16
Câmpia-si arde pruncii în ochii-i infiniti.
Sub coapse lungi de viscol, în herghelii de stele
Dens, nasterii de straja, plâng greierii uimiti.
În inima fierbinte-a pamântului te fura
Nestinsul zeu în lanturi al sarutarii mele,
Sorbindu-ti cerul tânar de miere de pe gura.
Mi-e áripa câmpia, si mama si fecioara
Când ochii mei cu geamat se crapa univers...
Mireasa mea nuntita sub sânge de mioara,
Samânta de uitare te voi clipi sub vers.
Matasa asteptarii îmi troieneste drumul.
Prin zaristea lunara, sub stele de pamânt,
Ma uita noaptea-n mare si-mi ameteste
scrumul,
Cum Baraganu-i setea de care sunt înfrânt.