulasem. Nu aveam casă. Nu eram al Spaniei şi nici al României. Nu eram al nimănui, vroiam doar să fiu singur…să dispară totul din jurul meu …să mă trezesc un punct pe o coală albă şi nemărginită şi să pot să urlu. Microbul care mă infectase era cel al singurătăţii. Şi ştii ce…răbdătorul meu cititor ? Există două feluri de oameni pe acest pământ. FANTOMELE şi NEBUNII ! Nebunii ştiu că la început liniştea doare, pulsează, apoi devine zgomot.