Este greu să concentrezi într-un singur articol activitatea unui an de zile, dar acestea sunt, pe scurt, liniile directoare care m-au ghidat. Sper doar ca în anul care urmează să fiu și mai activ, profitând de experiența primului an de mandat și de tot ce am învățat în această perioadă.
1.5. România în fața examenului de bacalaureat
Marea supărare ”națională”: de ce n-au picat toți elevii la Evaluarea Națională
Observ o supărare ”națională” a câtorva comentatori și politicieni cauzată de promovabilitatea la evaluarea națională. Cum, domnule, de n-au picat mai mulți la examene? Această îngrijorare falsă vorbește de același masochism devorator care ne face să ne condamnăm singuri la oprobiu ca să demonstrăm cât suntem noi, românii, de nepregătiți.
Subiectele au fost prea ușoare, susțin acuzatorii promovabilității la Evaluarea Națională care ar trebui să asigure intrarea în liceu. S-au uitat aceștia la nivelul de pregătire din țările pe care pretind că le au ca model? Li se pare că acolo absolvenții primelor opt clase sunt academicieni și trebuie să facă dovada genialității? De unde această dorință de a demonstra cu orice preț că școala românească este distrusă, că elevii români sunt neapărat cei mai proști din lume și că oricum suntem niște distruși?
Așadar a devenit un model de societate să radem la Evaluarea Națională tot ce mișcă, să demonstrăm că majoritatea elevilor români au făcut degeaba 8 clase și să promovăm astfel ideea superbă că nu merităm să fim în viață și că, eventual, ar fi mai bine să ne sinucidem în masă, că tot nu suntem buni de nimic. De unde această pasiune morbidă în a ne pune singuri la zid, în a transforma până și viitorul copiilor noștri într-o miză a autodestrucției și a penitenței generalizate?
Există la nivelul unei părți a analiștilor, fie ei din societatea civilă sau din politică, nevoia fundamentală de a descoperi răul, de a-l inventa acolo unde nu există, de a-l hiperboliza dacă îl găsim pe undeva, de a picta România în negru funebru, de zugrăvi cu obstinație tabloul-epitaf al unei națiuni damnate în care totul merge sau trebuie să meargă rău, în care găsim motive pentru care să nu ne respectăm, în care este o datorie publică să ne înfierăm singuri.
Nu spun că nivelul de educație nu a scăzut față de trecut. Dar întreaga lume și-a schimbat opțiunea, trecând de la educația clasică, umanistă, enciclopedică, la specializare și la tehnicizare. Firește că elevii de astăzi nu mai știu latina (ca să dau un caz extrem) la fel ca cei din perioada interbelică, dar acest lucru nu se datorează inepției, ci modificărilor de substanță ale societății globale care pune accent pe cunoștințele tehnologice și pe adaptarea la instrumentele moderne de operare și comunicare, iar nu pe cultura clasică. Acest lucru nu se datorează nici prostiei, nici inferiorității elevilor români, ci modernizării societății în acord cu cerințele lumii actuale. Numai paseiștii își imaginează că un elev de astăzi mai poate face față la toate materiile cu brio în condițiile în care cantitatea de informații pe fiecare specialitate crește exponențial de la un an la altul. Și atunci să-i lăsăm modernității dreptul de a-și opera modificările ei pentru a nu ne transforma copiii în inadaptabili.
Aceiași elevi despre care unii regretă că au trecut Evaluarea Națională vor fi capabili, în viitor, de performanțe tehnologice apreciate chiar și în străinătate. Ca să dau un exemplu diferit, de la alt nivel de examinare, și olimpicii au avut probleme la bacalaureat. Acest lucru nu ne arată tuturor că nu poți fi desăvârșit în toate materiile? Leonardo da Vinci a fost unul, nu toată lumea poate fi specialistă într-o multitudine de materii.
