- În plan economic în 1983 România avea o datorie externă de 11 miliarde $
Industria României este afectată de criza energetică, începe să producă din ce în ce mai mult
și de calitate proastă
- În plan politic, epoca de aur a lui Ceaușescu a însemnat o încălcare a drepturilor omului,
distrugerea totală a societății civile
- În plan edilitar, construcții megalomanice cu prețul demolării unor monumente istorice și
ale satului românesc.
- În plan social, criza energetică și alimentară îl obligă pe Ceaușescu să treacă la
raționalizarea alimentelor de bază prin reintroducerea cartelelor, aspect care a condus la
scăderea nivelului de trai al populației
- În plan cultural, întreaga cultură și educație a fost pusă sub o cenzură strictă și sub un
singur scop, cel al atașamentului față de opera lui Ceaușescu
- În plan internațional, diplomația română a continuat să promoveze o politică externă
proprie, independența de Moscova, iar un al doilea obiectiv urmărit a fost implicarea țării în
acțiuni internaționale de ”consolidare a păcii și securității în lume”, în acest sens :
-
Între anii 1978-1979 România și-a adus o contribuție importantă la semnarea
acordurilor de pace între Israel și Egipt
-
În 1975 România a jucat un rol important în stabilirea relațiilor diplomatice dintre
China și SUA, tensionate în urma războiului din Vietnam
-
Între anii 1987-1989 România respinge proiectele lui Gorbaciov de reformă a
sistemului comunist, lucru afișat în mod direct de Ceaușescu în timpul vizitei lui
Gorbaciov de la București din 1987 și la ultima întâlnire a statelor comuniste de la
Moscova din 4 decembrie 1989
Page | 182
Între modelul stalinist și cel național-stalinist au existat și elemente de continuitate :
- Ambele modele au avut la bază ideologia marxist-iluministă, respectiv teoria “luptei de clasă”
și a luptei împotriva “dușmanilor poporului”
- În ambele etape MAN a reprezentat instituția care a deținut puterea supremă în stat, cu
atribuții atât executive cât și legislative, iar PC a fost considerat cu rol de conducător în
societate – așadar ambele modele au distrus principiul separației puterilor în stat și
pluralismul politic
- Un alt element de continuitate îl reprezintă politica economică - în ambele modele, la baza
economiei centralizate și dirijate a stat proprietatea de stat considerată “proprietatea
întregului popor”, iar dezvoltarea industrială a țării s-a facut în ambele regimuri pe baza
planurilor cincinale
Deosebiri între modelul stalinist și cel național-comunist
- Modelul stalinist a însemnat aservirea totală față de Moscova, în timp ce național-
comunismul a însemnat distanțarea de politica impusă statelor comuniste, intern și extern
- In timp ce modelul stalinist a promovat proletcultismul care însemna renunțarea la valorile
naționale, la trecutul românilor și impunerea realizărilor sovietice în timp ce național-
comunismul a pus accent pe trecutul istoric al poporului român pentru redescoperirea
istoriei ca mijloc de promovare a naționalismului
ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI ÎNTRE ROMÂNIA ȘI CELELALTE STATE COMUNISTE
Asemănări :
- Dirijismul economiei, distrugerea economiei de piață
- Limitarea drepturilor și libertăților cetățenesti prin cenzură
- Controlul societății prin intermediul politiei politice
Deosebiri :
- România a fost singura țară din care, în 1958, s-au retras trupele sovietice ale Armatei Roșii
- Sectorul de stat a fost dominant, proprietatea privată distrusă, în România spre deosebire de
Iugoslavia, Ungaria, unde s-a păstrat și un sector privat
- Prăbușirea comunismului s-a făcut pe cale violentă numai în România, în celelalte state s-a
produs prin negocieri sau manifestații pașnice de stradă
Page | 183
In concluzie, perioada comunistă din România poate fi împărțită în 3 mari perioade :
Prima perioadă (1948-1964), în care România a urmat linia impusă de Moscova.
Interesele țării noastre trebuiau să le urmeze pe cele ale sferei sovietice. Astfel, în
1949 România adera la “C.A.E.R”, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc pe fondul
refuzului planului Marshal inițiat de S.U.A. Următorul lider după moartea lui Stalin a
fost Nikita Hrusciov 1953, acesta a încercat să îndrume blocul comunist într-o
direcție nouă. In 1955 România aderă la varianta comunistă a blocului NATO,
“Pactul de la Varșovia”.După înlocuirea lui Stalin, comunismul român se distanțează
de dependența de Moscova. In 1958 trupele armate sovietice se retrag din teritoriile
României. Liderul țării la momentul respectiv, Gheorghe Gheorghiu Dej începe să
ducă o politică de distanțare fata de URSS și de afirmare a unui drum propriu.
