Marginea lumii
Cimitirul de la marginea satului
E chiar marginea lumii,
Mama.
Tu plângi mortii, ca lumânarile
Pe care tocmai le-ai aprins
Asa arzi si tu, încet, îndelung,
La fiecare cruce.
Îi chemi pe nume
Si ei asculta cu nesat tot ce le spui
Si sorb tot fumul de tamâie
Si toata ceara si toate durerile tale
Îndelung, încet.
Vino repede, mama,
Ia-ma de mâna, sa mergem de-acum
Se face foarte târziu
Si luna ca un capac se va aseza
Peste jalea ce începe
Dincolo de marginea lumii.