13
Prin zaristea lunara, sub stele de pamânt
Din ugerul câmpiei beau ochii mei amiaza.
Piratii beti de iarba se-adapa-n al lor cânt,
Corabia ninsorii pe brazde lungi vegheaza.
Si sunt din nou mai singur si sunt cu mult mai
rar,
Ferestrele în lacrimi le mai framânti, iubito,
Mai pui un vreasc pe soare si mai spoiesti cu
var
Peretii înnoptarii pe care-am parasit-o.
Ma blestema privirea-ti în germenii de dor
Si-n temnite de seve ce zorii albi mi-i doare
Vulcani de grâu coboara, din mare ropotiti,
Întunecându-mi mersul si bratele pe zare.
Când stelele pe umeri înalta pestii-n zbor,
Dens, nasterii de straja, plâng greierii uimiti.