- Bună dimineaţa!
- Bună dimineaţa, doamna Mihaela Ciocan!
- Felicitări, aveţi o fetiţă perfect sănătoasă, şi la fel de frumoasă ca dumneavoastră, să vă trăiască doamnă!
- Mulţumesc mult, domnule doctor Rareş.
- Soţul unde este? E în hol, pe scaun, a stat toată noaptea treaz cu sufletul la gură aşteptând momentul acesta, dar de intrat nu poate, nefiind permis..
- Înţeleg domnule doctor.. .dar de ieşit, eu pot să ies, măcar până la geam? are şi el dreptul s-o vadă.. pe micuţă..
- Sigur că da, când vă simţiţi dumneavoastră în puteri, puteţi ieşi .. Apropo câţi ani aveţi doamna Ciocan?
- 27, domnule doctor şi sunt la prima naştere, dar mă simt bine..
- Mulţi înainte.. dar dumneavoastră , domnule doctor? 47 de primăveri, şi fie între noi, mă simt puţin obosit, practic de douăzeci de ani această meserie, şi credeţi-mă.. lasă urme.
- Ce domeniu de activitate frecventaţi dumneavoastră doamnă?
- Sunt profesoară.. de filosofie, la Universitate, am catedră de doar doi ani.
- V-aţi născut în Bucureşti? Nu, m-am născut la Botoşani, şcoala primară şi gimnazială am terminat-o acolo, iar liceul şi facultatea la Bucureşti, domnule doctor.
- Acum vă las puţin să vă odihniţi, după care puteţi ieşi să-i arătaţi minunăţia soţului.
- Sigur am să plec chiar acum, n-am prea multă răbdare..
- Bună dragostea mea! Cât de emoţionat sunt, să vă
zăresc pe amândouă, idee n-ai.. .
- E frumoasă, Ionele, e chiar foarte frumoasă, seamănă mult cu tine, Ionele, îţi spun sincer.
- Aşa e, n-o dau pe toate stelele de pe cer, Mihaela, e însăşi ea o stea din carul mare, să ştii.
- Când veniţi acasă? Păi nu ştiu exact, cred totuşi în două trei zile, Ionele.
- Te-ai gândit la un nume pentru iubirea noastră?
Da, rămâne Ioana, ca să avem dublă sărbătoare de sfântul Ioan, şi până la urmă e un nume frumos.
- Aşa m-am gândit şi eu să şti.. mă simt teribil de obosit, dar fericit însă că v-am văzut, bine sănătoase, e timpul pentru mine să plec, Mihaela, vă las să vă odihniţi şi eu mă retrag acasă, unde am să vă aştept cu braţele deschise şi cu un buchet mastodont de flori.
Camera Ioanei e pregătită, şi o aşteaptă cu drag pe steaua noastră strălucitoare!
- Rămâne-ţi cu bine, vă pup dulce, dulce, eu plec.
- Drum bun, Ionele şi mulţumesc mult pentru sprijin, să ai grijă de tine, ne vedem acasă, pa.
Întorcându-mă în salon, cu Ioana-n braţe am simţit pentru prima dată-n viaţa mea ce înseamnă împlinirea, un soţ iubitor, o fetiţă frumoasă şi sănătoasă, ce altceva mai mult îşi poate dori o femeie de la viaţă?
Acum plâng de fericire şi aş dori să ştie tot universul asta.. plâng de fericire!
Dragostea trece cu mult dincolo de persoana fizică a fiinţei iubite, găsindu-şi sensul cel mai profund în fiinţa sa spirituală, în sine-le său lăuntric.
Fie că este sau nu prezentă, dragostea rămâne cheia universului.
Ajunse acasă , am avut parte de-o primire grandioasă, peste tot flori, baloane în camera Ioanei, tort muzică clasică, curăţenie maximă, ce pot să spun .. tot ce-mi doream.
Zilele se scurg, şi ne pregătim de botez.. Am închiriat un restaurant în parcul mare, foarte frumos cu multă zonă verde împrejur, invitaţi sunt mulţi , o aştept chiar mâine dimineaţă la gara de nord, pe sora mea de la Botoşani, mulţi prieteni din Bucureşti, colegi, de catedră, va fi o petrecere frumoasă.
