69. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin.
a. łă rmuri.
b. Terasă a Dunării, între fluviu şi punctul Podul Pă ză riş te.
215
c. În legătură cu acest punct se menŃionează descoperirea unor locuinŃe adâncite în pământ, semiadâncite în pământ şi de suprafaŃă. Acest nivel de locuire medieval timpuriu a fost suprapus de o locuire din secolele XI-XII.
d. Sec. VIII – X.
e. Săpături arheologice – 1973-1975.
f. Uzum, Lazarovic, Dragomir 1973, p. 410, nr. 9; Uzum, Lazarovici 1974, p.
49, nr. 14; Uzum, ł eicu 1978, p. 295; Bejan, Mare 1994, p. 326.
70. GORNEA, com. SicheviŃa, jud. Caraş-Severin.
a. ZomoniŃ e.
b. Este vorba de lunca joasă de pe partea dreaptă a Văii CameniŃa, şi începe din preajma punctului Podul Pă ză riş te şi merge în amonte (pe direcŃia N) circa 1300-1500 m.
c. A fost identificată o aşezare medievală timpurie, din care au fost cercetate mai multe complexe. Au apărut şi complexe mai târzii, din secolele XI-XIII.
LocuinŃa nr. 2 (B2): plan oval, cu groapa uşor albiată; pe axe avea dimensiunile de 460 x 290 cm, iar adâncimea de -80 cm de la nivelul actual de călcare; era orientată NE – SV pe axa lungă; nu a fost descoperită vreo instalaŃie pentru foc.
LocuinŃa nr. 7 (B7): se pare că era o locuinŃă de suprafaŃă; avea plan rectangular (325 x 230 cm), cu colŃurile rotunjite şi orientată NE – SV pe axa lungă; A =
-45 cm; instalaŃia pentru foc se afla la circa 100 cm faŃă de colŃul de E al locuinŃei.
LocuinŃa nr. 8 (B8): a avut formă de pară (390 x 175 cm, iar A = -40 cm), cu o uşoară alungire pe direcŃia NV – SE.
Groapa nr. 1 (G1): era de mici dimensiuni (D = 60 cm şi A = -35-40 cm), cu marginile rotunjite.
Groapa nr. 3 (G3): formă ovoidală, cu vârful îndreptat spre V (180 x 140 cm şi A = -40 cm).
Groapa nr. 5 (G5): era ovală, cu axa lungă orientată NV – SE (160 x 120 cm şi A = -60 cm).
În aşezare au fost refolosite cărămizi şi Ńigle romene pentru pavarea locuinŃelor, construcŃia instalaŃiilor pentru foc, confecŃionarea greutăŃilor pentru plasele de pescuit şi în loc de cute pentru ascuŃit. Aceste materiale romane puteau să provină din punctele Că uniŃ a de Sus sau Cetate, aflate în apropiere şi unde au fost descoperite vestigii romane.
Urmele arheologice din punctul Cotul Tomii, aflat în zona dintre punctele Că uniŃ a de Sus şi ZomoniŃ e, ar putea sugera ipoteza conform căreia aşezarea de la ZomoniŃ e o continuă pe cea de la Că uniŃ a de Sus din secolele VII(?)-VIII, abandonată
cândva spre sfârşitul secolului VIII ( Uzum 1983, p. 265).
d. Sec. VIII – X.
e. Săpături de salvare – 1973-1977.
f. Uzum, Lazarovici 1974, p. 49, nr. 13; Uzum 1983, Bejan 1995a, p. 115-117; Mare 1997, p. 121-122; Rep. Caraş -Severin 2004, p. 75, nr. 15.
g. Locuitorii aşezării sunt consideraŃi autohtoni ( Uzum 1983, p. 265).
71. GORNEŞTI, comună, jud. Mureş.
a. Gră dina casei nr. 477.
b. –
216
c. În acest loc au apărut urmele unei aşezări medievale timpurii, din care a fost dezvelită o vatră.
d. Sec. VI-VII.
e. Cercetări (?): M. Petică, A. Zrinyi.
f. Petică , Zrinyi 1994, p. 28, nr. 59.
