TÎRGU-JIU
Imagine în timp
an culturilor dace –
planeta sprijinită pe clepsidre,
urme țîșnind printre capace
și-o Poartă, ca o vamă ridicată,
cercînd să treci nu ai putință
decît în cercuri de iubire
să-ți divizezi etern ființa . . .
La Tîrgu-Jiu încă presimt
ochiul deschis, trupul de nor;
mîinile-ploilucrează, mai lucrează,
această patrie de piatră,
acest răstimp care petrece
prin veri de foc o iarnă rece;
părinți cu față împărțită
jumate stoi, jumate soare,
parcă fugind prin anotimpuri
unul învie, altul moare.
La Tîrgu-Jiu cei care trec
sînt numai vîlvătăi și rană;
arzînd aducere aminte
șiroind pe gropi pămînt.
Cei care trec au mai trecut.
Cei ce au fost și astăzi sînt.