Slujba religioasă va avea loc la Catedrala Neamului, unde vor oficia doi preoţi.
Naşă va fi Maria, o colegă de catedră de la universitate.
Cum m-am îngrăşat puţin , după naştere, a fost nevoie de-o zi întreagă pentru a-mi găsi o costumaţie potrivită pentru eveniment.
Am găsit un costum frumos albastru, care m-a prins cel mai bine, eu fiind blondă, Ioanei i-am cumpărat hăinuţe roşii, albastre şi verzi.
A, fost un botez reuşit, urmat de masa la restaurant , bucate au fost pe săturate, muzică decentă, cucoanele bine aranjate, dar marea surpriză le-am oferit-o invitând un grup de adolescenţi, fete şi băieţi de la pro dans sportiv, care au întreţinut atmosfera pe tot parcursul distracţiei.
Ioana a primit multe cadouri, de la bani până la hăinuţe, şi jucării din pluş.
În biserică a plâns puţin, dar la petrecerea de apoi a zâmbit şi ea.
Acum că totul s-a încheiat cu bine, şi ca totul s-a liniştit, mă simt şi eu liniştită şi aşezată la locul meu, împreună cu un soţ grijuliu şi o stea de pe cer.. În curând mă voi întoarce la catedră .. sincer îmi este dor de atmosfera din universitate de colegii de cancelarie şi de ce nu, de studenţii avizi după noi cunoştinţe.
Soţul , fiind avocat de profesie şi-a reluat lucrul în barou, aşa că am rămas singură cu Ioana, şi doar o mamă care a trecut ştie ce înseamnă să ai grijă douăzeci şi patru din douăzeci şi patru de un nou născut.
E o muncă de titan, dar nu mă plâng pentru că mi-am asumat responsabilitatea de-a aplatiza această frumuseţe mică.
Având unele cunoştiinţe în domeniul medical m-am asigurat că
Ioana are la dispoziţie toate produsele dermatologice, de care un copil are nevoie, pudră, şampon, săpun toate testate dermatologic.
Nu-i doresc ca să-i lipsească nimic, orice naştere trebuie să vină în scop nobil.
- Ionele, iubirea mea, mă simt atât de obosită, şi aş dori o vacanţă la munte, dacă se poate?
- Sigur, dragostea mea, îmi iau o zi liberă de la barou şi mergem cu toţii la munte.
Când totul era pregătit bagaje, bilete, rezervări, Ionel primeşte un telefon de la un client important, care l-a rugat să-l reprezinte într-un proces important vineri dimineaţa, aşa că a trebuit să amânăm excursia programată cu atâta entuziasm.
Ionel nu putea refuza reprezentarea unui vechi client.
Cu această obtuzitate, am intrat şi eu ca multă lume într-o cădere depresivă.
De atunci am luat frigiderul în braţe, şi într-o secundă rămâne imaculat, şi aşa am luat câteva kilograme în plus.
Între timp mă ocup cu aceeaşi pasiune de Ioana care creşte văzând cu ochii, are deja o lună şi jumătate.
Peste zi, pe lângă bucate, vorbesc enorm la telefon, ba cu părinţii la Botoşani, ba cu sora mea care este stabilită la Iaşi, sau cu, colegele de la catedra Universităţii, unde urmează să mă întorc, cât de curând.
Deşi am concediu de maternitate douăsprezece luni, am făcut o cerere pentru toamna aceasta, deoarece simt cum profesia mă cheamă-n fiecare zi la ea.
Tergiversarea excursiei a durat două săptămâni, după care am plecat spre Poiana Braşov, dacă la Bucureşti erau zile caniculare, aici am găsit un timp răcoros undeva pe la 17 grade, ceea ce e tocmai bine pentru o lectură, am adus câteva cărţi cu mine .. şi pentru o plimbare de-a lungul văii.
Pe lângă lectură, Balzac, Proust, şi plimbări, am încercat să fac dragoste cu soţul meu, dar spre surprinderea mea, am fost repudiată pe motiv de oboseală din partea lui, am dat să înţeleg, ultimele săptămâni, au fost foarte solicitante pentru ambii.