72. HĂRMAN, comună, jud. Braşov.
a. Groapa Banului (pe terenul fostului C.A.P.).
b. Punctul se află undeva spre zona centrală a terenului fostului C.A.P. (pe Dealul Lempeş), la 2 km spre vest de comuna Hărman.
c. În acest loc s-au găsit fragmente ceramice din secolul VI şi până-n secolul X.
Aici ne interesează faza a doua a aşezării.
În legătură cu amintita fază a doua a aşezării au fost descoperite 5 locuinŃe şi 2
cuptoare.
LocuinŃa nr. 1 (L1): semiadâncită, având formă rectangulară, cu colŃurile rotunjite; pare să fi fost orientată N – S pe axa lungă; în colŃul sud-estic avea o mcă vatră
circulară, uşor albiată, cu câteva pietre deasupra.
LocuinŃa nr. 4 (L4): semiadâncită, formă rectangulară, având colŃurile rotunjite; probabil a fost orientată N – S pe axa lungă; nu s-a descoperit instalaŃia pentru foc, dar au fost găsite pietre mici şi mijlocii.
LocuinŃa nr. 6 (L6): semiadâncită; plan rectangular, cu colŃurile rotunjite; era orientată, cu axa lungă, pe direcŃia V-NV – E-SE; nu s-a găsit instalaŃia pentru foc, dar au apărut pietre mici şi mijlocii.
LocuinŃa nr. 9 (L9): semiadâncită, având plan rectangular, cu colŃurile uşor rotunjite şi orientată V-NV – E-SE pe axa lungă; în colŃul nord-estic era un cuptor construit din pietre mari; au fost surprinse gropile stâlpilor ce susŃineau acoperişul.
LocuinŃa nr. 12 (L12): semiadâncită, cu formă rectangulară şi colŃuri uşor rotunjite, L12 era orientată cu axa lungă pe direcŃia V-NV – E-SE; cuptorul din pietre mari se afla în colŃul nord-estic; s-au descoperit gropile stâlpilor de susŃinere ai locuinŃei.
LocuinŃele au apărut la o adâncime cuprinsă între -45 şi -85 cm, având suprafeŃele de la 7,5 la 18 m².
LocuinŃa nr. x (Lx – 2005): semiadâncită, cu formă dreptunghiulară (520 x 250 cm), cu colŃurile rotunjite şi fundul la -135 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Spre centrul locuinŃei era un cuptor în formă de potcoavă, construit din pietre de diferite dimensiuni; acesta a apărut la A.= - 110 cm, fiind aşezat pe un strat de pietriş. Nu au apărut urme de la gropi pentru stâlpi.
Cuptorul nr. 1 (C1): avea formă relativ rotundă, cu gura spre est, aceasta fiind pavată şi mărginită cu pietre mari.
Cuptorul nr. 2 (C2): formă relativ rotundă; avea gura orientată spre est, în faŃa ei fiind o vatră înconjurată de pietre.
Se pare că cuptoarele au fost descoperite în aer liber.
Groapa: a apărut în apropierea lui Lx şi avea D.= 120 cm, iar a.= -135 cm.
Complexul de chirpic: la câtiva metri de Lx a fost dezvelit şi un complex din chirpic, la a.= -45 cm, având dimensiunile de 152 x 125 cm şi grosimea stratului de chirpic de 4-5 cm. Complexul era aşezat pe un strat de pietriş ce a apărut la -78 cm. Trei dintre colŃurile interioare ale complexului erau barate cu bande de chirpic, iar al patrulea 217
colŃ era rotunjit spre interior. Autorii cercetării nu au putut stabili funcŃionalitatea acestui complex.
Au fost descoperite şi două aglomerări de pietre, dintre care unele erau fasonate pe o parte şi erau de diferite dimensiuni; aglomerările aveau 110 x 80 cm, respectiv 105 x 75 cm şi se aflau la A.= -140 cm faŃă de nivelul actual de călcare. Sub pietre au apărut vetre cu formă de potcoavă.
