Stele Cazatoare by Bogdan Silaghi - HTML preview

Alături de Ionel, am cutreierat tot Bucureştiul de la un capăt la altul , şi nu prea ne-am lăsat impresionaţi de ceea ce am găsit, doar în două locuri am găsit ceea ce ne interesa, dar am tergiversat cumpărarea lor, în speranţa că vom găsi altele de calitate superioară, dar rău am făcut, pentru că altele n-am găsit, şi astfel am fost nevoiţi să ne întoarcem de unde am plecat..

- Bună ziua!

- Bună ziua!

- Fiţi amabilă, am trecut ieri în grabă pe la dumneavoastră, şi am văzut două sacouri de lână fină, expuse pe manechin, unul de damă celalalt de bărbaţi, am dori şi noi să le probăm, dacă se poate, ne interesează.. .

- Ştiu despre ce sacouri este vorba, dar îmi pare sincer rău, le-am vândut ieri seară unui cuplu , îmi pare rău dar nu mai avem altele, şi nu vom mai primi decât după sărbători, stimată doamnă!

- Mulţumim mult, sărbători frumoase!

- Asemenea, la revedere..

- Vezi Ionele, povestea cu pasărea din mână, pe cea de pe gard..

- Aşa este, în preajma sărbătorilor se cumpără cu abundenţă, şi nu mai poţi fi sigur de nimic..

Ajunşi în faţa celui de-al doilea butic, unde văzusem de data aceasta înăuntru două sacouri, asemănătoare cerinţelor noastre, dar la intrare, uşa era închisă, pe geam o etichetă lipită.. revin în zece minute, probabil că domnul tocmai ieşise pentru a-şi cumpăra ceva de la magazinele din apropiere, începuse puţin să plouă, iar distanţa dintre butic şi parcare era separată de-un trotuar foarte lat, atunci ne-am spus că cinci minute mai putem aştepta la uşă, chiar şi fără umbrele..

Trecuse vreo douăzeci, şi domnul tot nu apăruse, vântul se intensifica şi el, combinat cu puţină ploaie, ne-a făcut să ne retragem în maşină, de unde îl puteam observa când venea..

Se făcuse aproximativ o oră de când aşteptam, şi răbdarea noastră, suprimată şi de vremea de afară, câinească, e pe sfârşite.

- Ionele, mai aşteptăm vreo zece minute, dacă nu apare mergem în altă parte şi mai vedem, şi alte magazine, nu avem toată ziua la dispoziţie, mai avem şi alte cumpărături de făcut pentru fete şi ceva pentru drum, plus alimentarea cu benzină şi antigel la maşină.

- Cu siguranţă, Mihaela, nici gând mai mult de zece minute, nici prin cap nu-mi trece să stăm mai mult! Ştiu eu lângă baroul meu mai la vest, o serie de buticuri, poate găsim ceva frumos acolo, în orice caz vom încerca, dacă n-avem noroc aici, dar apropo Mihaela, stai puţin să vezi ce-am uitat, ies afară din maşină acum, dau o fugă până la vitrină, ca să mă conving uitându-mă prin geam, că măcar sacourile sunt acolo, ca să nu aşteptăm şi noi aici pe degeaba, când colo poate domnul le-a vândut, şi noi ne pierdem timpul clar fără a avea măcar parte de vreo convingere, c ă ele mai sunt vandabile.. .

- Bună idee, chiar te rog, ia şi umbrela cu tine că plouă din ce în ce mai tare..

- Sunt acolo? Le-ai văzut Ionele?

- Mihaela, după cum vezi şi tu geamul este aburit pe dinăuntru, şi practic n-am reuşit să văd mare lucru, deşi la interior e aprinsă lumina, nu-mi pot da seama dacă mai sunt acolo sau nu.

- Eu zic totuşi, Mihaela dacă tot am aşteptat până acum, să mai stăm maxim cinci minute, cu o secundă peste, nu..

Cele cinci minute au trecut, şi hotărâţi am pornit către alte buticuri, când deodată la semafor, la noi fiind roşu, iar la pietoni verde, îl zăresc sau cel puţin aşa mi s-a părut mie pe gestionarul buticului..

-Ionele, uite cum e şi soarta asta, când să plecăm tocmai îl văd prin parbrizul aburit al maşinii, d e ploaia de afară, pe domnul gestionar!