Dar eu cred că nu doar acesta este motivul, ci faptul că m-am îngrăşat eu, şi nu mai sunt atractivă din punct de vedere sexual.
Menţionez că n-am avut parte de dragoste în ultimele şase luni şi sunt puţin avidă, dar de înşelat eu nu pot să-mi înşel soţul.
Ionele crezi că m-am îngrăşat? -Și nu mai sunt atractivă pentru tine? îmi cer scuze..
- Nu, mă simt doar obosit dragostea mea , nicidecum, tu ştii că orice s-ar întâmpla pentru mine, vei fi mereu cea mai frumoasă.. .după naştere orice femeie suferă o mică depresie, dar atractivă tu vei fi mereu..
- Îţi mulţumesc, pentru suport, Ionele contează mult pentru mine, să ştii...
Seara înainte de culcare, am stat singură pe fotoliul din balconul hotelului şi meditând asupra faptului consumat am realizat că încet acea flacără care durează un timp într-o relaţie, sunt căsătorită de trei ani, dispare şi apare acea mască tacită şi profesională.
Apoi toată energia se mută pe creşterea copiilor şi educaţia lor.
Viaţa e posibil să se condenseze câteodată în anumite fapte mici şi devine atunci de zeci de mii de ori mai grea şi mai intensă, ca de obicei, dar trece, toate trec!
La întoarcere s-a aşternut o linişte de mormânt în maşină, nici eu, nici soţul, nu scoteam nici o vorbă, liniştea din când în când era întreruptă doar de Ioana, care ba plângea , ba râdea, dar totul era laconic.
Ajunşi acasă, făcând un bilanţ am ieşit bine din toată excursia aceasta, meditaţia şi timpul vid pe care l-am avut au făcut toţi banii.
Am realizat că odată ajunsă mămică tot universul se schimbă şi dintr-o dată devii mai virulentă, încercând să
înţelegi toate schimbările pe care virtutea de mamă le obligă, chiar şi o răceală sau distanţare faţă de propriul soţ, faţă de proprii părinţi.
Totodată am constatat că nu mai consum atâtea bucate, şi bucatele pot sta mai mult în frigider sau cămară odată cu revenirea şi meditaţia din excursie.
Soţul a ieşit pentru a face piaţa, eu mă ocup de Ioana schimbându-i scutecele, pe când aud telefonul sunând de mama focului..
- Salut, Mihaela.. ce faci? Cum a fost în excursie?
- Salut, Maria, bine mulţumesc, foarte bine chiar.
- Ne-am relaxat, prin plimbări, lectură , mersul zilnic până la izvor mi-a pus sângele în circulație, şi am recăpătat pofta de somn chiar şi la amiază.
- Mă bucur să aud toate acestea Mihaela.
- Tu ce mai faci Maria?
- Nu prea bine dragă, nu mă prea înţeleg cu Mihai, în ultima vreme, e irascibil de la orice ..
- Asta nu e bine Maria..
- Îmi este teamă de un divorţ, Mihaela, în ultimele zile simt cum mă lasă toate puterile.. eu îl iubesc mult pe Mihai , dar nici în tensiunea aceasta nu pot să stau zilnic..
- Oricum mai vedem, te invit într-o zi la mine, Mihaela, vino şi cu Ioana, îmi este dor de ea.
- Sigur, Maria ai grijă de tine, te pup, pa - Şi eu, pa! Nu bine am închis telefonul şi am auzit uşa, era Ionel întors de la cumpărături, dar parcă dintr-o dată era acel Ionel pe care-l ştiam , zâmbăreţ, vesel, pus pe vorbă..
- Bună dragostea mea!
- Bună, iubite!
- Ce faci?
- Uite, tocmai am vorbit cu Maria la telefon, şi să ştii că nu se prea înţelege cu Mihai..
- Îmi pare rău să aud aşa ceva, se părea că totul decurge de minune între ei , se înţelegeau foarte bine. Da, şi pentru mine e o surpriză, dar în ziua de azi, lumea se ceartă de la orice.
- Aşa este, multă lume divorţează, dar sentimentul omului nu poate să-l judece nimeni.
- Ioana ce mai face?
Doarme ca o pisică, toarce frumos.
