81, nr. 19.a; Stanciu 1994b, p. 36, nr. 73; Stanciu 1996a, p. 71-72, nr. 80.II; Stanciu 1996b, p. 72; Stanciu 1998, p. 438-445, nr. 34.A.III; Stanciu et Alii 1998, p. 37-40, nr.
44; Stanciu, Lazin, Marta 1999, p. 63-64, nr. 75; Stanciu 2000, p. 156-157; Cosma 2002b, p. 340, nr. 42/86.
82. LAZURI, comună, jud. Satu Mare.
a. Râtul lui Bela.
b. Punctul se află în hotarul nord-vestic al localităŃii, în dreapta şoselei Lazuri –
Peleşul Mic, pe un teren plan, azi intersectat de un canal de drenaj.
c. LocuinŃă: era adâncită în pământ, dispunând de o vatră circulară de lut ars, făŃuită, cu D.= 95 cm.
d. Sec. VIII-IX.
e. Săpături sistematice.
f. Lazin 1981-1982, p. 137-142; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 19.b; Iercoş an 1992-1993, p. 85-86, nr. 23.b; Stanciu 1996b, p. 74, nr. 5; Stanciu 2000, p. 157, nr. 35; Cosma 2002a, p. 194, nr. 105; Cosma 2002b, p. 339, nr. 42/85.
83. LĂPUŞEL, com. Recea, jud. Maramureş (Pl. 17).
a. Ciurgă u sau Deasupra Gă rii.
b. Punctul este situat pe prima terasă sudică a râului Lăpuş, la circa 400 m. spre nord-est de Gara CFR Lăpuşel. Partea cea mai intens locuită a terasei este un mic platou, 231
neted, despărŃit de lunca râului printr-o pantă abruptă. Poate că în vechime cursul râului urma baza terasei.
c. Au fost desoperite şi cercetate locuinŃe şi anexe gospodăreşti: LocuinŃa nr. 1 (L1/1992): avea forma literei L, cu suprafaŃa de 8 m² (3,55 X 2
m), cu colŃurile rotunjite, fiind orientată V – E pe axa lungă; era semiadâncită în pământ, deoarece conturul ei a apărut la -35/-40 cm, iar podeaua, amenajată prin bătătorirea de lut galben, fiind surprinsă la A = -86 cm; intrarea a fost identificată în colŃul nord-estic, aceasta fiind sub forma unui „gârlici” rectangular (130 x 60 cm), apărând şi două trepte.
În exteriorul locuinŃei au fost surprinse 6 gropi de stâlp, dintre care cel puŃin cei din zona intrării sprijineau şi acoperişul, prelungit în această porŃiune printr-o streaşină. Nu a fost identificată vreo instalaŃie pentru foc, însă pe toată suprafaŃa complexului şi în umplutură
au apărut pietre arse (de râu şi gresie), mai multe spre colŃul sud-vestic, care ar putea să
provină de la un cuptor distrus.
LocuinŃa nr. 2 (L2/1991): a fost de suprafaŃă, adâncită totuşi cu cel mult 10
cm. faŃă de nivelul vechi de călcare; a avut plan dreptunghiular (450 x 310 cm), conturul ei fiind marcat de 6 gropi de stâlp, plasaŃi câte unul în fiexare colŃ şi la mijlocul laturilor lungi; locuinŃa era orientată cu laturile lungi pe direcŃia SV – NE; în centru, într-o uşoară
albiere a podelei, complexul dispunea de o vatră deschisă, de formă ovală (94 x 96 cm pe axe), probabil iniŃial mărginită de pietre; este posibil ca în exteriorul locuinŃei, pe latura ei sud-vestică, să fi existat un cuptor construit din pietre de râu şi gresie, deoarece aici a fost descoperită o îngrămădire de pietre, pământ ars şi cenuşă.
