texte-reflecții (culegere) by Gabriel Forfotă - HTML preview

PLEASE NOTE: This is an HTML preview only and some elements such as links or page numbers may be incorrect.
Download the book in PDF, ePub, Kindle for a complete version.

Aici sau oriunde...

În încercarea de a face bine cu forța, de a ajuta, se repetă

pattern-uri vechi de la începutul timpului, se reiterează

traume FOARTE-FOARTE vechi...

Trist...

Greu...

Și nu este nimic să faci la nivel cognitiv...

Totul este o problemă spiritual-sufletească...

Dar care nu se poate rezolva decât în cadrul specific persoanei, adică al libertății...

Nu este posibil altfel.

Dacă se încalcă iar principiul primordial, libertatea, adică

ce este cel mai sacru în întreaga Creație, se repetă

greșeala primilor binevoitori, care au încercat binele cu forța în numele Iubirii și al Adevărului – binele iubirii și dreptatea adevărului. Și a ieșit mai rău decât înainte de a încerca asta...

Pentru că nu există libertate substantival, ci doar eu (persoana) liber. Adică spiritul, ceea ce numim spirit și îl diferențiem de suflet, care ar fi ca o inimă subtilă, ca un 89

trup de Lumină, de Ființă primordial (etern), prin care în mod sensibil, sufletește percepem A Fiul, Ființa, ceea ce este, ființa celuilalt... Ceva de genu'...

Deci când pui preț pe Ființă, pe Iubire, pe... nu contează, mai mult decât pe persoană (Eu sunt liber), totul se duce de râpă. Se atacă astfel fundamentul întregii creații. În termeni dogmatici creștini, îl ataci pe Dumnezeu Tatăl. În mistica isihastă creștin ortodoxă, Eul Conștiința este Chipul Tatălui în noi (mai exact, asemănarea de Chip de Tată...). El este "Sursa" a toate. A absolut toate – Yeh (Ființa), Sf. Duh, Hristosul... Oricine și orice.. – deci absolut nimic nu este deasupra și nu justifică atacul împotriva persoanei (a nu se confunda persoana cu corpul, ființa concretă etc.)...

Greu de înțeles libertatea asta...

Și mai greu de trăit cu ea...

Culmea, că asta înseamnă că este greu de înțeles persoana. De fapt nu este nimic de înțeles la persoană.

Pentru că nu este ceva. Doar ceva poți înțelege și are eventual un înțeles.

Și cum persoana este în esență libertatea, înseamnă că

este greu de trăit cu persoana – greu de trăit acest "a fi cu persoana".

De fapt, este cel mai ușor lucru, dacă nu ne împiedică

faptul de a vrea... ceva.