- Am cumpărat de toate, ţi-am cumpărat şi ţie îngheţată şi ceva dulciuri, ştiu că-ţi plac mult!
- Mulţumesc pentru că te-ai gândit la mine , apreciez mult, acum încet dă-mi voie să pregătesc cina, până tu a-i să te schimbi, încerc şi eu să gătesc ceva.. iar la final vom avea şi desert.
-Ok, mă duc să-mi pun ceva lejer, iar până găteşti tu la bucătărie, eu mă uit puţin la televizor, îmi este dor de-o ştire bună!
După ce am servit cina, ne-am uitat puţin la un film romantic.. în acel moment mi s-a declanşat un puternic libido, dar n-am dorit să fiu din nou respinsă, şi am adormit cu dorinţa în gând.
Dimineaţa pe când Ionel se pregătea să meargă la barou, eu tocmai trezindu-mă , am observat că toată lenjeria de pat este umedă tare, probabil de la visele frumoase pe care le-am avut!
Visele în general rezumă dorinţe neîmplinite, ele pot să apară sub orice formă, dar la final ele rămân doleanţe himerice şi chiar efemere.
Ioana s-a trezit şi ea, trebuie s-o schimb, şi să încerc a-i face băiţă, pentru prima oră! Luând micul dejun, telefonul a început să sune cu insistenţă..
- Alo, da.. sunt Tina, ce faci? cum a fost la munte? dacă nu te reţin din vreo activitate!
- Nu, liniştită, poţi să stai Tina, tocmai am terminat cu Ioana şi luam micul dejun.. nu e nici un deranj.
Cât despre excursie, a fost frumos, plimbări în aer liber şi multe meditaţii, plus apa de izvor care a făcut minuni, Tina.
- Tu ce mai faci, mamaie, tataie?
- Suntem cu toţi bine, şi te aşteptăm acasă, într-o mică vacanţă împreună cu soţul şi fiica cea scumpă ca o stea de pe cer..
Sigur, v-am promis că în două trei săptămâni am să dau o fugă până acasă, sincer Tina îmi este aşa de dor de casă, întrucât câteodată îmi vine să merg pe jos!
- Te aşteptăm, să ai grijă de tine, Mihaela , să-i transmiţi soţului multă sănătate din partea noastră, pupici Ioanei şi numai bine la toată lumea.
- Mulţumesc, Tina şi eu vă pup şi să aveţi grijă de voi .. pupici pentru mamaie, tataie.
- Pa Tina, la reauzire! La câteva zile după, primesc un telefon de la Maria, care mă învită la ceva dulce, în oraş! Accept cu plăcere, ba mai mult o iau şi pe Ioana cu mine
Mariei, îi făcu mare plăcere s-o revadă şi primele minute ale întâlnirii noastre au fost dedicate Ioanei, după care am intrat ambele în miezul problemei.
- Maria ce mai faci? Ce să zic, Mihaela pe la universitate, în oraş.. dar, tu?
- Eu bine, toată ziua i-o dedic Ioanei , seara cu Ionel la o vorbă , la un film..
- Îţi merge bine Mihaela să ştii! - Nu mă pot plânge, Maria.. tu cum eşti?
- Am depus actele de divorţ, Mihaela, sunt cu moralul la pământ, cred că în curând am să frecventez un psihiatru Mihaela..
- Îmi pare nespus de rău să aud una ca aceasta Maria, dar chiar nu se mai putea face nimic?
- Nu, nu se mai putea absolut nimic, tensiunea atinsese cote insuportabile între noi, se pare că nu eram făcuţi unul pentru celălalt, dar vezi tu Mihaela, toate relaţile încep frumos şi se termină tragic!
- Asta aşa e..
- Mama de la bun început, mi-a spus că Mihai ne e de mine, eu sunt mai liniştită iar el are o energie pe care eu n-o pot duce la bun sfârşit! Apoi mai este şi impulsiv, iar acest lucru se transformă într-o violenţă verbală uneori, să ştii Mihaela! Cât de mult se poate schimba o persoană, Maria, de la zâmbete şi bună voinţă în public, la sictir şi violenţă între patru pereţi..
- Câteodată cu toţii şi cu toate purtăm o mască, dar în faţa celor dragi ar trebui s-o lăsăm îndărăt.
