POETUL
Prin viața mea mergînd se face
clară ca-n palmă o răscruce
drumuri spre ținte clare duc
doar unu-n nesfîrșire duce.
Pe-acesta merg, purtîndu-mi trupul
năvalnic stînd sub capul lin,
pîinea amară ce-o împart mereu
și făr nesfîrșitul vin.
Acelaș sînt, ori mai bogat,
cu cît împart mai mult din mine
și ce contează-n jurul meu
că lumea pleacă, lumea vine.
Singuri ne naștem și murim
c-un strigăt de singurătate
cum singură-i lumina-n care
palma culorile străbate.