- Şi eu cred, Mihaela că el este, trebuie totuşi ca să facem sensul giratoriu, şi să ne întoarcem.

- Bună ziua!

- Bună ziua!

- Fiţi amabil, am trecut zilele trecute pe aici, şi am zărit două sacouri de lână frumoase, am dori să le probăm.

- Sigur doamnă, sunt aici..

- Ambele sunt foarte frumoase, iar materialul este unul special, făcut din mână, cusăturile sunt duble, sunt sacouri foarte bine lucrate..

- Se vede de la o poştă, tocmai de aceea ne-am oprit aici, şi am aşteptat să reveniţi mai bine de-o oră!

- Îmi pare rău să aud asta, dar ştiţi cum este la noi cu birocraţia, am avut ceva facturi de achitat la bancă, iar acolo o coadă până la uşă, în plus la un moment dat, s-a blocat unul dintre calculatoare, probabil din cauza suprasolicitării, în perioada aceasta toată lume se grăbeşte să-şi achite datoriile, pentru a nu rămâne datori peste an.

- Vă înţelegem, aveţi perfectă dreptate, şi noi mergem la mama acasă şi suntem pe grabă, să achităm tot ce este de achitat.

Sacourile ne veneau perfect, de parcă erau făcute special pentru noi, le-am cumpărat imediat, şi am luat-o în trombă spre casă.

- Mulţumim, Sărbători frumoase!

- Şi eu mulţumesc, şi vă mai aştept.

- La revedere!

Cu ultimele cumpărături puse în bagaje, am pornit la drum spre Botoşani, a fost o aşa de mare aglomeraţie, întrucât am crezut la un moment dat că tot Bucureştiul se îndreaptă spre Botoşani, timp de vreo cinci ore s-a circulat bară la bară, dacă în mod normal făceam zece ore, acum am făcut aproximativ cincisprezece ore, mult prea mult, pentru un asemenea drum, dar şi aşa am fost cu toţi extrem de fericiţi la vederea celor dragi.

Pupici, îmbrăţişări, emoţii, fireşte că marea atracţie a fost Claudia, toată lume s-a înghesuit s-o asalteze cu o mulţime de cadouri, lucrul care duce un copil într-al nouălea cer.

La rândul, şi noi am împărţit o serie de cadouri, şi aşa toată lumea a fost mulţumită, dacă acum un timp atracţia familiei eram eu, şi toată lumea mă asalta cu întrebări despre viaţa mea, acum, de când am devenit mămică, atenţia s-a mutat fireşte la copii., şi asta nu face decât să mă bucure, pentru că

îmi rămâne timp şi pentru mine, mă simt mai în largul meu aşa.

În seara de ajun, afară o vreme pluvială, de parcă venea Paştele, nu Crăciunul, din când în când aruncam o privire afară cu speranţa că o baghetă magică, a nu ştiu cui, să transforme ploaia în ninsoare, dar n-a fost ca să fie.. .

Vroiam să o plimb cu sania pe străzile învecinate nouă, pe Claudia, aşa cum am făcut-o cu Ioana, când am adus-o pentru prima dată la Botoşani..

De colindători, avusesem parte, o mulţime de copii ne-au colindat cu colinzi care mai de care mai frumoase, unii cu glas tare, alţii mai domol, s-au ridicat la pretenţiile noastre, masa a fost umplută cu delicatese dintre cele mai alese, bucatele tradiţionale, nu puteau să lipsească şi ele de pe masă, în ziua de Crăciun, în răspăr cu oboseala pe care o resimţeam cu toţii, ne-am trezit dis de dimineaţă, şi am participat la liturghia din ziua mare a Crăciunului.

Biserica a fost de-a dreptul neîncăpătoare, lume multă, și bine îmbrăcată, dar stau şi mă întreb dacă aceşti oameni, vin mai des la slujbă, sau ca act de prezenţă la marile sărbători, dar oricum este primită venirea lor fie şi pentru afect..

După, am făcut o plimbare prin centrul oraşului, şi remarc cu nostalgie că se degradează pe zi ce trece..