- Îmi pare rău Maria, tu eşti o doamnă şi meriţi mai mult de la viaţă, sunt sigură că într-o bună zi îţi vei găsi persoana care să te merite, şi să te aprecieze la adevăratul potenţial, Maria!
- Mulţumesc pentru încurajări, Mihaela, mulţumesc mult.
Şi aşa m-am despărţit de Maria, cu promisiunea să ne reauzim curând la telefon, în drum spre casă mă întâlnesc cu Oana.. -
Îmi pare bine să te revăd! Ce mai este nou pe la universitate Oana?
- Toate bune, s-a sfârşit un nou an , puţin obositor, multe restanţe nu sunt, ne pregătim pentru octombrie când va începe un altul..
- Tu ce mai faci Mihaela? Bine , toată ziua mi-o petrec cu Ioana, pe acasă şi pentru moment am crezut că mă voi întoarce în octombrie la catedră, dar la o discuţie mai profundă cu soţul am amânat pentru anul viitor, când o vom putea duce pe Ioana la creşă.
- E foarte frumoasă, Mihaela, să-ţi trăiască şi să fie sănătoasă..
- Mulţumesc Oana, mulţumesc mult! Ce să zic Mihaela, te aştept la universitate, colegii mai întreabă de tine.
- Cu siguranţă că într-o zi am să trec! Pa, Oana.
Ajunsă acasă, pregătindu-mă de cină, şi aşteptându-mi soţul mă gândeam că sunt totuşi norocoasă, mi-am găsit sensul vieţii care reprezintă dragostea şi profesia şi sper ca Ioana întro bună zi să aibă aceeaşi linişte sufletească pe care o am eu acum!
Cina e gata aşteptam din clipă-n clipă să sosească soţul, chiar sunt puţin îngrijorată, şi în câteva minute dacă nu apare am să-l sun.
Trecuse câtva timp şi încercai să-l sun, dar avea telefonul închis, eram din ce în ce mai îngrijorată, când deodată aud uşa dormitorului, era Ionel.. .
- Bună, dragostea mea îmi cer scuze am foarte obosit , am ajuns mai repede şi m-am pus la somnul de amiază, dar cred că
l-am depăşit şi e spre seară..
- Tocmai te-am sunat, eram foarte îngrijorată de lipsa ta, şi totodată cina este gata.
Îmi cer scuze Mihaela, pentru această obtuzitate.. Ce-ai mai făcut astăzi ?
- Am ieşit la cumpărături, şi am fost la un suc cu naşa Maria...
- Cu Maria! ce mai face? -A divorţat săraca, nu se înţelegea în ultima vreme deloc cu soţul, acesta din urmă devenise extrem de violent, o bătea Ionele, înţelegi nu se mai putea..
- Îmi pare rău să aud aşa ceva, Mihaela... dar Maria este o doamnă şi sunt sigur că va găsi un bărbat pe măsura ei! Asta i-am zis şi eu astăzi, dar ea nu părea pra încrezătoare în forţele ei..
- Dacă se simte prost transmite-i că suntem alături de ea, şi că poate conta pe noi când doreşte să-şi descarce sufletul, noi vom fi aici pentru ea.
- De ce Ionele aproape orice căsnicie începe foarte frumos, minunat aş spune, şi se încheie tragic?
- Aşa este, cred că pe parcurs cei doi îşi dau seama că nu sunt compatibili, şi încep să intre la întrebări apar între ei distorsiuni şi inevitabil divorţul.
- Ştii Mihaela, cu ceea ce ai fost încărcat sau încărcată în perioada infantilă, cu aceea vei merge toată viaţa, e un argument irefutabil pentru a nu repeta greşelile care s-au făcut în educaţia pe care am primito noi, cu educaţia pe care o vom da noi Ioanei.
- Crede-mă am coşmaruri în această privinţă Mihaela.. cum că nu vom fi părinţi buni, moderni, şi că mai târziu ea ar avea de suferit din această cauză!
