CĂLĂTORIE
Să mă cunosc
e să-mi cunosc trecutul –
pe Rîul vieții-n sus o iau
către izvor, către izvor
cu sete-ntr-adevăr să beau.
Adesea au rămas doar pietre,
fantoma apelor ce-au fost.
Semne încerc să le dezleg,
faptele să dau de rost.
Și-adesea vieți ce am trăit
pe cerul meu viu, fără vînt:
fețe, cuvinte, întîmplări,
ca niște spini în minte-mi sînt.
Din dealurile ardelene
rudele cu iubire vin –
cînd lunec, ele mă ridică
și zbuciumul mi-l fac mai lin.