Seara de Crăciun, a fost şi ea împânzită cu o multitudine de colinde, şi câteva cadouri pentru cei mici sub brad, apropo de brad, la venirea noastră am împodobit bradul cu câteva kilograme de bomboane de ciocolată, acum la câteva zile distanţă, dacă mai observ câteva aleatorii, restul au fost devorate de către copii, ale noastre plus câteva nepoate, care nu s-au lăsat până ce n-au terminat chiar şi ultima ciocolată, este marota tuturor copiilor din lume, să devoreze bradul cu bomboane dulci de ciocolată!

Crăciunul s-a sfârşit, urmează drumul de întoarcere la Bucureşti, presimt aidoma de aglomerat, ne-am luat rămas bun de la cei dragi, cu promisiunea eternă, că ne vom revedea-n curând.

Dacă în trecut această promisiune era condiţionată doar de către mine, sau mă rog şi Ionel, acum e chiar foarte dificil având două fetiţe frumoase ca stelele de pe cer, acum trebuie să ţinem cont şi de programul lor.

La întoarcere, spre surprinderea noastră, drumul a fost mai puţin aglomerat decât la plecare, semn că mulţi dintre cei care au plecat pentru Crăciun la mediul rural sau pe valea Prahovei, rămân şi pentru revelion acolo.

Bucureştiul, şi el degajat în comparaţie cu o zi normală din an, e o mare voluptate să faci o plimbare printr-un parc sau pe-o alee principală, atmosfera de revelion, a fost şi ea frumoasă, la restaurant lume bună, meniul complet, din care fireşte nu putea lipsi peştele.

Hainele de gală , au fost şi ele la înălţime, parfumurile fine de la marile case de modă, au fost şi ele prezente, artificiile şi-au făcut şi ele prezenţa, în apropierea orei zero, cu o frecvenţă şi-o luminozitate ieşită din comun, cei mai câştigaţi dintre cei prezenţi au fost bineînţeles copiii, ei au dansat toată

noaptea aproape fără preget, au spart baloane, au alergat prin toată sala de la un capăt la altul, au devorat toate torturile posibile, s-au pupat între ei de parcă erau la vreo ceremonie oficială, în schimb adulţii au fost cât se poate de liniştiţi, doar câteva cupluri şi-au făcut aparenţa pe ringul de dans, restul au rămas tăcuţi la mesele lor.- De consumat, s-a consumat puţin, dacă în anii precedenţi sticlele de băutură fină, dimineaţa erau goale, acum aproape toate au fost intacte..

Aş zice că deşi era o seară specială, totuşi trecerea dintre ani, în sală s-a simţit un miros de aer depresiv, ca să zic aşa.

Probabil că timpul de afară a contribuit la asta, în Bucureşti plouă de zece zile încoace, pe când ne-am pornit noi spre Botoşani a început, şi nici azi n-a încetat, chiar dacă plouă mărunt, şi uneori se opreşte pentru câteva ore, după care inexorabil apare din nou, c onsider că puţină zăpadă nu strica, şi sunt sigură că putea crea o atmosferă mult mai caldă, dar una peste alta a fost o seară frumoasă, sunt fericită pentru fetiţe, care au gustat din plin această petrecere, sunt ferm convinsă că dacă nu se oprea trei zile şi trei nopţi ca în basme, ele o savurau cu plăcere.

Într-una din zile, era o zi frumoasă de mai, cu mult soare afară, lumină plină, orele amiezii, eu tocmai veneam de la Universitate, când aleatoriu trecând pe lângă şcoala Ioanei, fără ca să doresc am zărit-o, discutând probleme existenţiale, probabil, cu alte colege, cu atâta ardoare şi entuziasm de ziceai că mâine vine apocalipsa.

Ioana este în clasa a opta acum, şi pe undeva este şi normal ca să-ţi faci planuri de viitor, sau iluzii cum cred că toţi adolescenţii şi-au făcut la un moment dat.

Eu treceam paralel cu gardul şcolii, ea era cu spatele la mine, colegele ei mă recunoscuse, întrucât fără voinţa mea le-am auzit pe fete discutând despre existenţă, când la un anume punct, discuţia s-a aprins, fetele au început să ridice tonul, şi eu am început să grăbesc pasul, cum nu era firesc să asist gură cască, la o discuţie, ce nu mă priveşte..

