3
Sub coapse lungi de viscol, în herghelii de stele
Voi creste aprigi hoarde robindu-ma de ger,
Cu vorba stoarsa-n piatra voi serpui prin ele
Pierzându-ma-nserare în spicele de fier.
Un calaret atomic va tropoti în noapte —
Câmpia fara margini mai singura-i cu el —
Si vesnicia oarba a nasterii necoapte
De lupi ma va ascunde în pântece de miel.
Gradinile de jale vor arde pe-ndelete
Când mâinile, de vinul metalului mai bete,
Orbecaind spre gâtul ars timpului, sugrumu-l.
Înalta mea nuntire cutremura de sete
Si — zeu robit de viata — sub gândul albei fete
Ma uita noaptea-n mare si-mi ameteste
scrumul.