În privinŃa acestor aglomerări de pietre autorii săpăturilor fac trimitere la structurile de acest gen de la Comana de Jos, unde au fost interpretate ca şi cuptoare, însă
acolo se aflau în interiorul unor locuinŃe. Eu cred că acestea pot fi considerate cuptoare, deoarece în aşezarea de la Hărman au mai fost descoperite cuptoare în aer liber.
d. Sfârşitul sec. VII – mijlocul sec. IX.
e. Săpături sistematice (1961/63-1972), însă pentru alte perioade istorice; săpături – 2005.
f. Popescu 1965, p. 589, nr. 11; Popescu 1966, p. 721, nr. 95; Popescu 1967, p.
531, nr. 72; Popescu 1968a, p. 689, nr. 88; Alexandrescu, Pop, Marcu 1973, p. 246-247; Florescu, Daicoviciu, Roş u 1980, p. 180; Rep. Braş ov 1995, p. 164, nr. 51; Niculescu et Alii 2006, p. 172-173, nr. 88.
73. ICLOD, comună, jud. Cluj.
a. –
b. Zona în care au apărut materialele medievale timpurii se găseşte între calea ferată şi şosea.
c. Printre complexele neolitice a fost descoperită şi o locuinŃă medievală
timpurie (notată Complexul 67). A fost identificată la -55/-60 cm, fundul ei fiind la -90
cm (A = 45 cm) şi avea plan probabil dreptunghiular (320 x 107 cm); în colŃul ei de nord-est se afla o vatră (50 x 60 cm), amenajată direct pe podea, la circa 40 cm de peretele locuinŃei. Fundul construcŃiei a fost doar netezit, nefiind sesizată lipitură de lut.
d. Perioada medievală timpurie.
e. Săpături arheologice într-o aşezare neolitică (Gh. Lazarovici, Z. Maxim).
f. Lazarovici, Maxim 1989-1993, p. 337.
74. IERNUT, com. Sfântu Gheorghe, jud. Mureş.
a. Pe Ş es.
b. –
c. În această aşezare a fost surprins şi un nivel de locuire medieval timpuriu. Au fost descoperite complexe şi material arheologic:
LocuinŃa nr.1 (1993): era de suprafaŃă, cu plan patrulater.
LocuinŃa nr. 2 (1997): a fost surprins conturul ei; era o locuinŃă de suprafaŃă, ce se adâncea cu -30 cm. faŃă de respectivul nuvel de călcare.
LocuinŃa nr. 3 (1997): a fost distrusă, fiindu-i identificate doar urmele.
LocuinŃa nr. 4 (1998): a fost dezvelită doar pe jumătate; avea formă patrulateră
(latura de E = 290 cm şi cea de S = 270 cm); s-a conturat la -55 cm, adâncindu-se până la
-115 cm; în colŃul sud-estic a avut un cuptor din pietre legate cu lut, distrus (D = 60 cm); n-au apărut urme de la stâlpi de susŃinere.
218
Platforma nr 1 (1997): era amenajată din lespezi de piatră, având formă
aproape rotundă.
În anul 1993 au fost descoperite şi două cuptoare menajere.
Stratul de cultură medieval timpuriu era între -25/-30 cm şi -50/-60 cm.
d. Sec. VII(?)/VIII – IX.
e. Săpături sistematice (1993-1998: C. Cosma, M. Rusu, A. Rustoiu, H. Pop).
f. Popescu 1961, p. 141, nr. 74; Vlassa 1965, p. 25-26, nr. 11.a; Rusu, Cosma, Pop 1994, p. 34, nr. 68.B; Rusu, Cosma 1995, p. 45, nr. 65.B; Cosma 1996b, p. 64, nr.
73; Cosma 1997, p. 30-31, nr. 50; Cosma, Rustoiu 1998, p. 31-32, nr. 39; Cosma, Rustoiu 1999, p. 57-58, nr. 69.
75. ILIDIA, comună, jud. Caraş-Severin.
a. La Funii.
b. În lunca Vicinicului, între albia râului şi pantele sud-vestice ale dealului ObliŃa.
c. În acest punct a fost cercetată o locuinŃă semiadâncită în pământ, cu un cuptor construit din pietre.
d. Sec. VIII-IX.
e. (Săpături arheologice – 1980).
f. Mă rghitan 1985, p. 73; Bejan 1985-1986, p. 231, nr. 7; ł eicu 1987, p. 330, nr. 5; ł eicu 1998, p. 84.