Cea mică, Claudia, este la aceeaşi şcoală, doar că ea este în clasa a întâia, şi pe ea n-am văzut-o în curte, dar totuşi fiind între o diferenţă ea nici n-avea ce să caute în grupul Ioanei, care este format deja, numai din adolescente cărora sunt sigură, că le-a venit menstruaţia, pe când Claudia habar n-are ce reprezintă acest cuvânt.

Pe când am luat eu colţul, ca să intru pe străduţa ce duce la scară, lucrurile s-au aşezat oarecum, şi fetele s-au calmat, cel puţin pentru moment, probabil l-i se făcuse foame, de  îndată ce-au scos pacheţelele cu mâncare din ghiozdan, şi au început să mănânce..

Dar de ce îmi este mie mai tare teamă în relaţiile de grup, în speţă la anturaj se manipulează una pe cealaltă reciproc, până la echivalentul abrutizării în masă..

După cum am mai spus, inteligenţa, frumuseţea şi financiarul, aparţin fiecăruia în parte nu a grupului, de aceea am să deschid o discuţie mai seroasă cu ea, seara după cină..

- Ioana, vino puţin, te rog.

- Ioana, dragostea mea, t u eşti la răscruce de drumuri, ai ajuns la o etate la care trebuie să te cunoşti, şi să te iubeşti pe tine însuţi, să ştii ce doreşti de la viaţă, de la viitor, şi să nu te laşi manipulată de către nimeni..

- Încerc, mami, să realizez..

- O măsură bună, se impune Ioana, i ar eu îţi impun măsura enumerată mai sus!

-Bine..

Un bine, doar nu ajunge, Ioana, în doar câteva săptămâni, tu trebuie să optezi pentru o cunoaştere, pentru un liceu, iar momentan tu nu eşti hotărâtă, încă te gândeşti, şi în ceasul douăsprezece, e posibil să faci tocmai din criză de timp, o alegere greşită..

- Tu trebuia deja, ca să-ţi cunoşti sentimentul, dar tu încă optezi între medicină şi economie, te jucai cu Claudia mereu de-a doctoriţa, economia ţi s-a urcat la cap în ultimul an, de unde această pasiune întârziată?

- De ce taci Ioana? De ce a-i luat poziţia ghiocelului?

Repet nu te lăsa influenţată de către nimeni, şi nimic, ascultă-ţi doar sentimentul..

- Înţelegi ceva fetiţo? Şi ar mai fi ceva..

- Eşti destul de mare, Ioana, ca să începi a te cunoaşte pe tine însuţi, pentru asta îţi indic să-ţi faci un jurnal , te va face mult mai conştientă de transformările vieţii, la care vei fi fără platitudine supusă, şi într-un final îţi poate aduce liniştea pe care orice pământean o caută.. de ce ?

Ţinând un jurnal, vei scăpa probabil de-o cădere nervoasă pentru că odată ce omul îşi aşterne gândurile pe hârtie, se linişteşte instantaneu, e cel mai bun antidot împotriva stresului, Ioana..

- Tu acum râzi, dar în timp vei înţelege mai bine, ce reprezintă viaţa şi obstacolele ei, la care inexorabil vei fi şi tu supusă, şi doar atunci îţi vei aduce aminte de cuvintele mele..

- Acum sunt prea obosită, ca să-ţi mai spun ceva decât.. noapte bună!

- Noapte bună, mami..

- Mihaela, dragostea mea, te simt prea încordată, s-a întâmplat ceva?

- Nimic special, Ionele, decât ceva discuţii mai aprinse cu Ioana..

- Ştii cum sunt adolescenţii, în special în ziua de azi, Mihaela..

- Vezi tu, Ionele, eu înţeleg multe, dar un singur lucru mă deranjează la culme, în speţă schimbarea radicală în ultim moment, care pentru mine reprezintă clar o sursă de manipulare..

- Nu înţeleg, Mihaela.. .

- După cum ştii, foarte bine, la fel ca mine, Ioana mereu şi-a dorit să devină doctoriţă, dar de câteva luni, îmi tot spune că-i place şi economia, şi ar dori ca să devină economistă, iar pentru asta ar opta la liceul economic la toamnă, în detrimentul liceului sanitar, pe care şi l-a dorit dintotdeauna..