LocuinŃa nr. 3 (L3/1992): era de suprafaŃă, cu plan dreptunghiular - ? (350 x 250 cm) şi orientare N – S; au fost surprinse 8 gropi de stâlp, câte una în colŃurile de nord-vest şi sud-vest, iar celelalte 6 delimitau colŃul de sud-est, latura de sud şi o partea din cea de est; alte 8 gropi de Ńăruşi erau dispuse pe diuă rânduri în apropierea laturii sudice, sugerând existenŃa unui pat sau a unei laviŃe; podeaua era din lut bătătorit, în partea nordică fiind mai joasă cu 10 cm; spre mijlocul laturii de est era o groapă
neregulată (150 x 90 cm), adâncită cu 5 cm în podea; nefiind indicii pentru vreo instalaŃie de foc, existenŃa acesteia este doar presupusă.
Groapa nr. 3 (G3/1993): era o groapă menajeră de formă ovală (230 x 120
cm), cu A = -30 cm de la nivelul antic de călcare şi cu fundul albiat.
Groapa nr. 7 (G7/1992): era o groapă menajeră şi se afla în imediata apropiere a lui L1; avea formă ovală (164 x 130 cm); s-a păstrat doar pe o A = -24 cm, iniŃial fiind mai adâncă.
Groapa nr. 9 (G9/1992): este vorba tot de o groapă menajeră, situată la 180 cm de L1; avea plan cvasi-circular, cu D = 120 cm şi A = -32 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării; în secŃiune avea contur albiat, cu pereŃii săpaŃi neregulat.
Groapa nr. 10 (G10/1992): groapă menajeră situată foarte aproape de L3; avea formă oval-alungită (164 x 86 cm), în secŃiune având contur albiat; s-a păstrat doar pe A
= -16 cm, partea ei superioară fiind distrusă.
Groapa nr. 12 (G12/192): avea formă dreptunghiulară, cu traseul laturilor uşor neregulat (l maximă = 170 cm; în lungime, partea cercetată este de 300 cm), orientată V
– E şi cu A maximă = -23 cm de la nivelul de călcare al aşezării.
Groapa nr. 16 (G16/1993): se afla la 120 cm. de colŃul sud-estic a lui L3; avea formă dreptunghiulară, cu colŃurile rotunjite (320 x 140 cm pe axe), în secŃiune profilul fiind uşor albiat; A = -35 cm de nivelul vechi de călcare; de acest complex aparŃineau 232
probabil 3 gropi de stălpi, despre care nu se ştie însă, dacă susŃineau un acoperiş sau aveau alt rol.
Groapa nr. 17 (G17/1993): probabil de acelaşi tip ca şi G12 şi G16; se adâncea la -30 cm faŃă de nivelul de călcare vechi şi a fost cercetată pe o lungime de 130 cm.
Groapa nr. 18 (G18/193): a fost o groapă menajară, de formă aproape dreptunghiulară, cu laturile arcuite (160 x 95 cm), fiind orientată V – E pe axa lungă; se adâncea cu -36 cm faŃă de nivelul de călcare al aşezării, având fundul uşor înclinat spre marginea nordică.
Groapa nr. 33 (G33/1993): era o groapă menajeră, lipită de colŃul unei locuinŃe (cercetată parŃial, inedită); avea plan oval (120 x 88 cm, pe axe), fiind orientată N – S; se adâncea cu -38 cm faŃă de nivelul vechi de călcare şi era puternic albiată.
Groapa nr. 39 (G39/1993): groapă menajeră, cu plan oval (170 x 160 cm pe axe), având A = -36 cm faŃă de nivelul antic de călcare, cu pereŃi ce coboară oblic spre interior.
Cuptor în aer liber (1993): a apărut sub forma unei platforme rectangulare (140 x 80 x 90 x 110 cm) din pietre de râu şi de stâncă, arse; acestea acopereau o vatră
de formă ovală (58 x 48 cm), constând dintr-un strat de lutuială arsă, groasă de 5 cm.
