Oamenii confundă voința cu persoana. Ei spun "nu e nicio voință aici", adică nu e nicio persoană, cineva...
Dacă te lași în Voia Lui Dumnezeu, ei consideră că nu mai există cineva care să fie și să facă...
Identifică voința cu persoana, cu eul (Eul divin sau superior), de fapt o identifică cu Voia Lui Dumnezeu. E
corect că Hristosul (Conștiința Hristică) e Voia lui Eh, dar nu și că e Eul superior, divin. De asemenea, e corect că
14
atunci când te lași în Voia lui Eh, adică te lași Hristosului din tine, nu mai ai o voie a ta (adică ești străbătut de Voia Lui), dar asta nu înseamnă că nu mai e nimeni acolo, că
tu nu mai ești. Pentru că Simt (simțirea) și Cred (atenția) îți sunt fundamentale. Ești Prezent prin aceste două verbe.
Este de înțeles asta, pentru că oamenii, în general, percep Divinitatea ca ceva impersonal, iar unirea cu ceva impersonal te depersonalizează.
De aici și tentația panteistă la toți cei care se
"spiritualizează". Identifică verbul (Vreau) cu cel care îl spune (Eh). Asta în cazul nivelului divin.
La nivelul individual uman, când se ajunge la nivelul lăsării în Duhul și/sau Ființei și/sau Hristosului, se consideră că
nu mai există eu individual, pentru că acesta nu mai exercită o voie a sa. Asta este o idee, o convingere, o credință limitativă.
Din cauza asta există la majoritatea oamenilor o reticență
față de spiritualitate, dar și față de acceptare sau a se lăsa în Voia Sa, pentru că ei cred că dispar ca eu. De aceea majoritatea ajung să se împotrivească, să spună nu, pentru că văd în asta exprimarea fundamentală a persoanei, a eului. Și, într-un fel, e. Doar că nu văd și că
a-ți da acordul, a spune Da, e tot exprimarea fundamentală a persoanei. Deci, prin împotrivire ei își confirmă existența. Într-un fel, ei spun "mă împotrivesc, deci eu sunt, exist"...
Cu toate că Cineva observă (atenție) și Cineva simte acea Voie. Deci, cineva nu dispare, pentru că nu e totuna cu voia…
A fi de acord, a-ți da acordul, adică a spune da și a alege să faci asta este același lucru cu voia. Totul este în Voia Domnului. Voia mea este să fiu sau să nu fiu în Voia lui.
15
Dacă spun da, sunt în Voia lui, adică mi-o însușesc, devine a mea, o simt a mea, pentru că o primesc în mine. Dacă
spun nu, voia mea devine un nu vreau, o împotrivire. Și atunci, orice simt, gândesc, intenționez, fac este o împotrivire la ce este. Voia Lui e doar Da (să fie...), voia care e doar a mea, separată de a Lui, altfel decât a Lui, e doar un Nu...
În sensul ăsta, când renunț la împotrivire, la a spune nu, renunț la voia mea (care e doar a mea, nu și a Lui). În momentul acela renunț la ceva care e doar al meu.
Când spun Da Voii lui, încep să spun Da împreună cu El.
O simt Voia mea, dar nu sunt singur în această Voie. Nu e doar a mea. Suntem cel puțin doi în aceasta Voie... și în ea au loc toți cei care renunță la a avea ceva doar al lor (renunță la exclusivism), fie aceasta o dorință, o vrere, o idee, un gând, o faptă... Toate acestea fiind proprietăți prin care ei se identifică a fi ei. Deci, aici se află credința limitativă că fără aceste proprietăți private ale lor (adică
prin separare, prin deosebire), nu ar mai fi ei. Ar dispărea...
Am primit ceva în dar.
E simplu. Ce fac cu el e treaba mea. Tot treaba mea e și ce nu fac cu el.
Dacă fac, sunt consecințe, dacă nu fac, sunt consecințe.
Consecința face trimitere la principiul liniar al cauzalității-efectului... deci în planul liniarității.
Dacă eu sunt în perfect acord cu ce fac, nimeni nu îmi cere socoteală. Dar Eu sunt un mic "Eh" – ca atare sunt una cu Eh.
Deci sunt "răspunzător", adică răspunsul pe care eu îl dau lui Eu din mine. Adică acordul.
Cu adevărat mi-am făcut voia?
Acea voie era a lui eu sau a egoului/(ne)voilor?
Acordul îl dă eul, care e Eul și care e "fiul" EULUI (Eh).
16
El este reperul suprem, nu principiile vehiculate în Creație sau pe Pământ, valorile despre bine și rău, despre corect-incorect, plăcut-neplăcut etc. etc...
Când ești în acord, oricât de greu sau neplăcut sau dureros ar fi, te simți ușurat, despovărat, deci liber... ori asta este valoarea supremă și semnificația despovărării de păcate, de lanțuri...