- Eu nu ştiam, mie nu mi-a spus nimic, îţi mulţumesc pentru veste, mâine am să vorbesc ca de la tată la fiică, chiar dacă va fi necesar să ridic tonul, e o decizie stupidă, laşă şi lipsită de orice noimă, este de asemenea şi o schimbare inexplicabilă, pe care personal n-am să o accept nici în ruptul capului..

Nimic n-a anunţat acest final de zi, zbuciumat, trebuia să fie o  noapte liniştită, aşa a fost aproape la întregimea ei o noapte albă..

Dimineaţa fireşte, eu am fost trezită prima, n-avea cum fi altfel, când am fost mereu trează, cu toate frământările şi durerile de cap, la care am fost supusă, după discuţia avută aseară cu Ioana.

La un moment dat îl zăresc pe Ionel, ieşind de la baie, proaspăt ras, şi-l abordez pentru o clipă.

- Ionele, după cum observi, n-am dormit o clipă, sunt albă

ca varul, toată noaptea am meditat la problema Ioanei, şi viitorul pe care şi-l va alege, şi am ajuns la următoarea concluzie.. fie că s-a lăsat influenţată, fie că este sentimentul ei, nouă ca părinţi, nu ne rămâne altceva de făcut decât s-o încurajăm, indiferent de drumul pe care şi-l va alege, este alegerea ei, şi nimeni şi nimic din lume, n-are dreptul să conteste această voinţă!

- Chiar aşa de uşor, te-ai schimbat Mihaela, aseară păreai ceva mai hotărâtă, iar acum a-i devenit o laxă..

- Chiar dacă am trimite-o noi cu forţa, la o anume şcoală, dacă ea nu merge cu voluptate, atunci totul devine o fadă..

- Nu ştiu, ce să zic, Mihaela, sunt puţin grăbit, întârzii la tribunal, mai vorbim ne mai consultăm, i deea e că nu trebuie să tragem o concluzie în grabă şi pripită, mai sunt câteva luni până la admitere, Ioana este pregătită la toate capitolele, unde va intra, asta va decide într-un final tot ea..

- O zi frumoasă, Ionele!

- Mulţumesc, la fel şi ţie Mihaela!

- S-a întâmplat ceva, mami?

- Nu dragostea mea , Claudia, mami doar a tăiat ceapa pentru sarmale, de aceea plânge, în rest totul este bine, acum îmbracă-te dragostea mea, că trebuie să mergi la şcoală, şi mult timp nu mai este, Ioana a plecat deja..

- Da, ştiu mami, Ioana întotdeauna iese mai repede, pentru a merge împreună cu colegele ei de clasă, sunt foarte bune  prietene..

- Ştiu, dragostea mea, când ai să mai creşti, ai să înţelegi mai multe, acum hai să ieşim împreună!

- Salut, Mihaela!

- Salut, Maria! intră fi amabilă, nu te-am văzut de ceva timp..

- Ştii cum este Mihaela, final de an, examene, sesiuni, pe urmă viaţa de familie , sunt din ce în ce mai aproape de nuntă, Mihaela, tocmai de aceea sunt aici, să te anunţ că doresc să-mi fi naşă la cununie..

- Sigur, Maria, nici nu concep altfel, sinceră mă supăram, dacă nu-mi ofereai o asemenea postură..

-nunta va fi peste trei luni, Mihaela, şi vom avea tot timpul din lume, pentru a stabili toate detaliile..

- Tu ce mai faci, M ihaela? Copiii? Soţul?

- Maria, pe zi ce trece mă confrunt cu probleme existenţiale, dintre cele mai mari, mă aşteptam dar nu într-atât de complexe, Ioana îşi schimbă opinia despre viitorul său, de la o zi la alta, Claudia visează să fie avocat, ca tatăl ei, dar toate sunt de domeniul afectului, eu caut să le înţeleg părerea, deşi nu-mi este uşor, Ionel, nici el nu ştie ce să mai creadă, uite aşa..

- Parcă Ioanei, îi plăcea mult medicina!