Vatră în aer liber (1992): avea formă ovală (D maxim = 50 cm), stratul de lutuială, puternic ars, fiind întins pe nivelul de călcare al aşezării, adică la -30 cm.
d. Sec. VIII.
e. Săpături sistematice (I. Stanciu, K. Kacsó).
f. Stanciu 1994; Stanciu 2000, p. 157, nr. 36; Cosma 2002a, p. 195-198, nr.
107; Cosma 2002b, p. 340, nr. 43/87.
84. LĂPUŞEL, com. Recea, jud. Maramureş.
a. Mociar.
b. Locul se află la circa 1 km. sud-vest de punctul Ciurgă u, pe o suprafaŃă uşor înălŃată din faŃa terasei sudice a râului Lăpuş.
c. În arătură au fost observate, sub forma unor pete mai închise la culoare, urmele unor complexe arheologice, posibil locuinŃe.
d. Prima jum. a sec. VIII.
e. Cercetări de suprafaŃă.
f. Stanciu 1992, p. 175, nr. 14.B; Cosma 2002a, p. 198, nr. 108; Cosma 2002b, p. 340, nr. 43/88.
85. LEMNIU, com. Letca, jud. Sălaj.
a. Ş tiubei.
b. Punctul se află la circa 2,2 km. în linie dreaptă de biserica satului, la capătul terasei înalte a unei văii secundare, ce se varsă în Someş.
c. În arătură au fost observate mai multe pete de culoare închisă şi pete roşcate, care par să fie urmele unor complexe de locuit şi a instalaŃiilor pentru foc aferente.
d. Sec. VIII-X ?
e. Cercetări de suprafaŃă.
f. Ferenczi 1976, p. 43, nr. 5; Matei 1979, p. 477, nr. 4; Stanciu 1998, p. 455, nr. 36; Cosma 2002a, p. 198, nr. 109; Cosma 2002b, p. 340, nr. 44/89.
233
86. LIVADA, comună, jud. Satu Mare.
a. Togul lui Pechy.
b. Locul se află pe terasa pârâului Racta (afluent al Turului; vale secundară), la intersecŃia şoselei Satu Mare – Halmeu, pe partea dreaptă a drumului, la 1 km vest de Livada.
c. Sunt informaŃii referitoare la existenŃa a 20-25 locuinŃe adâncite în pământ, distruse în totalitate de lucrările agricole.
d. Sec. VIII-IX ?
e. Sondaj arheologic (rezultate inedite, doar menŃiuni) – T. Bader.
f. Stoia 1976, p. 279, nr. 71; Lazin, Hep 1990, p. 81, nr. 20; Iercoş an 1992-1993, p. 87, nr. 29; Stanciu 1998, p. 455, nr. 37; Cosma 2002a, p. 198, nr. 110; Cosma 2002b, p. 340, nr. 45/90.
87. LOMPIRT, com. Sărmăşag, jud. Sălaj.
a. Kovicses, Lompirt nr. 220A.
b. Situl se află pe terasa înaltă a văii Zalăului, pe malul stâng al văii Lompirtului, la intrarea în satul Lompirt.
c. Printre descoperiri aparŃinând altor perioade istorice, a fost cercetat şi un cuptor medieval timpuriu, marcat cu C3. S-a conturat la -20 cm şi a avut formă circular-ovală, fiind săpat în lutul steril. Vatra cuptorului a fost refăcută. În prima fază, vatra era la -35 cm, fiind uşor alveolată şi arsă la roşu. Apoi, peste vatră au fost puse bucăŃi de gresie legate cu lut, peste care s-a aşternut un strat de lut, ce reprezenta noua vatră.
Aceasta din urmă era arsă doar superficial.
d. Sec. VIII-IX.
e. Cercetare preventivă – S. BăcueŃ-Crişan, D. BăcueŃ-Crişan.
f. Bă cueŃ -Criş an, Bă cueŃ -Criş an 2008, 184-185, nr. 93.