- Fi şi tu puţin mai optimist, Ionele, ne vom da toată silinţa pentru a o scăpa de suferinţă, tu ştii asta! - Şi mai apoi e posibil pe parcurs să mai apară un frăţior, o surioară.. cine ştie? Sunt şi eu de acord că la o familie balanţa ar putea-o echilibra doi copii! Unul sau una s-ar simţi prea stingheră, când noi am fi plecaţi.! Apropo Mihaela, Ioana fată fiind spre trei ani va căuta dragostea şi atenţia specială a tatălui...ştii e complexul lui Oedip, de tine e puţin probabil Mihaela, dar cred că se va distanţa puţin, cel dintâi sentiment va fi pentru persoana de sex opus ei, cu care la minte ei de copilă visează la o căsătorie infantilă! Fata are nevoie să se simtă acceptată de tată, privită cu admiraţie şi dragoste iar tu Mihaela, te vei preface pentru a nu umbri această relaţie.
- Ştii Ionele aşa e, dar Ioana trebuie să ştie la rândui că tu o iubeşti mult, dar nu vei fi niciodată cu adevărat soţul ei, asta trebuie să conştientizeze încet, cu timpul şi ea.
Este o perioadă plină de iluzii, dar care se poate termina cu mari deziluzii, cu toţii am experimentat-o dar oare am învăţat ceva Ionele?
- Nu multă lume se concentrează din nefericire pe educaţia sexuală infantilă iar această dezinteresare poate lăsa sechele grave în dezvoltarea ulterioară a copilului şi transformarea lui în adult! - Ştii ce apreciez la sentimentul unui copil, Ionele? -
Apreciez enorm sinceritatea lui, de aceea se spune că un copil nu poate minţi.. încă nu poartă acea mască profesională, pe care şi-o va pune mai târziu.
- Totuşi această descoperire a sentimentului de iubire, va fi pentru noi o ocazie de ai vorbi copilului despre iubire şi respect faţă de celălalt.
- Sunt lucruri după cum vezi Mihaela pe care multă lume le consideră tabu, chiar şi în familia mea n-am auzit niciodată vorbindu-se despre sexualitatea infantilă, şi crede-mă că nu mi-a fost uşor să trec peste.. ba dimpotrivă poate cauza unele tulburări patologice.
- Mă bucur că am deschis o asemenea discuţie cu impact direct asupra creşterii copiilor.
- Am lacrimi în obraz, Ionele!.. Lacrimile pot fi culese Mihaela doar de aceia care au semănat iubire.
- Eu toată viaţa mea am semănat sentiment, Ionele, dar de primit am primit mult mai puţin decât am oferit.. - Câteodată
Mihaela trebuie să facem sacrificii, iar iubirea este sacrificiul suprem.
- Tinerii din ziua de azi nu cunosc această noţiune, de aceea societăţile s-au degradat în asemenea fel, astăzi primează
doar vanitatea şi dorinţa de putere.
- Aşa, e, dar vezi tu iubitule, voinţa asta de putere trebuie dublată de inteligenţă şi pecuniar, fără e mai greu de obţinut de aceea mulţi dintre tineri se află în aporie.
Spiritul e compus din trei facultăţi. Sentiment, inteligenţă şi ultima voinţa, ei practic refuză să înţeleagă că doar voinţa nu e suficientă, pentru a obţine ceva de la viaţă! În fond şi la urma urmei noi trebuie să oferim ceva vieţii şi nu invers, şă aşteptăm ca ea să ne ofere ceva, înţelegi Ionele?
După toată discuţia aceasta, am adormit mai bine chiar decât Ioana, am avut vise atât de plăcute, întrucât îmi este greu să le descriu..
Dar ce reprezintă un vis? Din punctul meu de vedere orice vis reprezintă o dorinţă nesatisfăcută şi cred că lumea întreagă e plină de visători ca mine.
Dimineaţa m-am ocupat de Ioana, tot ce reprezintă un bebe, Ionel era deja plecat pe când m-am trezit, aşa de adânc am adormit, întrucât n-am auzit nici zgomotul uşilor, sunatul ceasului, lucruri pe care într-o zi normală cum sunt majoritatea într-un an le aud şi mă trezesc instantaneu.
Dar o discuţie la nivelul pe care am făcut-o noi aseară, intră mult în sufletul omului şi coboară până la cea mai joasă treaptă, atingând coarda cea mai sensibilă a spiritului, în speţă sentimentul, iar pentru asta omul e gata să sacrifice totul.