- Aşa este, dar de-o scurtă perioadă, vine acasă cu economia în cap, ce pot să zic dacă ea doreşte, noi nu ne putem împotrivi, dar vezi tu Maria ce nociv poate fi colectivul, Ioana când a fost mică, m-a ascultat şi mereu se ţinea după fusta mea, şi a lui Ionel, acum când a prins o brumă de putere, simt că se lasă influenţată de către prietenele ei, tocmai acum două zile fără voinţa mea, trecând în drum spre casă, prin faţa şcolii, le-am surprins flecărind totul despre nimic, himere efemere, cu toţii am trecut Maria, şi asta mă doare, că li cei care vin refuză să înţeleagă, că singurul motor al existenţei e reuşita individuală, mai trec zece ani după care fiecare la casa lui, Maria, drumurile se despart, dar esenţial e că s-au împiedicat reciproc, şi la timp.

- Îţi dau perfectă dreptate, Mihaela, grupul este foarte nociv prin abrutizarea în masă, şi eu dacă aş avea un copil, de colectiv mi-ar fi cel mai tare frică, ca să nu-l pierd!

- Vom vedea, Maria, în două luni vin admiterile, şi atunci vom decide unde şi când?

- Mihaela, sunt pusă puţin pe grabă, îmi începe cursul, te rog să mă scuzi, trebuie să plec, mai vorbim..

- Îţi mulţumesc pentru vizită, pentru anunţul de nuntă, şi te mai sun eu, pa!

- O zi bună, pa Mihaela..

În sfârşit a venit şi ziua cea mare, după lungi parlamentări, după lungi dezbateri, nopţi nedormite, Ioana a ales economia, la examenul de admitere a fost prima pe listă cu zece curat.

Toată lumea a felicitat-o din plin, drept răsplată, noii-am organizat o excursie la Sinaia, plus un lănţişor frumos de aur.

Sentimentul mai profund pentru matematică, chiar şi aşa apărut mai târziu, a fost în cele din urmă irefutabil.. prima însă care a ştiut de acest sentiment şi de alegerea liceului a fost bineînţeles Claudia, după admitere au plecat împreună în oraş, ba mai mult Ioana, având ceva bani de buzunar, am spus ceva doar ca să nu zic exagerat de mult, Ionel se ocupă cu brio de asta, poate mai mult decât ar fi cazul, n-aş dori ca din cauza surplusului din buzunare, Ioana să-şi piardă capul, crezând că şi peste timp va fi la fel, ea i-a cumpărat seturi de rochiţe pentru vară Claudiei, ochelari de soare, sandale cu ceva închizătoare specială, o pălărie pentru copii, ce să mai acum, lui Ionel sau mie, nu ne rămâne nimic de făcut în această privinţă.

Fetele sunt echipate din cap până în picioare, încă pe deasupra şi de la buticurile de renume, ca de exemplu sandalele Claudiei, sunt cu siguranţă mai scumpe decât sandalele mele..

Când au deschis uşa, parcă pe uşă a intrat Moş Crăciun, ele nefiind de statură mare, dar nici chiar mogâldeţe, lucrurile erau mai înalte decât ele, cu siguranţă toate faţă de Claudia, după ce au savurat dulciuri şi lichide, pe-o terasă din centrul Capitalei, fetele au luat-o pe jos până la cel mai apropiat centru comercial, deşi afară era o căldură ameţitoare, s-au hidratat o dată la cinci minute, unde şi-au făcut de cap cheltuind enorm pentru vârsta lor, chiar într-unul dintre buticuri, doamna a rămas puţin surprinsă de avalanşa de cereri a Ioanei, la întoarcere au luat taxiul până în faţa blocului, ba mai mult pentru un mic bacşiş, şoferul s-a oferit să la ajute pe fete cu produsele până în faţa uşii, aşa se explică cum eu în bucătărie fiind, am auzit pe scară pe lângă vocile inconfundabile ale lor, şi-o voce de om matur, în primă fază n-am realizat, doar după relatarea fetelor am reuşit să înţeleg.

A sosit şi pentru mine, vacanţa, ultimele examene s-au terminat astăzi, trăgând o linie dreaptă, a fost un an profesional bun, studenţii la care eu predau şi-au luat în unanimitate examenele, lucrul nu foarte des întâlnit azi, cu toţii au ieşit din clasă mult mai ştiuţi decât au intrat, din acest punct de vedere consider că mi-am făcut din plin datoria.