88. LUGOJ, municipiu, jud. Timiş.
a. Ş tiuca Veche.
b. Punctul se află la 2 km SE de localitate, pe malul pârâului Ştiuca Veche.
c. Se menŃionează existenŃa mai multor locuinŃe distruse. Groapa lor a avut plan oval, cu axele de 230-260 x 140-160 cm, iar A = -80-110 cm de la nivelul actual de călcare. În unele locuinŃe, la extremitatea axului lung, era câte o treaptă din lut cruŃat, cu groapă de par – probabil pentru a sprijini acoperişul. Din instalaŃiile pentru foc au rămas doar pietre de râu, urme de lutuire şi urme de cărbune.
d. Sec. VII – VIII.
e. Săpături de salvare (?).
f. Mare 1997, p. 122-123.
89. LUPU, com. Cergău, jud. Alba.
a. Cimitirul nou.
b. Locul se află în imediata apropiere de intrarea în sat dinspre V-NV, pe partea stângă a unui semiamfiteatru natural, ce mărgineşte din trei părŃi o luncă mlăştinoasă.
234
c. În acest punct este şi o aşezare medievală timpurie, ce suprapune o altă
aşezare din secolele II a.Chr.-I p.Chr.. Nu se poate face însă o delimitare clară între nivelul de locuire antic şi cel medieval timpuriu.
A fost descoperit un singur complex. Este vorba de o locuinŃă, de care Ńinea un grup de pietre de gresie roşiatică şi o piatră mai mare, rotunjită, tot din gresie, dar de culoare alb-gălbuie.
d. Sec. VIII-IX.
e. Săpături sistematice privind epoca dacică (G. Gheorghiu, I. Glodariu, L.
Suciu, V. Moga, C. Bodó, R. Mateescu).
f. Gheorghiu, Glodariu, Moga 1998, p. 42, nr. 46; Gheorghiu et Alii 2004, p.
179, nr. 104; Gheorghiu et Alii 2005, p. 214-215, nr. 135; Gheorghiu et Alii 2006, p.
210-211, nr. 105.
90. MARCA, comună, jud. Sălaj.
a. Primaria Nouă .
b. Localitatea este situată pe partea stângă a văii Barcăului, situl aflându-se pe a doua terasă, pe aceeaşi parte a râului, spre centrul comunei.
c. Au fost cercetate şi două complexe medievale timpurii, notate cu C4 şi C7: LocuinŃa nr. 4 (C4): era adâncită în pământ; a apărut la -70 cm şi se adâncea până la -120 cm; planul său a fost rectangular.
LocuinŃa nr. 7 (C7): este vorba de o construcŃie de suprafaŃă, ce a fost identificată la -82 cm, sub forma unei aglomerări de pietre de râu, chirpici şi fragmente ceramice; au apărut şi 4 gropi de stâlp, cu plan circular.
d. Sec. VIII-IX.
e. Cercetare arheologică preventivă – I. Bejenariu, D. BăcueŃ-Crişan (2006).
f. Bejenariu, Bă cueŃ -Criş an 2007, p. 223-224, nr. 115.
91. MARGINE, com. Abram, jud. Bihor.
a. Poini (Sinica).
b. Situl se află pe terasa mijlocie (altitudine de 165-170 m) a văii ColŃii, pe panta ei vestică, în extremitatea de V a satului, la cca. 500 m spre SV de biserica de lemn.
c. Aici a fost identificată o aşezare medievală timpurie, din care au fost cercetate 75 de complexe, însă nici o locuinŃă sigură. Au apărut multe gropi de stâlp (în număr de 30), în cazul celorlalte fiind dificil de stabilit utilitatea lor. Unele gropi au dimensiuni mari (600 x 350 cm sau 1080 x 270 cm), dar au plan neregulat, nu au gropi de stâlp şi nici urme de la vreo instalaŃie pentru foc nu au apărut; aceste motive i-au determinat pe autorii cercetării să nu le considere locuinŃe. O singură construcŃie de suprafaŃă era mai complexă, dispunând de un cuptor construit din blocuri de gresie.
