MOARĂ DE RĂBDARE
În fața haitei care vine,
vînatul împînzit de răni
alunecă, alunecă în sine . . .
Așa pe timp de vînătoare
într-o amiază fără soare
un lung popor se retrăgea în munți
– cine-i cunoaște îi străbate
cine-i străin, pierdut rămîne,
chemat de sete, urmărit de pîine.
Într-o amiază fără soare
un plug popor, printre popoare,
sta – ca o moară de răbdare –
între Apus și Răsărit,
între Balcani și miazănoapte
cernea seminții, măcina credințe
spre împlinirea propriei ființe.