4
Dens, nasterii de straja plâng greierii uimiti.
Ostenii galaxiei se scutura de floare —
Din luptele cu grâul mereu întineriti.
Sub ranile padurii plâng fete, sa-i coboare.
Pe miristi necuprinse un dor de cer curat
Ninsorilor de sânge ma frânge — vremii spada,
Si-n noaptea ciocârliei — amiaza cum ma zbat,
Ma arde-n gândul ierbii camasa de zapada.
În laptele electric pasc casele pe rând,
Orasul plin de fulger îmi zdruncina seninul,
Si-n fluierul semintei ma sorb taceri cântând.
Sub cortul încoltirii imens pe câmpuri frânt
Zlatari de întuneric îmi lustruiesc destinul
Prin zaristea lunara, sub stele de pamânt.