Cu colegele şi colegii de la catedră, am avut o comportare exemplară, cu toţii şi cu toate, m-am înţeles de minune, şi n-avea cum fi altfel, când Maria e naşa fetelor mele, Adriana, Oana prietene de-o viaţă, colege de facultate..

Acasă mă simt la fel de împlinită, am un soţ exemplar, fiica cea mare a intrat la liceu cu notă maximă, iar cea mică a luat premiul întâi pentru a două oră la rând, ceea ce spune multe despre educaţia primită, fireşte că printre au mai fost şi obtuzităţi, unele mai esenţiale, puţine, altele total accidentale-fiecare dintre noi are dreptul la o zi mai proastă, în care nu-i cade nimic bine, dar genere sunt mulţumită de mine.. Urmează o vacanţă binevenită, în care mi-am propus două excursii, dacă vom fi sănătoşi, şi nunta Mariei, peste o lună unde vom fi naşi de cununie, ţin mult la ea am fost mereu alături de ea, şi doresc din tot sufletul ca acest eveniment să iasă fantastic de bine, de aceea pe lângă oficializare, ne vom implica atât eu cât şi Ionel, la buna organizare a nunţii, începând de la locaţie, şi până la trupele de copii, de la dansul sportiv, care ne vor însoţi pe tot parcursul nunţii.

De asemenea pe durata vacanţei, mi-am propus devorarea a patru cinci romane poliţiste, în ultimul timp m-am ataşat enorm de genul acesta de lectură, şi doresc fiind vacanţă, să-l aprofundez şi mai tare.

În drum spre Sinaia, ne-am hotărât ca prima excursie să o facem înaintea nunţii Mariei, pentru că acolo în prealabil avem nevoie de timp pentru o organizare perfectă, iar acum este momentul prielnic pentru o bună relaxare, ne întrebam cum va fi la noul hotel, care tocmai acum va fi dat în folosinţă, şi noi vom fi printre primii care-i calcă pragul,

Pe tot parcursul drumului, pe valea Prahovei, doar într-acolo ne-am gândit, ajunşi la destinaţie, fără de întârziere spre surprinderea mea, am zărit impozantul hotel, care se întinde pe-o colină, cu faţada strălucitoare, ca un curcubeu, cu intrarea de cinci stele, de la intrare şi până la recepţie, să tot fie douăzeci de metri, între timp şi pe o parte şi pe alta colţare, fireşte din piele toate, scaune aidoma, covoare lucrate manual, cred olteneşti, pe pereţi câteva lucrări ai marilor pictori din vremurile trecute, că doar în ziua de azi cu respect, dar nu prea poţi să foloseşti fraza.. mari pictori..

Hotelul se ridică la nivelul aşteptărilor noastre, doar o singură obtuzitate se năştea.. de ce nu este pentru moment cineva la recepţie.. unde este recepţionerul? Cu care am vorbit la telefon, unde este măcar femeia de serviciu, uşile au fost deschise, în concluzie trebuie să fie cineva aici, mai devreme sau mai târziu, va apărea totuşi cineva, ca să ne ia şi pe noi în primire.

Bagajele erau aduse din maşină şi aşezate frumos pe hol, cu toţii aşteptam doar ca să apară cineva, după vreo o jumătate de oră bună de aşteptare, s-a luat curentul în tot holul, moment când am auzit paşi, voci, toate îndreptându-se spre centrul electric al holului, care se afla la un etaj superior, liftul s-a blocat şi el din lipsa electricităţii.

În sfârşit, după o perioadă de lucru şi agitaţie a revenit curentul, odată cu el a coborât un domn înalt şi subţirel, având pe piept inscripţionat.. .recepţioner.. mare mi-a fost fericirea să-

l văd, parcă îmi venea ca să-l pup tot, doar că primele lui cuvinte au fost - îmi pare rău doamnă, dar după cum vedeţi a apărut o problemă gravă la electricitate, şi pentru moment nu putem primi pe nimeni în hotel, pentru cel puţin două zile, până problema se remediază, trebuie să oprim din nou curentul, şi automat lifturile se blochează, uşile la fel, dar avem o pensiune, care tot de noi aparţine, aşa că dacă vă gândiţi, şi vă hotărâţi, eu cu cel mai mare drag, am să vă conduc într-acolo, sunt doar zece minute de mers de aici..