Și eu regret diminuarea importanței materiilor clasice sau a învățământului bazat pe cultură extensivă, dar dacă am făcut pariul modernizării, trebuie să acceptăm și efectele ei. Adică trebuie să fim realiști. Nu le putem cere tuturor elevilor să fie erudiți, nici nu putem să-i condamnăm la a nu-și continua studiile pentru că au pus accentul doar pe anumite materii. Există oricum o decădere din drepturi a educației la nivel de mentalitate pentru că nu le-am oferit tinerilor modele de succes bazate pe cultură și informare, dar acest lucru nu se rezolvă prin examene nimicitoare, ci prin repunerea pe piedestal a valorii cunoașterii. Societatea românească nu va valorifica mai mult educația dacă transformăm evaluarea națională sau bacalaureatul într-un eșafod, ci dacă vom găsi mijloacele de a-i promova și motiva pe cei care dovedesc o pregătire solidă. Motivarea pozitivă este mult mai puternică decât una punitivă. Și așa școala a fost pusă la colț de succesul social al maneliștilor și al miliardarilor de carton. Mai rămâne să ridicăm ștacheta până la nivelul excepționalului și să declarăm că majoritatea nu merită să termine nici măcar opt clase ca să aruncăm definitiv în derizoriu rolul educației în viața tinerilor.
PDL ar trebui să reia bacalaureatul și examenul de limba română în propria ogradă
Reluarea bacalaureatului, așa cum a cerut vicepreședintele PDL Raluca Turcan (iulie 2013), este ultima încercare de răzbunare politică la care s-a putut preta acest partid doar pentru că nu mai este la putere și nu știe ce să facă în opoziție. Ce s-ar întâmpla dacă i-am pune pe unii din PDL să susțină proba de limba română, credeți că ar trece?
Stilul prăpăstios al PDL-ului și dorința lui de a închide țara pentru că tot nu-i mai aparține a luat o turnură periculoasă prin dorința manifestă de a relua la nivel național o probă la bacalaureat. Este o tendință naturală a PDL-ului de a arunca țara în haos doar pentru că nu mai corespunde dorințelor sale. Și nu e prima dată. Deja de la schimbarea Guvernului Ungureanu ni s-a prezis sfârșitul ca națiune. După alegerile din decembrie 2012 urma să vină în mod clar apocalipsa, și tot așa. Nu s-a întâmplat nimic de acest fel, dimpotrivă, dar o nouă ocazie de a da cu bățul în gard nu putea fi ratată, chiar dacă ea ar lovi într-o generație întreagă de elevi.
Așadar, hai să anulăm Evaluarea Națională, pentru că au promovat prea mulți elevi și nu s-a făcut norma de respinși, să reluăm bacalaureatul și, eventual, să invalidăm toate diplomele pentru că Ministerul Educației nu aparține PDL.
Cazul de fraudă de la liceul Dimitrie Bolintineanu din Capitală a fost descoperit și pedepsit exemplar. De aici și până la a-i pedepsi pe toți elevii care dau examenul de bacalaureat e însă un salt pe care nimeni nu ar fi trebuit măcar să-l conceapă, pentru că nu-i poți bănui pe toți elevii și pe toți profesorii de rele intenții. Decât dacă ești de la PDL și ai o viziune funambulescă asupra României, practici o metafizică a culpei generale și îți consideri toți concetățenii niște infractori. Ce-i drept, această atitudine nu ar fi o noutate pentru PDL, un partid penalizat de electorat tocmai pentru că i-a considerat pe toți bugetarii (așadar inclusiv pe profesori și pe medici) niște paraziți, pe toți angajații din privat niște leneși și pe toți românii niște sclavi care trebuie ținuți în lesă și biciuiți atunci când se revoltă.