Acum mă simt împlinită din punct de vedere spiritual , pentru o întrevedere cu familia la Botoşani, cu părinţii care sunt puţin bolnavi, cu sora mea Tina, cumnatul Marian, mă aşteaptă discuţii interminabile, şi cred că sunt pregătită pentru a le face faţă.
Este în totdeauna o plăcere ca să revezi locurile natale, plaiul unde ai făcut primii paşi în viaţă, unde primii fluturi au apărut în stomacul tău, unde sentimentul a luat finţă, toate amintirile te copleşesc, îţi revin în faţă val vârtej, totul e roz, dar vine un moment dat când, ce e prea mult strică..
Aşa, şi în cazul meu când mă văd faţă în faţă cu cinci şase persoane dragi mie de altfel, dar când cu toţi mă bombardează cu întrebări unele binevenite, altele obtuze , simt că dintr-o dată mă acoperă o tristeţe şi o oboseală mentală vine înspre mine inexorabilă, sunt obligată să schimb polii de atracţie înspre altcineva de la masă, dar aşa e când îţi vezi copiii o dată pe an sau maxim de două ori, fiind plecată departe, cum să n-o asaltezi cu întrebări, căldură, compasiune, chiar dacă fără să-ţi dai seama exagerezi.. Chiar şi o dragoste apăsătoare filială, poate fi nocivă uneori!
Anul acesta spre norocul meu , o am pe Ioana, steaua de pe cer, o voi duce cu mine la Botoşani, unde toată atenţia , sunt sigură va fi mutată asupra ei, e o scumpă, aşa că cel puţin sper eu, a nu fi asaltată din toate părţile de toată lumea şi voi avea un răgaz de meditaţie, pentru că meditaţia dintotdeauna a făcut un aranjament bun la interior, şi a pus piatră cu piatră la ataraxia vieţii!
Timpul s-a scurs şi uite aşa a venit ziua în care pornesc la drum, pentru a-mi vizita părinţii la Botoşani, pregătirile au fost îndelungi şi minuţioase pe lângă bagajele mele, trebuie să mă gândesc şi la lucruşoarele Ioanei! Când totul a fost împachetat le-am coborât la maşină, şi aşa a început prima mea aventură alături de Ioana, fiind în decursul săptămânii, soţul n-a putut onora invitaţia, aşa că am fost nevoită să merg acompaniată de această mică frumuseţe.
Înainte, de a porni, am verificat toate bagajele cu fobia de a nu uita ceva, şi presimţirea s-a adeverit, am uitat cadourile pentru cei dragi, erau gata împachetate puse pe fotoliul din camera Ioanei dar în graba de-a nu uita ceva din lucrurile personale, le-am uitat pe cele mai importante, dar mai bine mai târziu decât niciodată...
După zece ore de mers cu maşina, cu două popasuri, am ajuns în sfârşit acasă... acasă acolo unde e cel mai bine, că
doar nicăieri nu e ca la mama acasă, pot spune mai apăsat că
am ajuns la cămin, acolo unde faci primii paşi în viaţă poţi să-l denumeşti cămin, cu toată căldura am fost întâmpinate la scară de către părinţi, iar de fiecare dată se întâmplă acelaşi lucru, aidoma şi astăzi.. lacrimile sunt primele semne vizibile la intersectarea noastră, lacrimile aceste alibiuri ale verităţi, lacrimile care nu mint niciodată.
- Sărut mâna mamă, sărut mâna tată.. Tina.. Mihaela de când te aşteptăm să vii, toată noaptea n-am putut dormi din cauza aceasta, oare ai să ajungi cu bine, Ioana se va simţi bine în maşină atâtea ore?
- Da, tată totul a decurs cu bine, Ioana a dormit majoritatea drumului, deşi are doar cinci luni e o fetiţă cuminte şi liniştită..
- Suntem morţi de nerăbdare s-o vedem Mihaela dar sunt sigură că e la fel de frumoasă ca şi tine.
- Aşa e Tina, eu mereu o compar cu o stea de pe cer.. Să ştii, Mihaela că e o comparaţie reuşită!