76. ILIDIA, comună, jud. Caraş-Severin.
a. Să liş te.
b. În lunca Vicinicului.
c. A fost identificată o aşezare medievală timpurie cu locuinŃe adâncite şi semiadâncite în pământ.
d. Sec. VIII – IX.
e. Săpături sistematice (?) – 1983: M. Rusu şi Şt. Matei.
f. Matei, Iambor 1980, p. 515; Mă rghitan 1985, p. 73-74; Bejan 1985-1986, p.
231, nr. 7; ł eicu 1987, p. 330, la nr. 5; ł eicu 1998, p. 84; Rep. Caraş -Severin 2004, p.
84, nr. 127/7.
77. INSULA DECEBAL, jud. Caraş-Severin.
a. Unca.
b. Insula se află între Moldova Nouă, Moldova Veche şi comuna Pescari; este separat de malul stâng al Dunării de un braŃ secundar, care în mileniul I poate nu exista, şi astfel înălŃimea Unca putea să fie doar un pinten al malului Dunării.
c. Aici a fost descoperită o aşezare, în care au fost identificate 7 locuinŃe (4 de suprafaŃă şi 3 adâncite în pământ), ale căror contururi nu au putut fi precizate; s-au găsit şi urmele vetrelor circulare.
d. Sec. VI – prima jumătate a sec. VIII.
e. Cercetări de suprafaŃă – 1964; săpături.
219
f. Mă rghitan 1985, p. 77-78.
78. IP, comună, jud. Sălaj.
a. Din jos de fântână (traseul Autostră zii Transilvania).
b. Situl se află în sectorul 3C al autostrăzii, la km 1+000 – 1+300, pe malul stâng al unui fost braŃ al râului Barcău, azi secat.
c. Complexul C2/2005: a fost cercetat parŃial, fiind identificat la -90 cm şi se adâncea în steril până la -135 cm, pornind de la baza stratului de pământ negru cu material arheologic; fundul complexului era alveolat.
d. Sec. VII-VIII (?).
e. Cercetare preventivă – D. BăcueŃ-Crişan şi Al. V. Matei..
f . Bă cueŃ -Criş an, Matei 2006, p. 179-180, nr. 94.
79. JABĂR, com. Boldur, jud. Timiş.
a. Cotun.
b. Punctul se află l km NV de localitate, în stânga drumului Jabăr – Sârbova.
c. Au fost descoperite 3 locuinŃe de suprafaŃă ( Moroz-Pop 1983, p. 474) şi 6
locuinŃe semiadâncite în pământ ( Mare 1997, p. 122). Cele 3 locuinŃe sunt situate în zona centrală, puŃin înălŃată, a platoului Cotun; aveau plan dreptunghiular, cu laturile între 400 şi 600 cm; fiecare a avut câte un cuptor din piatră; în locuinŃe s-au găsit şi gropi de stâlp, cu D = 7-12 cm; au apărut şi bucăŃi de chirpici cu amprente de nuiele (pereŃii erau împletiŃi din nuiele şi lipiŃi cu lut, în care era amestecat şi pleavă de grâu şi paie).
Cinci dintre celelalte 6 locuinŃe aveau plan patrulater neregulat (400 x 350 cm), cu colŃurile rotunjite şi se adânceau până la -80-100 cm faŃă de nivelul actual de călcare.
A şasea locuinŃă a avut două niveluri de locuire, primul aparŃinând AntichităŃii târzii (sec. V). L3, L5 şi L6 au beneficiat de câte o instalaŃie pentru foc clădită din pietre de râu (60 x 75 cm), cu vatră discoidală amenajată din lut. În L6 s-au constatat două faze de construcŃie ale cuptorului, corespunzătoare celor două etape de locuire.
Până acum au fost descoperite 15 locuinŃe, dar aşezarea pare să fie mult mai mare ( Mă rghitan 1985, p. 80).
d. Sec. VI – VIII.
e. Săpături arheologice.
f. Moroz-Pop 1983, p. 473-474; Moroz-Pop 1993, p. 153-155; Mă rghitan 1985, p. 79-80; Mare 1997, p. 122.