O alta dovadă a noului drum spre o politică independentă, o reprezintă respingerea
planului Valev (România - principalul furnizor de grâu al URSS-ului).
A doua perioadă (1965-1974) începe odată cu moartea lui Gheorghe Gheorghiu
Dej și preluarea puterii în cele din urmă de către Nicolae Ceaușescu, mâna dreapta a
fostului lider. Această perioadă se caracterizează printr-o anumită lejeritate în viața
socială, o agresivitate mai mică din partea organelor polițienești, o dezvoltare a
relațiilor externe (în special cu țările din vest) și o creștere economică.
Ceaușescu reușește să se îndeparteze de URSS și să se apropie de Occident. Țara
noastră va primi vizitele mai multor șefi de stat din vest, precum Charles de Gaulle
(Franța), Richard Nixon și Gerald Ford (SUA). Și Ceaușescu va vizita mai multe țări și
își va îmbunătăți relațiile cu unii lideri, de exemplu cu Iosip Broz Tito (Iugoslavia),
aflați în conflict cu puterea de la Moscova.
Un moment crucial al acestei perioade îl reprezintă discursul lui Ceaușescu, în care
condamnă forțele Pactului de la Varșovia pentru invazia rusească din Cehoslovacia
(care punea capăt mișcării “ Primăvara de la Praga”).
Aceasta poziție pune România într-o perspectivă nouă față de puterile din vest,
acestea văzând în țara noastră și în Ceaușescu o poartă spre relațiile est-vest.
Alte dovezi ale relațiilor externe bune se regăsesc și în diferitele organizații
internaționale la care România aderă în aceasta perioadă : 1971 – Acordul General
pentru Tarife și Comert, 1972 - Fondul Monetar International și Banca Mondială și
1973 – Acordul de cooperare cu Comunitatea Economică Europeană.
Page | 184
A III-a și ultima perioadă a comunismului o reprezintă perioada 1974-1989,
marcată de o schimbare radicală în ideologia lui Ceaușescu. Dacă în perioada
anterioară România își urma cursul unui stat ce dorea să întemeieze un model de
comunism național, în această perioadă întreaga țară se mobilizează doar pentru a
îndeplini idealurile pur personale ale dictatorului.
Ceaușescu s-a implicat direct în toate proiectele statului din toata aceasta perioadă.
Câțiva membri ai cercului personal al liderului au obținut poziții semnificative în stat:
în 1980 Elena Ceausescu a devenit Vice-prim-ministru.
La începutul anilor 80, Ceausescu decide să plătească toate datoriile externe ale
statului. Astfel, el supune populația unei severe raționalizări alimentare și energetice,
resursele fiind redirecționate întâi spre export și apoi spre proiectele majore care
avansau intens : Canalul Dunare-Marea Neagră, Centrala Nucleară de la Cernavodă,
Casa Poporului, modernizarea satelelor românești, sistemele de irigații, etc
In aceasta perioadă se observă cum în politica externă Ceaușescu se apropie de statele
totalitare din lumea arabă, Africa și Asia. Dictaturile din Korea și China l-au
impresionat puternic pe Ceaușescu, în special în ceea ce privea cultul personalității de
care beneficiau dictatorii de acolo. El decide să aplice același model și acasă și în
curând întreaga țară devine un altar dedicat personalității sale.
Datorită noii politici adoptate de Moscova în 1985 (”glasnost” și ”perestroika”) cât și
conflictelor apărute între Gorbaciov și Ceausescu, relațiile externe ale României se
răcesc și cu statele comuniste. Izolat, Ceaușescu este străin și de realitatea internă.
În urma politicii dure de austeritate, încep să apară conflicte de muncă, urmate de
manifestări stradale (de neconceput pentru acele vremuri și implicând riscuri majore
pentru participanți), înăbușite invariabil de către autorități prin măsuri represive,
violente. Cele din Valea Jiului (august 1977), Cluj-Napoca (noiembrie 1986), Iași
(februarie 1987) și Brașov (noiembrie 1987), merită amintite, întrucât sunt
semnificative, atât ca amploare cât și ca urmări. Datorită caracterului lor izolat și
faptului că erau îndreptate împotriva regimului comunist, au reprezentat adevărate
acte de curaj colectiv.
Page | 185
Manifestația studențească din Iași -