- Ionele ce facem?

- Ce să zic, Mihaela, puţin mai jos cunosc un alt hotel, la fel de frumos, inaugurat nu demult, şi să vedem dacă au au ceva liber, şi dacă ne convine bineînţeles, iar dacă nu , cu siguranţă ne întoarcem aici, şi mergem să vedem pensiunea.

În drum spre maşină, am auzit strigând pe cineva, Lumi, Lumi, hai mai repede că pleacă!

Ştiam că este vorba despre noi, dar nu ştiam cine este Lumi şi ce doreşte, când am deschis portiera la maşină acelaşi răcnet.. Lumi, Lumi.. , chiar eram şi noi curioşi, s-o vedem pe această Lumi, şi pentru asta am mai aşteptat preţ de câteva minute, dar între timp n-a apărut nimeni, aşa că am plecat.

După câţiva metri doar, o doamnă pot spune chiar o cucoană, îşi face apariţia disperată, făcând semne de oprire, în faţa maşinii.

- Bună ziua!

- Bună ziua!

- Mă numesc Luminiţa, şi sunt administrator al lanţului hotelier la care dumneavoastră a-ţi apelat cu încredere, doar că după cum vedeţi a apărut ca din pământ această problemă cu electricitatea şi pentru moment, nu putem să vă cazăm aici, dar dumneavoastră fiind clienţi fideli ai acestui hotel, vă propun o pensiune luxoasă, şi ea vă veţi convinge, doar că toate costurile vin din parte casei, cazarea pe cinci zile cu piscină, sală de forţă, saună, mic dejun, toate sunt pe gratis sau luaţi-o cum doriţi, bonus din partea casei, doar lăsaţi-ne fericirea de a vă avea la noi în calitate de oaspeţi, vă rog din suflet acceptaţi!

- La o asemenea ofertă, nici un cetăţean din lume, n-ar spune nu, sigur că acceptăm, chiar suntem onoraţi că suntem puşi într-o asemenea ipostază, de clienţi onorifici!

Pensiunea în sine, a fost frumoasă, poate chiar mai frumoasă

decât ne închipuiam noi, camerele bine dotate cu aer condiţionat, televizoare plasme, canapele din piele, pat cu saltea dublă, bar , micul dejun a fost asemănător cu cel de la hotel, nu mă aşteptam ca să primim toate acestea din partea casei, pentru simplul fapt că suntem clienţii lor de-o lungă perioadă.

Pe lângă plimbări şi fotografii, apropo după o lungă aşteptare chiar şi Moş Crăciun m-a uitat, şi a trecut de câteva ori pe lângă mine, mi-am făcut singură o surpriză, achiziţionând acest aparat foto profesional, mai multe luni am pus bani deoparte pentru această achiziţie, a fost o surpriză reală pentru toţi, iar când a venit momentul să-i fac rodajul, toată lumea a sărit pe mine, pentru a-l încerca măcar o dată, pozele au ieşit perfect, Ioana a fost fotograful de familie corifeu, dacă se poate spune aşa, din momentul când l-a văzut şi până la întoarcerea acasă , cu greu i-a picat din mână.

Fetele s-au distrat de minune, au alergat în fiecare dimineaţă în jurul pensiunii, după amiaza s-au relaxat la un teatru de vară în aer liber, sau la un film la cinema, seara au povestit fără preget, şi din când în când au mai deschis câte o  carte.

Singurul regret cu privire la şederea noastră la Sinaia, a fost cel a momentului mort, vid, acel timp în care trebuia să mă regăsesc puţin pe mine, să mă adun câtuşi de puţin, să citesc mult seara în liniştea nopţii, la privirea stelelor, dar dintr-un motiv sau altul nu prea am avut parte de asemenea voluptăţi.

Când eşti tânăr sau tânără, timpul este aliatul tău, ai tot timpul din lume să faci ceva de plăcere, dar după ce creşti, problemele apar inevitabile, voinţa ta contează mult mai puţin, mai sunt şi alte opinii în jurul tău, aşa că eşti constrâns ca să cedezi, să mai laşi de la tine, şi uite aşa vine şi o bună zi când este cu putinţă să te pierzi chiar şi pe tine însuţi, iar aici poate înce