PDL a întruchipat în modul cel mai sinistru disprețul față de români și de calitățile lor, iar acest lucru nu a încetat, din păcate, ieșind din nou la suprafață cu ocazia promovării vinovăției generale a elevilor. Conform cu atitudinea manifestată pe subiectul Evaluării Naționale și a bacalaureatului, toți elevii români sunt incapabili, fraudează și trebuie pedepsiți exemplar. Păcat numai că nu-l mai avem pe Funeriu care să se laude cu numărul de elevi căzuți la examene, ca dovadă supremă că România este o țară de limitați care trebuie strunită cu forța de către înțelepții PDL. Iar dacă PSD vrea examene normale este din populism și pentru a cânta în strună mulțimilor, în timp ce atitudinea corectă ar fi să-i lăsăm pe toți repetenți pentru că nu se ridică la nivelul intelectual al elitelor pedeliste.
Culmea este că zona de vârf a PDL abundă de semianalfabeți, așa că nu înțeleg de unde această superioritate intelectuală doritoare de a demonstra decadența culturală a elevilor români. Este ca și cum Elena Ceaușescu ne-ar fi spus că nu e mulțumită de nivelul de educație al poporului. Nu ar trebui ca PDL să dea mai întâi examene de limba română în propria ogradă înainte de a se năpusti asupra unei întregi generații de elevi?
Soluția pentru bacalaureat: arestați-i pe toți elevii!
Cred că am găsit soluția pentru bacalaureat: arestarea tuturor elevilor și desfășurarea examenelor în închisori de maximă securitate. Iar ăia micii, de la capacitate, ar trebui izolați, la rândul lor, în școli de corecție. Peste toate, încătușarea școlarilor de toate vârstele ar aduce în sfârșit siguranța și ordinea de care avem atâta nevoie.
Există o linie subțire între supraveghere și teroare, între ordine și exces de forță. Care nu ar trebui depășită. Imaginea autocarului încărcat cu elevi pentru audieri a dus ideea de justiție în derizoriu. Și aceasta pentru că orice fel de justiție televizată se întoarce împotriva scopului pentru care avem legi. Iar justiția cu toptanul face chiar mai rău, inducând ideea vinovăției colective. Dacă-i transformăm pe toți elevii care dau bacalaureatul în infractori prezumtivi, la fel și pe profesori, de unde vrem să mai vină respectul pentru educație? Lipsa de corectitudine la examene este foarte gravă, dar nu mai puțin gravă este îndreptarea ei din topor. Bacalaureatul, dar și toate celelalte examene școlare vor deveni atunci probe inițiatice de viață și de moarte, unde nu vor mai conta cunoștințele, ci rezistența psihică la procurori și poliție. Ăsta da examen de viață... Iar senzația că îți trimiți copilul la examene, iar el ar putea ajunge în schimb la poliție, nu e nici ea prea în măsură să le dea un sentiment de siguranță părinților care își doresc educație pentru urmași.
Dacă examenele școlare au devenit un sport extrem, finalizat cu ridicarea elevilor de către poliție, care mai e diferența între a merge la școală sau a bântui pe străzi în practicarea micii infracționalități? Membrii găștilor de cartier vor putea spune că sunt mai în siguranță în analfabetismul lor și în desfășurarea activităților ilegale decât elevii care merg la școală. Chiar așa, nu am văzut niciodată un desant asupra lumii interlope la nvielul celui desfășurat la liceul de acum faimos. Să înțelegem că mafioții s-au deghizat în elevi și de acolo manevrează piața neagră, în timp ce pe străzi acționează numai mielușei? Atunci efortul instituțiilor abilitate de a băga spaima în elevi este justificat. Mai de mult, cei care mergeau la școală nu avea de a face cu represiunea, că doar de aceea aleseseră calea educației, ca să ducă o viață normală. Cei care respingeau școala ajungeau să aibă probleme cu legea. Dar acum văd că lucrurile s-au schimbat. Pe stradă, indiferent ce ai face, ești mai în siguranță decât dacă vrei să dai un bacalaureat...