- Ioana e atât de frumoasă, întrucât ai zice că e o păpuşă
Barbie, nu alta...
- Mulţumesc mult, vă iubesc pe toţi, voi ştiţi asta, sunt zile în care ard de nerăbdare să mă întorc acasă, dar familia, profesia fac ca toate doleanţele să se suprime ca un castel de nisip!
- Apropo v-am adus ca de obicei ceva cadouri pentru toţi..
- Mulţumim Mihaela dar nu trebuia ca să te deranjezi prea tare pentru noi..
- Cum să n-o fac mamă, e prima grijă când împachetez bagajele, să nu uit de unde am plecat! - Şi noi avem Mihaela un cadou imens pentru Ioana, ne-am gândit la viitor şi i-am cumpărat nişte hăinuţe, pantofiori şi câteva produse dermatologice testate pentru uzul ei personal - Vă mulţumesc din suflet mamă că v-aţi gândit la ea!
- Ce mai este nou pe acasă, mamă?
- Tina, cum arată oraşul? s-a mai amenajat ceva în special zone verzi pentru copii?
- Multe, într-un oraş de provincie nu sunt, dar ceva spaţii verzi s-au făcut, poate mergem în zilele următoare într-un asemenea parc cu Ioana, sunt familii cu copii la plimbare, la carusele mici pentru copii, să ştii Mihaela că am văzut câteva!
- Tocmai de aceea am întrebat, Tina, ca să ştiu, dacă şi unde am să ies cu Ioana la plimbarea şi relaxarea zilnică.
- Veniţi cu toţii la masă, am pregătit ceva delicios, ca la mama acasă, haide Mihaela, fetiţa mea cea scumpă, aş dori ca momentele când suntem cu toţii la masă în familie să se repete zilnic, săptămânal sau lunar, dar ştiu că nu este posibil, de când ai venit Mihaela privirea mea stă lipită de Ioana, am văzut mulţi copii la viaţa mea dar mai frumoasă copilă decât ea, nu prea am văzut, să fie doar sănătoasă, restul vine de la sine.
După amiază, am ieşit puţin la plimbare, era o zi frumoasă de toamnă, oraşul nu-l mai văzusem de 8 - 9 luni aproximativ, îndeaproape, într-adevăr s-au construit câteva parcuri pentru copii şi câteva spaţii verzi, dar după ce vii de la Bucureşti, provincia ţi se pare de mediul rural, aşa cum o consideră şi capitolinii! În oraş am recunoscut multe foste colege de gimnaziu, care la rândul lor plimbau cărucioare prin parcuri, mă bucur enorm când întâlnesc foste colege şi le regăsesc bine sănătoase, cu familii, profesie de multe ori nu-mi vine să cred cum a putut trece timpul aşa de repede, acum eram nişte copile care săreau coarda sau scriau cu creta pe asfalt şi acum am devenit la rândul mame, soţii cu viaţa în propriile mâini.
Sunt la fel de convinsă că aşa va fi şi cu Ioana.. acum este o copilă, şi nu peste mult timp va deveni şi ea mămică, soţie şi îşi va asuma responsabilitatea în faţa vieţii şi a lui Dumnezeu, aşa cum fiecare dintre noi ar trebui s-o facă! Pe cât de zgomotos este Bucureştiul pe atât de liniştit este Botoşani, frapant este că în oraşele mici de provincie toată lumea cunoaşte pe toată lumea, ceea ce-ţi dă o încredere în tine foarte mare şi o oarecare ataraxie, lucruri pe care în Bucureşti le visezi doar.
Pe când o plimbam pe Ioana, mă gândeam ce bine e să fi copil! atâta timp cât durează omnipotenţa şi latenţa, toţi copiii sunt stăpânii universului, personal dacă cineva mi-ar oferi timpul retroactiv ca s-o mai iau de la capăt din nou pe străzile oraşului aş refuza cu desăvârşire.
- Mă bucur că am atins o etate la care am formată o raţiune, pot să-mi port singură de grijă, mulţumesc mult familiei pentru susţinerea pe care mi-au încredinţat-o şi sper că nu i-am dezamăgit.
De aceea mă gândesc mult la ei, şi ar trebui să-i vizitez mai des, chiar dacă drumul, grija de I