80. JUCU DE SUS, com. Jucu, jud. Cluj.
a. Râtul Boilor (TETAROM 3 / Nokia).
b. Punctual se află în lunca Someşului Mic, la V de râu, între localităŃile Apahida şi Răscruci; foarte aproape este şi o aşezare din secolele XI-XII.
c. Aici au fost descoperite numeroase complexe medievale timpurii, precum locuinŃe (atât adâncite în pământ, cât şi de suprafaŃă), ateliere şi anexe gospodăreşti.
LocuinŃele adâncite aveau într-un colŃ câte un cuptor din pietre, fiind refolosite şi tegulae şi/sau olane romane din villa aflată în apropiere. Multe dintre complexele de suprafaŃă
220
erau construite pe stâlpi, cu fundament din piatră. Aproape sigur unele din aceste construcŃii au funcŃionat pe post de ateliere de prelucrare a fierului, fiind recuperate lupe, zgură de fier şi chiar piese finite sau în curs de prelucrare.
Fapt unic, deocamdată, pentru Transilvania este descoperirea şi a 4 fântâni, având forma unor puŃuri cu plan rotund sau rectangular.
d. Sec. VIII – începutul sec. IX.
e. Săpături arheologice – I. Stanciu (2007 – 2008).
f. Aşezare inedită – informaŃii dr. Ioan Stanciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca.
g. Pe teritoriul villei romane au fost identificate atât cimitirul acestei aşezări, cât şi al celei din secolele XI-XII.
81. LAZURI, comună, jud. Satu Mare.
a. Lubi Tag.
b. Locul este situat la 2 km N-V de centrul comunei şi la 250 m în dreapta şoselei Lazuri – Peleşul Mare. Terenul este plan, uşor ridicat; probabil că în trecut aspectul de grind al locului era mai accentuat. Este la 600 m de punctul Râtul lui Bela.
c. Aici s-au descoperit aşezări din perioade diferite: epoca bronzului, probabil două orizonturi hallstattiene, Latène C şi D, perioada romană imperială, precum şi trei orizonturi medievale timpurii.
c.1. Aşezarea nr. 1 (slavă timpurie) (Pl. 16): LocuinŃa nr. 1a (1977): a avut probabil un plan patrulater. Cuptorul, scobit în bloc de lut cruŃat, se afla în colŃul S-V, pereŃii săi păstrându-se pe o înălŃime de 30-40
cm; vatra era la A = -90 cm (s-ar putea presupune aceeaşi adâncime şi pentru podeaua locuinŃei ?; dacă da, atunci adâncimea gropii locuinŃei ar fi de circa 60 cm de la nivelul antic de călcare = locuinŃă semiadâncită); era umplut cu vălătuci, ceramică, cenuşă şi cărbune.
LocuinŃa nr. 1 (1993) (Pl. 9): a avut formă aproape pătrată (laturile de S şi E =
370 cm, cea de V = 360 cm, iar cea de N = 350 cm – suprafaŃa = circa 13 m²); a apărut la
-70-75 cm (adâncimile sunt date de la actualul nivel de călcare), la -55 cm apărând deja blocul de lut cruŃat în care a fost săpat cuptorul şi resturile acestuia; intrarea se pare că a fost în colŃul S-V, între gropile de stâlpi a şi b (66 cm între ele); adâncimea gropii locuinŃei trebuie să fi fost de cel puŃin -40 cm; pereŃii gropii erau uşor înclinaŃi spre interior; podeaua nu a fost amenajată în mod special. În fiecare dintre colŃuri a apărut câte o groapă de stâlp, în plan cu formă circulară sau ovală (doar groapa a era rectangulară) şi îngustate spre fund; dimensiunile lor pe axe oscilează între 36 x 48 cm, iar adâncimea, de la nivelul la care au fost identificate, între 20 şi 28 cm; alte două gropi circulare au fost identificate în exteriorul locuinŃei, aproximativ la mijlocul laturilor de V
şi N, însă apartenenŃa lor la locuinŃă nu este sigură. Pornind de la groapa din colŃul NV, pe o lungime de 210 cm şi lipit de marginea de N a locuinŃei, era un şănŃuleŃ (A = 4 cm, l
= 20 cm); la fel era situaŃia, dar pe o lungime mai scurtă, şi la 12 cm de marginea de E a locuinŃei; probabil că acestea indică locul unor bârne, aşa numitele tâlpi, care erau aşezate la baza pereŃilor şi erau parŃial adâncite în pământ.
