VINA
Ca un copil prezentul este
în lumea de răbdare plină
suflăm prin el, rîdem și plîngem
ori doar tăcem, mîncați de vină.
Iubirea noastră este oarbă
nimic prea prețios nu pare
– Prezentul care să-l hrănim
cu sacrificiu, pînă crește mare.
Ca un copil – cînd vrea ceva
devine literă de lege –
n-a învățat cum știm cu toții
că sameni pentru a culege.
Se-mpotrivește în promisiuni
speranțele înșală an de an,
și generații neîncrezătoare
urmează viețile în van.
Lacuri se caută, dar alinarea
veni nu poate din trecut
– prăpăstiile se lărgesc
și argumentele se-ascut.
Numai în viitor speranța-I
puțini se aruncă peste ură
– prin baia timpului trecuți
adulții iau o formă pură.