Concluzie
Această carte nu are pretenţia de a fi nici exhaustivă, nici infailibilă. Detest pretenţiile absolutiste ale oricui ar avea lipsa de discernământ de a spune că are întotdeauna dreptate. Şi, de fapt, am ridicat aici mai multe probleme decât soluţii tocmai pentru că multe dintre soluţii trebuie găsite împreună cu românii, pentru că lor li se adresează.
Până la urmă, asta a fost întotdeauna greşeala politicilor falimentare: faptul că s-au crezut intangibile şi infailibile. Iar prăbuşirea lor, aşa cum e şi cazul PDL-ului, a fost întotdeauna pe măsura orgoliului. Păcatul luciferic al lipsei de măsură are un singur rezultat: prăbuşirea, iar istoria nu a lipsit niciodată de la apel atunci când a fost vorba să-i penalizeze pe înfumuraţi.
Aşa încât aş dori ca opiniile aflate în această carte să fie luate cu titlu de propuneri aflate în discuţie, gata de a fi îmbunătăţite sau chiar schimbate dacă cineva vine cu o idee mai bună. Şi cu siguranţă sunt multe idei bune în România care nu au ajuns să fie cunoscute.
Ce este important este să relansăm dezbaterea în spaţiul public românesc, una în care să se facă auzite cât mai multe voci. Vremea tătucii de la Cotroceni care nu suferă contrazicere şi care crede că le ştie pe toate a trecut. A venit vremea democraţiei din nou. Şi, de data aceasta, trebuie să avem grijă să nu o mai pierdem pe mâna populismului şi a promisiunilor deşarte.
Am să închei pe baza citatului meu preferat. Winston Churchill spunea aşa: ”Curajul este virtutea ce face posibile toate celelalte virtuți!”. Eu, Bogdan Diaconu, spun aşa: Curajul de a fi ROMÂN este virtutea ce face posibile toate celelalte virtuți! Suntem ROMÂNI și trebuie să avem curajul să fim cum vrem NOI, nu cum ne-o cer ALȚII!