Autorii cercetării cred că ar putea fi vorba de o aşezare sezonieră, pe motivul că
în zona de V-NV a României nu prea sunt locuinŃe de suprafaŃă în această perioadă.
d. Sec. VIII-IX.
e. Cercetări: I. Crişan, D. Marta, A. Lakatos, S. Romát, E. Szabó, A. Hágó (2004).
f. Criş an et Alii 2005, p. 222-223, nr. 144.
235
92. MATEIAŞ, jud. Braşov.
a. Ş ipot sau În Ş ipot.
b. Aşezarea este situată pe o terasă în două trepte de pe partea stângă a Oltului, mărginită într-o parte de râu, iar în cealaltă de drumul Mateiaş-Cariera Mică de la Racoş.
c. A fost descoperită o singură locuinŃă.
d. Sec. VIII-IX.
e. Cercetări de suprafaŃă: Fl. Costea – 1979; sondaje arheologice: I. Glodariu şi Fl. Costea – 1980.
f. Rep. Braş ov 1995, p. 165, nr. 57.
93. MÂNDRA, comună, jud. Braşov.
a. Gura Râuş orului.
b. –
c. În acest loc a fost cercetată o aşezare medievală timpurie cu locuinŃe de suprafaŃă, unele fiind dotate cu cuptor din piatră. Sunt asemănătoare cu cele descoperite în aşezarea medievală timpurie de la Comana de Jos (jud. Sibiu).
d. Sec. VII-IX.
e. Săpături de salvare: 1990 – F. Costea, I. Bauman, Gh. Dragotă, I. Frătean.
f. Costea et Alii 1996, p. 69, nr. 158.
94. MEDIŞORU MARE, com. Şimoneşti, jud. Harghita.
a. Mă ză riş te / Borsóföld.
b. Terenul plat numit Mă ză riş te se află la sud de sat, întinzându-se pe direcŃia E
–V; din partea sa de sud, mai înaltă, izvorăşte Valea Mă ză riş tii ( Borsóföld pataka), ce curge spre nord.
c. Din aşezarea medievală timpurie, ce suprapunea o locuire dacică din secolele IV-III a.Chr., au fost descoperite 2 locuinŃe. Terenul fiind în pantă, pământul arat a fost dus la vale, astfel că locuinŃele au apărut la o adâncime destul de mică, de -35-25 cm.
LocuinŃa nr. 1 (L1) (Pl. 18): pătrată (220 x 200 cm), cu A = -35 cm de la nivelul actual de călcare şi orientare E –V pe axa lungă, L1 avea în colŃul sud-estic un cuptor din pietre.
LocuinŃa nr. 2 (L2) (Pl. 18): rectangulară (300 x 260 cm), cu A = -25 cm şi orientare E –V, locuinŃa avea în colŃul sud-estic un cuptor din piatră, deranjat (s-au păstrat doar pietre mici).
d. Sec. VII-VIII.
e. Săpături sistematice (1972-1973).
f. Székely 1988, p. 169-171; Beldiman 1990, p. 230, tabel nr. 11; Rep. Harghita 2000, p. 223, nr. XLVI.h/2.(749).
95. MEDIŞORU MIC, com. Simoneşti, jud. Harghita.
a. Amburus.
b. –
236
c. LocuinŃă: era de tipul adâncită în pământ, podeaua ei fiind la -65 cm; a avut plan probabil rectangular, măsurând 420 x 340 cm; în colŃul de N al locuinŃei era un cuptor mare (de formă pătrată - ?) din pietre.
d. Secolul VIII.
e. Sondaj (?) – 1977; I. Molnár şi I. Ughy.
f. Benkö 1992, p. 92, nr. 10/1.