Cuptorul (Pl. 9/2), aflat în colŃul N-V, a fost săpat într-un bloc de lut paralelipipedic, cu latura, în medie, de 100 cm; resturile lui au apărut la -55 cm sub forma unei 221
grămezi circulare de vălătuci pâiniş oare de lut şi lipitură arsă. Cuptorul propriu-zis a avut formă dreptunghiulară în plan, cu colŃurile uşor rotunjite (50 x 38 cm); este posibilă
o lungime a vetrei de până la 65 cm; în stadiul în care s-a conservat, cuptorul era total deschis spre interiorul locuinŃei; pereŃii constau din lipitură puternic arsă (cărămizie, cu Gr = 2-3 cm), fiind puŃin mai groşi în zona de contact cu vatra; pereŃii s-au păstrat mai bine pe latura N (Î = 20-24 cm de la nivelul vetrei). Vatra s-a păstrat sub forma unei cruste puternic arse (unde ardea focul era cenuşie-alburie, având 4-5 cm grosime); sub vatră şi în exteriorul pereŃilor, lutul era ars pe o grosime de 2 cm. În umplutura cuptorului au apărut foarte mulŃi vălătuci şi pâiniş oare din lut, alături de care şi oase de animale, cărbune şi fragmente ceramice. Nu este foarte sigur dacă este vorba de un cuptor propriu-zis, deoarece nu au apărut fragmente sigure din bolta sa; doar o bucată de lut ars (L = 21 cm, Gr = 7 cm) ar putea indica marginea gurii de alimentare a unui cuptor cu boltă.
LocuinŃa nr. 8 (1994) (Pl. 10 şi 11): a avut formă pătrată (laturile erau în jur de 380 cm = cca. 14,50 m²); a fost delimitată clar la -46/-49cm; pereŃii gropii erau aproape verticali; intrarea se afla probabil pe latura de E, spre colŃul NE (opus cuptorului); groapa locuinŃei pornea imediat de sub arătură, adică de la -25/-30 cm, nivelul podelei fiind pe la -70 cm (locuinŃă semiadâncită). În colŃurile de S şi N au apărut două gropi de stâlpi, cu formă ovală (groapa c: D = 26 cm, A = 11 cm; groapa f: D = 40 x 36 cm, A = 18 cm); o alta, b, era la mijlocul laturii de V (D = 36 x 28 cm, A = 13 cm, de la podea); spre interior, aproape de groapa e, a fost delimitată groapa d, fiind poate vorba de două gropi ce se întretaie (D = 38 x 20 cm, A = 7-13 cm); sigur au existat stâlpi şi în colŃurile de E şi V, însă nu au putut fi surprinşi. În exteriorul locuinŃei, la circa 40 cm de colŃurile SE şi NE, erau gropile 7 (D = 42 x 36 cm, A = 7 cm) şi 8 (D = 40 x 30 cm, A = 20 cm), în care nu s-a găsit inventar, şi care, prin poziŃia lor, ar putea să fie legate de locuinŃă, având rol în sistemul de sprijin al acoperişului. O altă groapă, g, pare să fi fost legată de groapa d, însă nu a putut fi delimitată clar (D = 40 x 24 cm, A = 5-16 cm). Aproximativ pe mijlocul laturii de S, pe o lungime de 108 cm, a fost sesizată urma tălpii peretelui (şanŃ: l
= 12 cm, A = 16 cm).
Cuptorul a fost săpat într-un bloc de lut, cruŃat în colŃul NV; a avut formă
cubică, cu laturile (excepŃie face înălŃimea) de circa 120 cm; gura dealimentare era deschisă spre mijlocul laturii de E; în plan forma cuptorului era uşor ovală (50 x 44 cm), iar în secŃiune formă de pară (Î max păstrată = 56 cm); gura de alimentare, uşo