96. MESTEACĂN, com. Valea Chioarului, jud. Maramureş.
a. La Parhon.
b. Punctul se află în partea sudică a podişului PurcăreŃ-Boiu Mare-Jugăstreni, pe culmea Mesteacănului, pe terasa pârâului Valea Caselor.
c. A fost identificat un nivel de cultură şi o locuinŃă. Din cauza faptului că în locuinŃă s-a găsit şi o monedă databilă în secolul IV, complexul nu poate fi datat în mod sigur în perioada medievală timpurie.
d. Sec. VIII.
e. Sondaje şi săpături sistematice.
f. Iuga 1979; Iuga 1980; Iuga 1979-1981; Stanciu 1992, p. 176, nr. 16.B; Cosma 2002a, p. 199-200, nr. 114; Cosma 2002b, p. 340, nr. 47/92.
97. MESTEACĂN, com. Valea Chioarului, jud. Maramureş.
a. Valea Caselor.
b. Locul se află în vecinătatea punctului La Parhon, pe un platou de deal, în bazinetul format de pârâul Valea Caselor.
c. Aici a fost identificat un nivel de cultură cu Gr = 20-40 cm, într-unul dintre profilele arheologice fiind surprins conturul unei locunŃe adâncite cu -35-50 cm. În pământul de umplutură au apărut, printre altele, bucăŃi de chirpic şi pietre arse, posibil de la pereŃii construcŃiei şi de la instalaŃia pentru foc a acesteia.
d. Sec. VIII.
e. Sondaj arheologic.
f. Iuga 1980; Iuga 1979-1980; Stanciu 1992, p. 176, nr. 16.B; Cosma 2002a, p.
200, nr. 115; Cosma 2002b, p. 340, nr. 47/93.
98. MIRŞID, comună, jud. Sălaj.
a. Fântâna Albă .
b. –
c. În acest punct a fost identificat şi un nivel de locuire medieval timpuriu. Au fost descoperite 5 locuinŃe. Patru au fost surprinse doar parŃial (o latură, un colŃ, gropi de stâlp).
Ultima locuinŃă a fost cercetată mai amplu. Conturul ei a apărut la -115-120 cm (probabil de la nivelul actual de călcare – n.n.); era de suprafaŃă; cuptorul din pietre a fost construit în colŃul estic, vatra fiind amenajată din două pietre mari şi netede, la fel ca şi pereŃii. PereŃii locuinŃei au fost din bârne aşezate orizontal şi îmbinate în stâlpi centrali ce susŃineau şi acoperişul în două ape.
d. Sec. VII – VIII.
237
e. Săpături arheologice (Alexandru V. Matei, Sanda BăcueŃ-Crişan, Dan BăcueŃ-Crişan, Ioan Stanciu - 2000).
f. Matei et Alii 2001, p. 146-147, nr. 122.
99. MOLDOVA VECHE, oraş Moldova Nouă, jud. Caraş-Severin.
a. Vinograda-Vlaskicrai.
b. În perimetrul aşezării romane târzii.
c. LocuinŃa nr. 3 (L3): rectangulară, cu colŃurile rotunjite, având o vatră simplă
cu formă circulară sau ovală (D între 70 cm şi 100 cm).
d. Sec. VIII – IX.
e. Săpături arheologice privind aşezarea romană din secolul IV.
f. Bejan 1995a, p. 34.
100. MORODA, com. Seleuş, jud. Arad.
a. Să liş te.
b. Punctul este situat la sud-est de capătul localităŃii, între cimitirul modern şi pârâul Cigherului (vale secundară), pe terasa văii amintite.
c. A fost descoperit un nivel de cultură şi o locuinŃă:
LocunŃa: a avut formă ovală (D lung = 475 cm), conturul ei apărând la -55 cm, podeaua fiind la -110 cm. Pentru că nu s-a găsit chirpic, s-a presupus folosirea lemnului ca material de construcŃie.
d. Sec. VIII şi sec. IX-X (?).
e. Sondaje arheologice.
f. Dudaş 1970, p. 358, nr. VIII/5; Dumitraş cu, Mă lă iescu, Dudaş 1970<